ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.12.2021, reclamantul Județul Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului - Județul Mureș și Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâtului de rând I la plata sumei de 256.105,19 RON reprezentând cota de 32,55% datorată pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivului de investiții "Reabilitarea centralei termice la sediul administrativ, obligarea pârâtului de rând II la alocarea fondului necesar plății sumei solicitate pe calea prezentei cauzei și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat art. 1357 și 1383 C. civ., H.G. nr. 706/1994, Protocolul nr. 21703/15653/07.12.2005, Legea nr. 422/2001, H.G. nr. 907/2016, precum și art. 192-194 și art. 451 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 426/02.02.2022, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu-Mureș, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului - Județul Mureș și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 920/15.07.2022, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respins, pe cale de consecință, acțiunea formulată de reclamantul Județul Mureș în contradictoriu cu acesta; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Județul Mureș în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Mureș, pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 256.105 RON reprezentând 32,55% din valoarea totală a lucrărilor aferente obiectivului de investiții "Reabilitarea centralei termice la sediul administrativ". A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 554/A/23.05.2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Instituția Prefectului - Județul Mureș împotriva sentinței civile 920/15.07.2022 a Tribunalului Mureș.

Împotriva deciziei civile nr. 554/A/23.05.2024, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, pârâta Instituția Prefectului - Județul Mureș a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea memoriului, acesta a invocat faptul că cele două instanțe de fond nu au analizat toate apărările formulate în cauză și nici probatoriul deoarece nu pot fi incidente în speță prevederile art. 1350 alin. (1) C. civ., așa cum reține instanța, deoarece pârâta nu a impus și nu a solicitat reclamantului această lucrare la Palatul Administrativ. Prin urmare apreciază că reclamantul este cel care a dorit și a efectuat lucrarea, cunoscând faptul că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 706/07.10.1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședințe de județe în administrarea instituțiilor prefectului, Palatul Administrativ este în administrarea pârâtei.

Nici instanța de la fond și nici cea din apel nu au avut în vedere faptul că reclamantul avea cunoștință cu privire la înscrierile din carte funciară, unde sub C1 este intabulat dreptul de administrare operativă în favoarea Prefecturii Județului Mureș și cu toate acestea a demarat lucrarea pe riscul și pe cheltuiala sa.

Cu toate că între pârâtă și reclamant există Protocolul nr. 21703/15653/2005, astfel cum a fost modificat în anul 2007 prin actul adițional nr. x, prin adresa nr. x din data de 13.08.2019, pârâta i-a adus la cunoștință reclamantului faptul că Instituția Prefectului - Județul Mureș, în calitate de administrator al imobilului, nu va participa cu cotă parte la această investiție.

Această lucrare nu a fost solicitată de Instituția Prefectului - Județul Mureș, necesitatea executării ei fiind stabilită doar de către Consiliul Județean Mureș fără să fie consultată pârâta de rând I în prealabil, înainte de solicitarea avizului, nefiindu-i adus la cunoștință actele adoptate/emise de către Consiliul Județean Mureș anterioare solicitării acordului.

Instanța nu a analizat protocolul încheiat între pârâta de rând I și reclamant, deoarece la pct. 6 din acesta se precizează faptul că reclamantul poate executa doar lucrări de reparații, consolidare, conservare și întreținere curentă a Palatului administrativ și nu pentru reabilitare/înlocuire centrală termică.

Mai mult, prin adresa nr. x/13.08.2019, înregistrată la reclamant sub nr. x/13.08.2019, i-a fost comunicat acestuia acordul său sub rezerva îndeplinirii condițiilor pe care i le-a impus, din care rezultă foarte clar faptul că reclamantul a fost încunoștințat asupra faptului că nu deține fondurile necesare și nici nu exista posibilitatea obținerii lor în situația în care centrala termică nu este cuprinsă în protocol/inventar și în cartea funciară, fără a fi preluat și evidențiat în situațiile financiar contabile mijlocul fix - Centrală termică.

Deși apare noțiunea de centrală termică în cartea funciară nr. x Târgu Mureș la descrierea imobilului, pârâtul consideră că denumirea generică de centrală termică se referă doar la spațiul unde este localizat mijlocul fix, cu atât mai mult cu cât, nici la această dată, în evidențele contabile ale Instituției Prefectului - Județul Mureș nu se regăsește acest mijloc fix.

