Decizia nr. 2249/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 19 decembrie 2017, Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș a solicitat, în contradictoriu cu Instituția Prefectului - Județul Mureș și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, obligarea pârâților la plata sumei de 1.163.386 RON reprezentând cota de 32,55% datorată de prima pârâtă pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiții "Iluminat arhitectural la palatul administrativ", "Instalații de climatizare la sediul administrativ" și "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilități", cu cheltuieli de judecată. In drept, cererea fost întemeiată pe prevederile art. 1357 și art. 1383 C. civ., ale Hotărârii Guvernului nr. 706/1994, ale Protocolului nr. 21703/15653/7 decembrie 2005, ale Legii nr. 422/2001, republicată, cu completările și modificările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 28/2008. Prin cererea de modificare din 18 aprilie 2018, reclamantul a solicitat extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Afacerilor Interne. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 3045 din 6 iunie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.). A declinat, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, competența de soluționare a acțiunii, în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Sentința Tribunalului Mureș Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 116 din 8 februarie 2019, a admis, în parte, acțiunea formulată și modificată de reclamantul Județul Mureș în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului - Județul Mureș. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10171,88 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării de amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilități. A respins, în rest, acțiunea formulată și modificată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului-Județul Mureș, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Afacerilor Interne. Fără cheltuieli de judecată.

Decizia Curții de Apel Târgu Mureș Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 343/A din 5 septembrie 2019, a admis apelul declarat de reclamantul Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș împotriva sentinței pronunțate de tribunal. A admis apelul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 4 decembrie 2018 și sentinței tribunalului. A schimbat, în parte, hotărârile atacate, în sensul că a obligat-o pe pârâta Instituția Prefectului Județului Mureș la plata către reclamant a sumei de 612.224,39 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Instalație de climatizare la sediul administrativ" și a sumei de 541.161,67 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ". A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Instituția Prefectului județului Mureș împotriva sentinței tribunalului.

Calea de atac a recursului exercitată Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Instituția Prefectului Târgu Mureș. Prin cererea formulată, recurenta a solicitat exonerarea de la plata sumei de 612.224,39 Iei, reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Instalație de climatizare la sediul administrativ" și a sumei de 541.161,67 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ", precum și de la plata sumei de 10.171,88 RON reprezentând cota de 32,55% din valoarea totală a lucrării de "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilități" și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne. Cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și respingerea acțiunii față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a solicitat a se constata faptul ca Instituția Prefectului - Județul Mureș nu are autonomie financiară, Prefectul fiind ordonator terțiar de credite, potrivit dispozițiilor art. 265 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la lucrările de "Instalație de climatizare la sediul administrativ", în considerarea punctelor 6 și 7 din Protocolul nr. 21703/15653/2015, recurenta a considerat că toată această investiție nu se încadrează în lucrările descrise în mod expres în respectivele puncte, întrucât nu este o lucrare de reparație, de consolidare, de conservare și nici o lucrare de întreținere curentă. In accepțiunea recurentei, lucrarea "Instalație de climatizare