ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 76/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2023, în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, petenții A., B., C., D., E., F. S.R.L. Galați, G., H. și I. S.R.L. Galaț au solicitat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru. Petenții au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, arătând că aceasta este caducă, inaplicabilă, deoarece nu este validată de Parlamentul României, în conformitate cu dispozițiile art. 115 din Constituția României și nu prevede în cuprinsul ei reglementarea referitoare la durata de aplicabilitate; de asemenea, permite instanței să stabilească, să calculeze, să solicite nelegal și abuziv taxă judiciară de timbru pentru soluționarea cererilor de chemare în judecată, cererilor de intervenție, cererilor de apel, să aplice legea în mod discriminatoriu, să nu comunice sau să comunice în mod discriminatoriu textul de lege în baza căruia a calculat taxa judiciară de timbru pentru a putea face apărări. Mai mult, acest act normativ are o vechime de zece ani, nefiind observate neregularitățile de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 115 din Constituția României. Au susținut că art. 115 alin. (8) din Constituția României impune să se stabilească perioada determinată de aplicare a ordonanței, însă o astfel de cerință nu este îndeplinită în cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013. Petenții au mai arătat că legea este vădit neconstituțională, în măsura în care nu îndeplinește normele, condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate prevăzute de constituție și de legea specială. Legea este vădit neconstituțională în măsura în care permite interpretarea și aplicarea subiectivă arbitrară unilaterală superficială părtinitoare și chiar abuzivă, ea încalcă drepturile și principiile prevăzute de art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 24, art. 20, art. 21, art. 51, art. 115, art. 124, art. 126, art. 148 din Constituția României, ale art. 1, art. 6, art. 13, art. 14, art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1, art. 10, art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Încheierea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă Prin încheierea din 6 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013; a respins, ca nefondată, cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 RON, formulată de petenții B., A., E., S.C. F. S.R.L. Galați, D. și C..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 6 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, cu referire la soluția adoptată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, petenții B., A., E., S.C. F. S.R.L. Galați, D. și C. au declarat recurs, neîntemeiat în drept.

Apărările formulate În cauză, intimații nu au depus întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 21 noiembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât cu finalitatea prevăzută de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune "atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului" (Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată. Verificând, din perspectiva celor expuse, legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte reține că, deși valorificarea excepției de neconstituționalitate a fost solicitată în cadrul unui litigiu pendinte și că normele pretins neconstituționale privesc dispoziții cuprinse într-un act normativ aflat în vigoare (respectiv, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013), acestea nu au legătură cu cauza în care au fost invocate. În speța pendinte, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 a fost formulată de către recurenți într-un dosar având ca obiect cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere ce se soluționează în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar. Prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu constituie temeiul în baza căruia se soluționează cererea de ajutor public judiciar cu care instanța a fost învestită în cauză și, prin urmare, nu ar putea constitui obiect de analiză al instanței de contencios constituțional, întrucât excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității dispozițiilor legale pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată cu Constituția României, aspect ce nu se regăsește în speță. În raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, se constată că, în mod judicios, s-a reținut netemeinicia cererii de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind invocată cu referire la o normă care nu avea legătură cu litigiul prin prisma obiectului cauzei și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate cu privire la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.