Prin prisma argumentelor mai sus invocate, apreciază că pretențiile formulate de către reclamant prin acțiunea dedusă judecății sunt nefondate și ca atare solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecarea cauzei pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La 22.10.2024, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că privitor la acesta, hotărârea instanței de fond a intrat sub autoritate de lucru judecat, ca urmare a sentinței civile nr. 920/15.07.2022 prin care tribunalul a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, soluție menținută prin decizia instanței de apel.

La 21.11.2024, intimatul-reclamant Județul Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, anularea cererii de recurs și în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Cu privire la nulitatea recursului, arată că pârâtul nu a arătat în ce modalitate decizia de apel nu este conformă legii și nici nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, dar care deja au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

În conținutul memoriului de recurs, recurenta reclamă faptul că atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu ar fi avut în vedere faptul că, în speță nu se poate reține incidența art. 1350 alin. (1) din C. civ., deoarece recurentul nu a impus și nici nu a solicitat realizarea lucrării "Reabilitarea centralei termice la sediul administrativ" la Palatul Administrativ, iar în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 706/1994 imobilul în cauză se află în administrarea instituției prefectului. Or, pe de o parte aceste critici au fost arătate și cenzurate de către instanța de apel, iar pe de altă parte, aceste aprecieri sunt aspecte ce țin de temeinicia hotărârii, iar nu de legalitatea ei.

Tot cu privire la critica anterior menționată, învederează că instanța de apel a reținut în cauză incidența art. 3 din H.G. nr. 706/1994 și a Protocolului însușit de părți, fapt ce atrage în cauză și incidența a dispozițiilor art. 1350 alin. (1) C. civ.

Nu are relevanță nici faptul că recurentul "nu a impus și nu a solicitat" această lucrare, atâta timp cât, chiar având calitatea de administrator al imobilului, orice cheltuială ce se încadrează în categoria celor prevăzute la pct. 6 din Protocol, trebuie suportată inclusiv de administrator, în calitatea acestuia de deținător al unei cote părți din imobil - în considerarea prevederilor H.G nr. 706/1994 și ale Protocolului, iar astfel, cum în mod corect a reținut instanța de apel, această lucrare profită ambelor părți și a fost efectuată în scopul folosinței optime a imobilului.

În ceea ce privește critica conform căreia lucrarea nu a fost solicitată de recurent, necesitatea executării acesteia fiind stabilită doar de Consiliul Județean Mureș nu poate fi valabilă întrucât nerealizarea acestei lucrări putea conduce la cedarea centralei care asigura agentul termic și apa caldă instituțiilor care funcționează în clădire, existând riscul unor avarii majore.

Astfel, apreciază că, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, lucrările în cauză s-au făcut cu acordul Instituției Prefectului - Județul Mureș, care a fost înștiințat despre necesitatea efectuării investiției, de care de altfel beneficiază și recurentul, sens în care are obligația de a contribui la cheltuielile efectuate în cotă-parte de 32,55%, care îi revin în funcție de suprafața deținută din imobil.

De asemenea, arată că în mod corect a reținut instanța de apel că lucrările aferente obiectivului de investiție menționată intră în sfera lucrărilor de intervenții la clădire și, în consecință, în categoria lucrărilor de reparare, conservare și consolidare prevăzute în protocol.

Astfel cum în mod corect a stabilit instanța de apel, faptul că centrala nu apare în evidențele contabile ale recurentului nu are nicio relevanță sub aspectul dedus judecății, atât timp cât aceasta exista tocmai pentru buna funcționare a imobilului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant Județul Mureș, a cărei analiză este prioritară, față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte reține că argumentele recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate propriu-zise și nu pot face obiect concret de analiză pentru instanța de recurs, întrucât, în realitate, recurentul a reluat ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea instanței de apel.

Astfel, se observă, de plano, că întreaga motivare din memoriul de recurs reprezintă simple reiterări ale criticilor expuse în cadrul motivelor de apel, care au fost deja analizate și dezlegate de instanța devolutivă de control judiciar.