la sediul administrativ" este o lucrare prin care s-a dorit uniformizarea sistemului de climatizare din Palatul Administrativ, având în vedere faptul că Instituția Prefectului - Județul Mureș, la momentul începerii lucrărilor, avea în fiecare birou aparate de aer condiționat care funcționau în mod independent, astfel că nu s-a efectuat nicio lucrare în sensul protocolului, ci o investiție care putea să nu fie efectuată la spațiile pe care le deține recurenta în Palatul Administrativ. Mai mult, din cele 4 contracte încheiate de către Consiliul Județean Mureș pentru a putea efectua lucrarea nu rezultă în mod evident faptul că aceasta ar fi una de reparație, de consolidare, de conservare sau de întreținere curentă. In cererea de chemare în judecată se menționează că "anterior demarării procedurilor legale, Consiliul Județean Mureș a solicitat Instituției Prefectului prin adresa nr. x/14.10.2013 acordul pentru realizarea acestor lucrări … ", or contractele nr. xP/25 octombrie 2012 și nr. 3P/25 iunie 2013 au fost încheiate cu S.C. Proiect S.R.L. anterior solicitării formulate către recurentă, astfel că, contravaloarea acestor contracte nu îi poate fi imputată prin raportare la punctul 6 din Protocolul nr. 21703/15653 din 7 decembrie 2005, pentru că au fost încheiate fără a avea vreun acord din partea sa. Prin adresa nr. x/14 octombrie 2013, Consiliul Județean Mureș a solicitat acceptul Instituției Prefectului - Județul Mureș în vederea obținerii "Autorizației de construcții", aceasta exprimându-și acceptul prin adresa nr. x/24 octombrie 2013 în vederea obținerii respectivei autorizații și nu pentru lucrarea propriu-zisă. Cu privire la lucrările de "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ", în considerarea punctelor 6 și 7 din Protocol, recurenta a apreciat că toată această investiție că nu se încadrează în lucrările descrise în mod expres în Protocolul nr. 21703/15653/2015, nefiind o lucrare de reparație, de consolidare, de conservare sau de întreținere curentă. În accepțiunea recurentei, lucrarea "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ" este o lucrare prin care s-a dorit punerea în evidență a arhitecturii Palatului Administrativ, monument istoric edificat în stil secesionist, prin iluminare pe timp de noapte, neefectuându-se vreo lucrare de reparație, de consolidare, de conservare sau de întreținere curentă, acest aspect reieșind și din cele 4 contracte încheiate de către Consiliul Județean Mureș pentru a putea efectua lucrarea. Recurenta a susținut că și pentru această lucrare, Consiliul Județean Mureș a solicitat Instituției Prefectului - Județul Mureș, prin adresa nr. x/7 octombrie 2015 acordul, ulterior încheierii contractelor nr. IU/8 aprilie 2013 cu Universitatea Tehnică din Cluj Napoca și nr. 111713 martie 2015 cu S.C. A. S.R.L., astfel că, contravaloarea acestor contracte nu îi poate fi imputată prin raportare la punctul 6 din Protocolul nr. 21703/15653 din data de 7 decembrie 2005, pentru că au fost încheiate fără a avea vreun acord din partea recurentei. Mai mult, prin respectiva adresă s-a solicitat acceptul în vederea obținerii "Autorizației de construcții", cerință impusă de Certificatul de Urbanism nr. x/2015 eliberat de Primăria Târgu Mureș, iar Instituția Prefectului - Județul Mureș și-a exprimat acceptul în vederea obținerii acestei autorizații și nu pentru lucrarea propriu-zisă, având în vedere faptul că în bugetul anului 2015, respectiv în cel previzionat pentru anul 2016 nu existau fonduri prevăzute și aprobate de Ministerul Afacerilor Interne pentru executarea unei lucrări de asemenea anvergură și valoare, sens în care au fost anexate la dosar bugetele din anii 2014, 2015, respectiv 2016. Aceeași este situația și cu privire Ia lucrările de "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilități la sediul administrativ al Consiliului Județean Mureș situat în Târgu Mureș, P-ța Victoriei nr. 1", solicitarea acordului prin adresa nr. x/20 octombrie 2015 fiind ulterioară încheierii contractului nr. xD/17 iulie 2015 cu S.C. B. S.R.L.. Totodată, prin adresa menționată, Consiliul Județean Mureș a solicitat acceptul Instituției Prefectului-Județul Mureș în vederea obținerii "Autorizației de construcții, cerință impusă de Certificatul de Urbanism nr. x/2015 eliberat de Primăria Târgu Mureș și nu pentru