ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 16.1.2018, reclamanta A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programul Operațional Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru anularea Deciziei nr. 149787/16.12.2017 emisă de MDRAPFE - Direcția Generală de Programul Operațional Regional privind soluționarea contestației nr. 140680/15.11.2017 formulate; anularea Deciziei nr. 24658/18.10.2017 prin care s-a respins cererea de finanțare depusă de reclamantă în procedura de reevaluare; anularea Deciziei nr. 20821/08.09.2017 emisă de ADR Centru prin care s-a respins cerea de finanțare pentru proiectul "Creșterea competitivității S.C. A. S.R.L. din Târau Mureș, prin achiziția de echipamente performante pentru dezvoltarea capacității de fabricare diversificarea si creșterea calității articolelor realizate", cu consecința, în principal, a obligării pârâților să aprobe cererea de finanțare pentru proiectul menționat, iar în subsidiar, obligarea pârâților la plata unei despăgubiri în cuantum de 409.364,80 RON reprezentând prejudiciul produs ca urmare a respingerii cererii de finanțare, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 102 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administratiei Publice și Fondurilor Europene-Directia Generala Programul Operational Regional și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că prima instanță reținut în mod contradictoriu faptul că cele 2 criterii de eligibilitate au un caracter alternativ, însă solicitantul nu are posibilitatea de a opta între cele două criterii.

În plus Instrucțiunea 61/26.09.2016 AMPOR a fost emisă după depunerea cererii de finanțare, iar ca urmare a modificării criteriilor de eligibilitatea, se impune, cel puțin, ca cererea subscrisei să fie analizată și din perspectiva celui de al doilea criteriu în discuție.

Recurenta - reclamantă nu a ales niciodată criteriul prevăzut de pct. 4.a) din Cap. 3 al Ghidului Solicitantul drept criteriul în funcție de care trebuie analizată cererea de finanțare, ci pârâtele au analizat de la bun început cererea subscrisei strict prin referire la criteriul prevăzut de pct. 4.a) fără a lua în considerare caracterul alternativ al criteriului de la pct. 4.b), mai ales în contextul în care s-a constatat că nu este îndeplinit primul criteriu de eligibilitate.

Referitor la cel de al doilea motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pe care se întemeiază cererea de recurs, raportat la emiterea Instrucțiunii AMPOR nr. 61/26.09.2016 care a modificat criteriile de eligibilitate în mod fundamental după ce reclamanta a depus cererea de finanțare, s-a arătat că în situația în care criteriul privind înregistrarea unui număr mediu de salariați de cel puțin 1, în anul fiscal anterior (transformat în păstrarea numărului mediu de angajați cel puțin la nivelul exercițiul financiar anterior), nu este îndeplinit, trebuia analizată cererea prin prisma criteriului prevăzut la punctul 4 b), respectiv păstrarea a cel puțin unui salariat cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată.

In condițiile în care cererea de finanțare nu cuprinde o astfel de opțiune, solicitantul nu este în măsură să indice care criteriu de eligibilitate este "ales" pentru cererea de finanțare depusă.

Recurenta - reclamantă îndeplinea criteriile de eligibilitate puse în discuție în prezenta cauză, deoarece atât la momentul depunerii cererii de finanțare, dar și ulterior avea 5 salariați angajați în condițiile cerute de pct. 4.b) din cap. 3.2 al Ghidului.

Astfel, prima instanță a apreciat în mod greșit normele care privesc redactarea unei cereri de finanțare precum și analiza criteriilor de eligibilitate deoarece revenea în sarcina pârâtelor rolul de a încadra cererea de finanțare la unul dintre cele 2 criterii și nu a căzut în sarcina reclamantei obligația de a indica prin cererea de finanțare, criteriul pentru care opta.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A susținut netemeinicia motivelor de recurs încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în condițiile în care prima instanța nu a reținut că recurenta - reclamantă ar avea posibilitatea de a opta intre cele două criterii, ci că prevederile Ghidului stabilesc anumite reguli de îndeplinire a acestor criterii.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că potrivit dispozițiilor art. 4 din Secțiunea 3.2. a Ghidului specific, în cazul îndeplinirii ambelor criterii subzistă obligația reclamantei de a respecta aceeași condiție de păstrare a numărului mediu de angajați.

