Decizia nr. 1120/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Cererea de strămutare Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2023 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Buzău, pentru motive de bănuială legitimă.

Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă Prin încheierea din data de 11 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Buzău, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, petentul A. a declarat recurs, apreciind că aceasta este nelegală. Arată că, din cererea de strămutare pe care a formulat-o, reiese bănuiala legitimă, nesiguranța și parțialitatea judecătorilor și procurorilor pe care i-a recuzat. Cu toate acestea, cererea a fost respinsă cu motivarea că intimata nu a formulat întâmpinare. În realitate, însă, aceasta nu s-a apărat niciodată. De aceea, solicită să fie adusă în fața instanței și să fie obligată să prezinte o serie de înscrisuri necesare soluționării dosarului pe fond. De asemenea, solicită să fie audiate și alte persoane care, locuind în zonă, cunosc situația limitei de hotar.

Apărări formulate în cauză Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din data de 23 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 18 aprilie 2024, pentru soluționarea recursului. La termenul din data de 18 aprilie 2024, în baza dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând cererea de recurs, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, art. 457 din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv. Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție. Conform dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.: "Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă." Iar potrivit art. 482 alin. (1) și (2) din același act normativ "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Obiectul căii de atac deduse judecății este reprezentat de încheierea din data de 11 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a I civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Buzău, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B.. Însă, în raport de dispozițiile legale menționate anterior, această hotărâre este definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Procedura strămutării nu are caracterul unei judecăți, deoarece vizează un incident procedural intervenit în administrarea justiției, astfel încât hotărârea pronunțată nu afectează drepturile procesuale ale părții care a formulat respectiva cerere. Existența în procesul civil a hotărârii judecătorești nesusceptibilă de vreo cale de atac nu poate reprezenta o înfrângere a principiului liberului acces la justiție sau a principiului legalității căii de atac, aceasta fiind și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului exprimată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei. În această cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat faptul că Convenția nu prevede obligativitatea instituirii unui dublu grad de jurisdicție. În consecință, art. 6 nu limitează dreptul statelor de a exclude de la posibilitatea de recurs anumite litigii întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiției și evitarea aglomerării instanțelor de recurs. În consecință, în raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.