lucrarea propriu-zisă, având în vedere faptul că în bugetul anului 2015, respectiv în cel previzionat pentru anul 2016 nu existau fonduri prevăzute și aprobate de Ministerul Afacerilor Interne pentru executarea unei lucrări de asemenea anvergură și valoare, sens în care au fost anexate la dosar bugetele din anii 2015 și 2016. În raport de art. 20 din Instrucțiunile MIRA nr. 664 din 28 noiembrie 2008 privind normele de asigurare tehnică a construcțiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Instituția Prefectului - Județul Mureș a considerat că cele 3 lucrări efectuate nu sunt reparații capitale, de consolidare, de conservare și de întreținere curentă. Chiar dacă aceste lucrări au adus plus valoare clădirii, au fost lucrări care nu au fost solicitate de recurentă, necesitatea executării lor fiind stabilită de către Consiliul Județean Mureș. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în opinia recurentei, reiese că au existat adrese din partea Consiliului Județean prin care s-a solicitat acceptul Instituției Prefectului - Județul Mureș pentru obținerea autorizațiilor de construcție însă de reținut este faptul că nu există nicio legătură de cauzalitate între acceptul său și demararea investițiilor asupra Palatului Administrativ, astfel cum încearcă să creeze ideea intimatul - reclamant și, pe cale de consecință, între semnarea unor procese-verbale de recepție a lucrărilor și prejudiciul creat în patrimoniul Consiliului Județean, cum s-a susținut că a fost constatat de către Curtea de Conturi. Potrivit recurentei, o astfel de legătură se poate stabili, eventual, între prejudiciul constatat și faptele persoanelor responsabile cu aplicarea prevederilor referitoare la execuția bugetară din cadrul Consiliului Județean Mureș, care au efectuat lucrări de investiții asupra unui imobil care nu face parte din patrimoniul public sau privat al județului Mureș, cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult, prin adresele de răspuns la solicitările Consiliului Județean Mureș, referitor la acceptul pentru obținerea autorizațiilor de construcție, Instituția Prefectului - Județul Mureș a adus la cunoștință autorității publice județene faptul că referitor la cofinanțarea contravalorii documentației tehnice și a lucrărilor de construcții, recurenta nu are aprobată în bugetul de venituri și cheltuieli pentru (exemplu anul 2013) nicio sumă cu această destinație și, ca atare, nu poate angaja nicio cheltuială în acest sens. In acest context, nu se poate susține faptul că nu au fost cunoscute de către Consiliul Județean Mureș aspectele mai sus arătate și ca atare poziția față de investițiile care urmau să fie derulate. Recurenta a solicitat a se constata faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de către Consiliul Județean Mureș se precizează că prin decizia nr. 18/29 iunie 2017 emisă de Directorul Camerei de Conturi a Județului Mureș, în baza Raportului de audit financiar nr. x/31 mai 2017, organul de control a dispus, sub sancțiunea legii penale, recuperarea cheltuielilor de capital în sumă totală de 1.153.386 RON reprezentând cota de 33,55% datorată de Instituția Prefectului - Județul Mureș, pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiții "Instalații de climatizare la sediul administrativ" și "Iluminat arhitectural la Palatul administrativ". Prin prisma dispozițiilor art. 174 și art. 230 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 155/2014, recurenta a susținut că nu se poate concluziona că se face responsabilă de acoperirea prejudiciului creat, responsabilitatea și modalitatea de înregistrare a cheltuielilor efectuate fiind în sarcina reclamantului. Potrivit argumentelor mai sus invocate, a apreciat că pretențiile formulate de către reclamant sunt nefondate, iar în susținere a făcut trimitere la sentința pronunțată de către prima instanță, prin care s-a reținut că "lucrările de iluminat arhitectural si instalație de climatizare, realizate la palatul administrativ nu se încadrează în categoriile de lucrări convenite prin protocol a fi realizate de Consiliul județean, astfel că fată de aceste lucrări nu poate fi reținută ca existentă răspunderea civilă contractuală apăratei Instituția Prefectului". Referitor la lucrarea de amenajare a grupului sanitar pentru persoane cu dizabilități, recurenta a precizat că aceeași