Memoriul de recurs reiterează critica din apel în sensul că instanța nu a analizat protocolul între pârâta de rând I și reclamant, iar la art. 6 din acesta se precizează că reclamantul poate executa doar lucrări de reparații, consolidare, conservare și întreținere curentă a Palatului Administrativ și nu pentru reabilitare/înlocuire centrală termică, critică ce a fost analizată și respinsă de către instanța de apel cu următoare motivare: " De asemenea, nu se poate reține critica apelantului potrivit căreia cheltuielile pretinse de reclamantă nu s-ar încadra în categoria celor prevăzute de art. 6 din Protocolul semnat de părți. În mod evident lucrarea efectuată la centrala termică este una ce privește funcționarea optimă a Palatului Administrativ, astfel cum de altfel a rezultat din concluziile experților tehnici pe specialități pentru instalațiile de încălzire, instalațiile sanitare, instalațiile de utilizare a gazelor naturale și instalațiile electrice, (dosar fond), concluzii ce au stat la baza Hotărârii Consiliului Județean Mureș nr. 118/26.11.2019, experții arătând că "datorită vechimii și uzurii cazanelor (centrala termică s.n) funcționează în prezent cu randament redus", că există "scăpări de gaze arse între elementele schimbătorului de căldură" respectiv:

"cazonele și instalațiile se află în stare calitativă necorespunzătoare și necesită înlocuire, pentru a funcționa în condiții de siguranță"."

Si critica referitoare la faptul că această centrală nu se regăsește în evidențele contabile ale Instituției Prefectului - Județul Mureș a fost analizată de instanța de apel și respinsă astfel " nu are nici o relevanță sub aspectul dedus judecății, atâta timp cât este cert că această centrală există tocmai pentru buna funcționare a imobilului în cauză.".

Drept urmare, se poate observa că aceste critici nu reprezintă doar reiterări ale nemulțumirilor recurentului formulate în etapa procesuală a apelului, ci și veritabile critici de netemeinicie, recurentul tinzând la a provoca o reapreciere a probatoriului și o schimbare a situației de fapt reținută de instanța de apel, aspecte nepermise în etapa procesuală a recursului.

În acest context, Înalta Curte reține că memoriul de recurs nu cuprinde o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Recurentul nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, astfel că simplele susțineri formulate prin cererea de apel și reiterate, ca atare, integral, prin memoriul de recurs, nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Se constată astfel, că întreaga argumentație din memoriul de recurs reprezintă o reluare a susținerilor cuprinse în cererea de apel, cu ignorarea dezlegărilor instanței de apel ce au vizat aplicarea coroborată a prevederilor art. 1350 C. civ., a Protocolului nr. 21703/15653/2005 și a H.G. nr. 706/1994.

Deși recurentul se plânge de faptul că instanța de apel nu a analizat Protocolul nr. 21703/15653/2005 încheiat între părți, Înalta Curte constată că această analiză a fost efectuată de instanța de apel, coroborându-l cu dispozițiile art. 1350 C. civ., reținând astfel: " Protocolul nu instituie obligativitatea existenței unui acord prealabil al administratorului privind efectuarea cheltuielilor de întreținere și funcționare dar, cu toate acestea, apreciem că în mod corect reclamanta a încunoștințat pârâtul despre necesitatea efectuării investiției constând în reabilitarea centralei termice, acord pe care l-a și obținut prin adresa nr. x/13.08.2019. Faptul că pârâtul a arătat că deși este de acord cu efectuarea acestor lucrări, admițând astfel că acestea se încadrează în cheltuielile necesare funcționării optime a imobilului, nu a fost de acord să suporte cota sa parte, nu are vreo relevanță sub aspect juridic. Tocmai în acest sens sunt prevederile art. 1350 C. civ.."

Or, motivele din apel nu pot fi invocate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, practic recurentul critică soluția primei instanțe, acesta fiind de fapt nemulțumit de soluția pronunțată pe fond.

Astfel, deși recurentul-pârât a susținut incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această invocare este una pur formală, în condițiile în care partea nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raționamentul instanței de apel.

Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă.

În alți termeni, întinderea controlului judiciar al instanței de recurs este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, astfel încât nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs.

Prin urmare, se constată că recurentul nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalității deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția Prefectului - Județul Mureș împotriva deciziei civile nr. 554/A din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.