instanță a reținut că potrivit art. 62 din Legea nr. 448/2006 a fost instituită obligația de a adapta clădirile de utilitate publică, conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. In considerarea acestei obligații, tribunalul a constatat că lucrarea de amenajare a unui grup sanitar pentru persoane cu dizabilități se încadrează în noțiunea de lucrări de întreținere curentă, obligația deținătorilor și administratorilor clădirilor de utilitate publică, astfel cum este și palatul administrativ, fiind de a adapta clădirea pentru a asigura acces neîngrădit persoanelor cu dizabilități. În aceste condiții, instanța a constatat că "această lucrare este inclusă în sfera lucrărilor privitor la care părțile au convenit prin protocolul încheiat, a fi realizate de Consiliul județean, costurile urmând să se împartă potrivit cotelor convenite, ce reprezintă cota din imobil folosită de fiecare dintre părți". Cu privire la această situație, recurenta a învederat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare, ale Normelor metodologice privind exercitarea auditului public intern în Ministerul Afacerilor Interne și ale Cartei auditului public intern în MAL, aprobate prin O.M.A.I. nr. 18/25 februarie 2015, anexele 1 și 2, publicate în Monitorul Oficial nr. 277/bis din 24 aprilie 2015, ale Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1086/2013, precum și în baza Notei - Raport nr. 403.634 din 29 martie 2018, aprobată de conducerea ministerului și a Ordinului de serviciu D.A.P.I. nr. 401.116/10 aprilie 2018, în perioada 16 aprilie 2018-27 aprilie 2018 s-a efectuat o misiune de audit public intern cu caracter excepțional (ad-hoc) de consiliere formalizată la Instituția Prefectului - Județul Mureș, pentru activitatea desfășurată în perioada 2012 - 2017 (perioada realizării lucrărilor de investiții și achitarea contravalorii acestora), având drept temă: "Evaluarea modului de recuperare a cheltuielilor de capital în sumă totală de 1.153.386 RON, de către Consiliul Județean Mureș, reprezentând lucrări de investiții la Palatul Administrativ". După ce a prezentat scopul misiunii de audit public intern, obiectivele specifice ale acesteia și conținutul raportului referitor la lucrările de investiții și recepțiile la terminarea lucrărilor, recurenta a susținut că din analiza documentației pusă la dispoziție, a rezultat faptul că dreptul de administrare în comun a Palatului Administrativ, de către Instituția Prefectului Mureș și Consiliul Județean Mureș, nu putea face obiectul protocolului nr. 21703/15653/7 decembrie 2005, întrucât acest drept a fost stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 exclusiv în sarcina recurentei. Cu toate acestea, Consiliul Județean Mureș a efectuat demersuri procedurale și lucrări de investiții la Palatul Administrativ, aflat în administrarea sa, care exced cadrului juridic statuat de Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 și Protocolul nr. 21703/15653/2005. Prin prisma argumentelor mai sus invocate, recurenta a apreciat că pretențiile formulate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată sunt nefondate și, ca atare, a solicitat admiterea recursului și casarea in totalitate a hotărârii atacate. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 20 din Instrucțiunile MIRA nr. 664 din 28 noiembrie 2008 privind normele de asigurare tehnică a construcțiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 174 pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 155/2014 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Procedura filtru Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18.11.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 19.11.2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin punctul de vedere la raport formulat la data de 08.04.2020, recurenta a arătat că este de acord cu raportul de admisibilitate și a solicitat a se lua act de conținutul acestuia.

Apărări formulate în cauză Urmare a comunicării motivelor de recurs, la 6 decembrie 2019, în termen legal, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne prin care a apreciat că soluția pronunțată de instanța de apel în ceea ce privește dezlegarea dată excepției lipsei calității sale procesuale este temeinică și legală, sens în care a solicitat menținerea acesteia. In ceea ce privește fondul litigiului, în situația în care se va proceda la rejudecarea cauzei, a solicitat a se avea în vedere atât apărările proprii formulate în fața primei instanțe cât și apărările/motivele de recurs formulate de Instituția Prefectului - Județul Mureș. La 23 decembrie 2019, în termen legal, a fost înregistrată și întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș, prin care a solicitat, în principal, anularea cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. Sub un prim aspect, a solicitat a se observa că recurenta nu a arătat în ce modalitate decizia instanței de apel nu este conformă legii și nici nu s-a raportat la considerentele acesteia, ci a reluat criticile formulate în fazele anterioare, care pun în discuție temeinicia hotărârii, excedând cazurilor de nelegalitate înscrise limitativ în art. 488 C. proc. civ. În situația în care se va aprecia că motivele se încadrează în pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., invocat de recurentă, a solicitat a se observa că acțiunea a fost formulată în considerarea prevederilor art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 și a Protocolului nr. 21703/15653 încheiat între recurentă și Consiliul Județean Mureș și având ca obiect administrarea în comun, folosirea și conservarea de către cele două instituții publice a Palatului Administrativ. A arătat că în mod corect a reținut instanța de apel că avizul solicitat de Consiliul Județean Mureș recurentei, anterior obținerii autorizației de construire pentru demararea lucrărilor care fac obiectul litigiului, s-a făcut în considerarea obligației prevăzute de pct. 6 din protocol. De asemenea, cum corect au reținut primele instanțe, lucrarea de amenajare a grupului sanitar pentru persoanele cu dizabilități a fost realizată în considerarea obligației de a adapta clădirile de utilitate publică, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, obligație instituită prin art. 62 din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta a formulat, în termen legal, la 24 decembrie 2019 și la 20 ianuarie 2020, răspuns la întâmpinările depuse în cauză. A solicitat a se lua act de întâmpinarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne. Referitor la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea intimatului - reclamant, a solicitat respingerea acesteia, arătând că, nu numai că a formulat critici asupra legalității hotărârii atacate, dar a și procedat la dezvoltarea acestora, conformându-se dispozițiilor pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. Cu privire la elementele care privesc fondul cauzei, a precizat că prin întâmpinarea formulată nu s-a realizat decât o scurtă sinteză a motivelor invocate în apel de Consiliul Județean Mureș, context în care a precizat că își menține poziția exprimată prin cererea de recurs. La aceeași dată, 20 ianuarie 2020, recurenta a invocat, în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Protocolului nr. 21703/15653 din 7 decembrie 2015, modificat prin actul adițional nr. x înregistrat sub nr. x din 26 februarie 2007/12 martie 2007, solicitând a se constata nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual. A apreciat că sunt întrunite condițiile privind admisibilitatea excepției de nelegalitate, respectiv cele referitoare la existența unui act administrativ cu caracter individual, la existența unui proces pe rolul instanței judecătorești, indiferent în ce fază se află și la existența legăturii de cauzalitate, în sensul că de actul administrativ care face obiectul excepției să depindă soluționarea litigiului în fond. Excepția a fost soluționată prin încheierea de dezbateri din 4 noiembrie 2020, care face corp comun cu prezenta decizie. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd că se poate cere casarea când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Dispozițiile art. 1350 alin. (1) C. civ., reținute a fi incidente raportului juridic dedus judecății, prevăd că: Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Invocând incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea pârâtă, Instituția Prefectului Județului Mureș, pretinde că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit clauzele Protocolului nr. 21703/15653/07.12.2005 pe care l-a încheiat cu partea reclamantă având ca obiect administrarea în comun, folosirea și conservarea clădirii în care își are sediul Palat administrativ Mureș, cu consecința obligării sale eronate la plata contravalorii lucrărilor prin care s-au realizat proiectele: "Instalație de climatizare la sediul administrativ", "Iluminat arhitectural la Palatul Administrativ", precum și "Amenajare grup sanitar pentru persoane cu dizabilități". În dezvoltarea criticii, partea pârâtă susține că lucrările aferente proiectelor mai sus menționate au fost executate în mod nelegal de către partea reclamantă întrucât, pe de o parte, acestea nu se încadrau în categoria celor descrise la pct. 6 din protocol, nefiind lucrări de reparație, de consolidare, de conservare și nici lucrări de întreținere curentă a clădirii și, pe de altă parte, pentru că acestea au fost executate de partea reclamantă fără a avea acordul său, cerință prevăzută, de asemenea, la pct. 6 din protocol. Critica este nefondată. Verificând conținutul hotărârii recurate se constată că instanța de apel a evaluat lucrările executate de partea reclamantă din perspectiva apărării formulate de partea pârâtă potrivit căreia acestea nu se încadrau în categoria lucrărilor "de reparații, consolidare, conservare și întreținere curentă", prevăzute de art. 6 din Protocolului nr. 21703/15653/07.12.2005 încheiat cu partea reclamantă, în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 706/1994. În acest scop, instanța de apel a statuat că sintagmele "lucrări de reparații, consolidare, conservare și întreținere curentă", prevăzută de art. 6 din protocol, și "cheltuieli de întreținere și funcționare în bune condiții a palatelor administrative", prevăzută de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994, se impun a fi lămurite prin raportare la conținutul normei prevăzute de art. 3 lit. d) din H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico-economice aferente instituțiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenție. Dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 706/1994 prevăd că Instituțiile publice care își au sediile în palatele administrative nu plătesc chirie (1) și, respectiv, că Instituțiile publice prevăzute la alin. (1) vor suporta, în funcție de suprafața deținută, cota-parte din totalul cheltuielilor de întreținere și funcționare în bune condiții a palatelor administrative, repararea, consolidarea acestor imobile, iar confederațiile, federațiile sindicale și redacțiile ziarelor vor suporta aceste cheltuieli și vor plăti chirie, în condițiile legale. (2) Dispozițiile H.G. nr. 28/2008, hotărâre prin care s-a stabilit conținutul cadru al documentației tehnico-economice aferente instituțiilor publice, precum și structura și metodologia de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenție, definesc la art. 3 lit. d) ce sunt lucrările de intervenție și anume că reprezintă "lucrările la construcții existente (… ), precum și lucrări de intervenții (… ), efectuate în scopul asigurării cerințelor esențiale de calitate și funcționale ale construcțiilor, potrivit destinației lor". În consecință, instanța de apel a reținut că evaluarea lucrărilor executate de partea reclamantă se impune a fi făcută în raport de scopul în care acestea au fost executate, astfel cum acesta este definit prin norma de drept mai sus menționată. Evaluând lucrările în raport de probatoriile administrate de părți, instanța de apel a conchis, în mod corect, că acestea se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 6 din protocol și că suportarea cheltuielilor se va face de părți în conformitate cu dispozițiile art. 4 (2) din H.G. nr. 706/1994 coroborate cu art. 1350 alin. (1) C. civ., cât timp, prin executarea lor s-a urmărit ca respectiva clădire să fie aptă, pe de o parte, să servească drept sediu funcțional pentru instituțiile publice care o ocupă și, pe de altă parte, să asigure condiții optime și decente atât pentru personalul angajat, cât mai ales pentru cetățenii care apelează la serviciile oferite de instituții publice care își au sediul în incinta sa. În evaluarea lucrărilor, instanța de apel a avut în vedere faptul că respectiva clădire este monument istoric, caz în care sunt relevante și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, act normativ la care părțile au făcut, de asemenea, trimitere în art. 6 din protocol. Instanța de apel a constatat că protecția monumentelor istorice include, potrivit legii, un ansamblu de măsuri (art. 2 alin. (3) din lege) printre care se numără și cele care au ca scop asigurarea punerii în valoare și a integrării social-economice și culturale a acestor clădiri în viața societății. Constatând că lucrările de iluminat arhitectural ale unui monument istoric reprezintă lucrări de amenajare peisagistică în sensul dispozițiilor art. 23 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 422/2001, instanța de apel a reținut, în mod corect, că apărarea părții pârâte se dovedește a fi nefondată și că aceasta are a suporta, proporțional cu cota-parte deținută în administrare din clădire, cheltuielile aferente acestei lucrări. Concluzia s-a impus în considerarea scopului acestei lucrări, anume acela de punere în valoare și de integrare culturală în viața comunității a acestui monument istoric reprezentat de clădirea în care își are sediul palatul administrativ și în care își desfășoară activitatea cele două instituții publice. Cât privește lucrarea de amenajare a unui grup sanitar pentru persoanele cu dizabilități, aceasta a avut ca scop facilitarea accesului acestor persoane la serviciile publice ce se desfășoară în clădirea în care își are sediul Palatul administrativ Mureș, caz în care cheltuielile aferente acestei lucrări se încadrează, astfel cum corect au reținut instanțele de fond, în categoria "cheltuielilor necesare pentru buna funcționare a clădirii" prevăzute de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994. De altminteri, obligația autorităților administrației publice centrale și locale de a adapta clădirile de utilitate publică, cum este și clădirea Palatului administrativ Mureș, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap în incinta acestora în scopul exercitării, în condiții decente, a drepturilor recunoscute de lege a fost instituită și prin dispozițiile art. 62 din Legea nr. 448/2006, caz în care, astfel cum s-a reținut și la judecata în fond, susținerile părții pârâte potrivit cărora această cheltuială nu ar fi fost necesară pentru buna funcționare a clădirii se dovedește a fi nefondată. Cât privește instalația de climatizare a clădirii, astfel cum a precizat și partea pârâtă, executarea acesteia a fost determinată de necesitatea uniformizării sistemului de climatizare pentru întreaga clădire (anterior climatizarea fiind funcțională doar în birourile în care erau montate aparate de aer condiționat), caz în care, prin scopul urmărit, acela de a asigura condiții optime și decente atât pentru personalul angajat, cât pentru cetățenii care apelează la serviciile publice oferite în sediul palatului administrativ, cheltuielile aferente acestei lucrări se încadrează, de asemenea, în categoria celor prevăzute de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată ca fiind nefondată critica prin care partea pârâtă pretinde că lucrările realizate de partea reclamantă având ca obiective realizarea unei instalații de iluminat arhitectural a unui grup sanitar pentru persoanele cu dizabilități și a unei instalații de climatizare în clădirea - monument istoric în care își desfășoară activitatea cele două instituții publice nu s-ar încadra în categoria lucrărilor prevăzute la art. 6 din protocol. Trimiterea părții pârâte la dispozițiile art. 20 din Instrucțiunile MIRA nr. 644/28.11.2008 privind normele de asigurare tehnică a construcțiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu poate fundamenta critica de nelegalitate, astfel cum eronat pretinde prin recurs, cât timp instanța de apel, în justificarea soluției pronunțate, a reținut că lucrările realizate de partea reclamantă au fost lucrări necesare care au fost efectuate în scopul asigurării cerințelor esențiale de calitate și funcționale ale clădirii, potrivit destinației sale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 706/1994 și art. 3 lit. d) din H.G. nr. 28/2008 și nu lucrări de reparații capitale, de consolidare, de conservare ori de întreținere curentă, în înțelesul dat acestor categorii de lucrări prin respectivele instrucțiuni. Nici împrejurarea că partea pârâtă nu a avut aprobate sume de bani pentru plată în bugetele de venituri și cheltuieli din perioada în care s-au executat lucrările nu este de natură să o exonereze de răspundere, astfel cum eronat pretinde, cât timp lucrările au fost realizate în condițiile convenite prin protocol și cu respectarea dispozițiilor legale incidente. În dezvoltarea aceleiași critici de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea reclamantă a mai pretins că hotărârea recurată este nelegală și sub motiv că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că lucrările au fost executate în lipsa unui acord pe care trebuia să-l fi dat părții reclamante în acest sens (la solicitarea acesteia), condiție ce ar fi prevăzută prin dispozițiile art. 6 din protocol. Dispozițiile art. 6 din protocol menționate nu susțin însă critica părții pârâte, astfel cum corect a reținut și instanța de apel. Astfel, clauza stipulată de părți la art. 6 din protocol prevede în termeni clari că "…eliberarea autorizației de construcții având ca obiect orice intervenție asupra Palatului administrativ nu se va putea solicita fără avizul prealabil al Ministerului Culturii și Cultelor și al prefectului, în calitate de co-administrator al imobilului" și că "Părțile sunt de acord ca titular al contractelor de lucrări și implicat responsabil pentru derularea procedurilor de achiziții publice să fie Consiliul Județean". Împrejurarea că partea reclamantă a solicitat părții pârâte, Prefectul Județului Mureș, acordul pentru obținerea autorizațiilor de construcții pentru lucrările executate, astfel cum prevăd dispozițiile în art. 6 din protocol, nu este contestată ca, de altminteri, nici împrejurarea că partea pârâtă a transmis acordul său în acest sens către partea reclamantă. În lipsa altor condiții care să fi fost convenite în protocol, susținerea părții pârâte potrivit căreia partea reclamantă ar fi avut obligația de a-i solicita acordul și pentru încheierea și derularea contractelor de execuție a respectivelor lucrări se dovedește a fi fără suport probator și, în consecință, nefondată, astfel cum s-a statuat, de altminteri, și prin hotărârea recurată. Totodată, împrejurarea că prin decizia nr. 18/29.06.2017 emisă de directorul Camerei de Conturi a Județului Mureș, în baza Raportului de audit financiar nr. x/31.05.2017, organul de control a dispus recuperarea cheltuielilor de capital în sumă totală de 1.153.386 RON reprezentând cota de 33,55 % datorată de Instituția Prefectului - Județul Mureș pentru realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiții denumite "Instalații de climatizare la sediul administrativ" și "Iluminat arhitectural la Palatul administrativ" nu este de natură, prin ea însăși, să justifice caracterul fondat al criticii de nelegalitate, astfel cum pretinde partea pârâtă, întrucât instanța de recurs nu are a evalua constatările Curții de Conturi ci hotărârea recurată, în componenta sa referitoare la interpretarea și aplicarea legii, în acord cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nici împrejurarea că misiunea de audit public intern cu caracter excepțional (ad-hoc) de consiliere desfășurată în perioada 16.04.2018 - 27.04.2018 a reținut că dreptul de administrare în comun a clădirii - Palatul Administrativ de către Instituția Prefectului Mureș și Consiliul Județean Mureș nu putea face obiectul protocolului nr. 21703/15653/07.12.2005, justificat de faptul că acest drept a fost stabilit prin H.G. nr. 706/1994 exclusiv în favoarea Instituției Prefectului Județului Mureș, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii recurate, cât timp, protocolul nu a fost desființat nici prin acordul părților și nici pe cale judecătorească și cât timp acesta a produs efecte pe perioada de timp în care au fost executate lucrările. Cât privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne și de respingere a acțiunii formulate de partea reclamantă în contradictoriu cu această instituție, se constată că partea pârâtă, prin recurs, nu formulează o critică de nelegalitate, ci solicită să se constate că are calitatea de ordonator terțiar de credite, potrivit dispozițiilor art. 265 (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ. O astfel de solicitare excedează însă competențelor instanței de recurs care, astfel cum s-a arătat, are a se pronunța numai asupra criticilor de nelegalitate care au deduse judecății în condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Așa fiind, pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de partea pârâtă, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,