Intimata - pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în Ghidul solicitantului se specifică expres faptul că dacă solicitantul îndeplinește ambele criterii, atunci acestuia îi revin doar obligațiile aplicabile criteriului 4 a).

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Decizia (Scrisoare Răspuns Contestatar) nr. 149787/16.12.2017 emisă de MDRAPFE - Direcția Generală de Programul Operațional Regional s-a respins contestația nr. 140680/15.11.2017 formulată de reclamantă împotriva Scrisorii nr. 20821/08.09.2017 prin care s-a respins cererea de finanțare depusă de reclamantă pentru proiectul "Creșterea competitivității S.C. A. S.R.L. din Târgu Mureș, prin achiziția de echipamente performante pentru dezvoltarea capacității de fabricare, diversificarea și creșterea calității articolelor realizate, cod SMIS 102208".

Autoritatea de finanțare a reținut, în esență, că reclamanta nu a îndeplinit condiția prevăzută de capitolului 3.2 punctul 4.a) din Ghidul solicitantului, respectiv nu a păstrat numărul mediu de salariați cel puțin la nivelul înregistrat în exercițiul financiar anterior depunerii cererii de finanțare (condiție de eligibilitate aplicabilă pe tot parcursul procesului de evaluare, selecție și contractare, precum și pe perioada de durabilitate a investiției, respectiv 3 ani de la plata finală în cadrul contractului de finanțare), deoarece numărul mediu de salariați a scăzut de la 6 în 2015, la 5 în 2016.

Potrivit punctului 4 din Secțiunea 3 "Criterii de eligibilitate și selecție", cap. 3.2 "Eligibilitatea solicitantului" a Ghidului solicitantului:

"4.a) Solicitantul a înregistrat un număr mediu de salariați de cel puțin 1, în anul fiscal anterior depunerii cererii de finanțare

Sau b) Solicitantul are cel puțin un salariat cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată, la data depunerii cererii de finanțare.

Dacă criteriul 4. a) este îndeplinit, atunci criteriul 4.b) nu se aplică. în această situație, devin obligatorii:

- Păstrarea numărului mediu de salariați cel puțin la nivelul înregistrat în exercițiul financiar anterior depunerii cererii de finanțare (condiție de eligibilitate aplicabilă pe tot parcursul procesului de evaluare, selecție și contractare, precum și pe perioada de durabilitate a investiției, respectiv 3 ani de ia plata finală în cadrul contractului de finanțare). (…)

Dacă criteriul 4.a) nu este îndeplinit, atunci solicitantul trebuie să îndeplinească criteriul 4.b). în această situație, devin obligatorii:

- Păstrarea a cel puțin unui salariat cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată (condiție de eligibilitate aplicabilă pe tot parcursul Procesului de evaluare, selecție si contractare, precum și pe perioada de durabilitate a investiției, respectiv 3 ani de la plata finală în cadrul contractului de finanțare). (…)

Dacă solicitantul îndeplinește ambele criterii (4.a și 4.b), atunci acestuia îi revin doar obligațiile aplicabile criteriului 4.a).(…)

Respectarea condițiilor de mai sus poate face obiectul verificării de către AM/OI, oricând pe perioada de aplicabilitate a acestora. Verificarea respectării condițiilor de mai sus se poate face în baza situațiilor financiare anuale și/sau a Registrului general de evidență a salariaților listat de pe portalul Inspecția Muncii (ReGES)13 și/sau a Registrului salariați și/sau Contracte per salariat din ReviSal si/sau a oricărui document relevant în acest sens."

Recurenta - reclamantă a invocat, drept un prim temei de casare, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

Din perspectiva acestor critici, reține Înalta Curte că o hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate, cât timp raționamentul logico-juridic a fost expus de judecătorul fondului.

Critica recurentei - reclamante sub aspectul existenței unor motive contradictorii este neîntemeiată, în fapt instanța de fond concluzionând că deși criteriile examinate sunt alternative, aceeași constatare nu este valabilă și pentru obligațiile subsecvente, care sunt stabilite după cum solicitantul se află în situația de la pct. 4.a) sau 4.b), în raport de situația concretă dedusă judecății.

Astfel, s-a reținut în raport de dispozițiile mai sus redate că, regulile Ghidului impun stabilirea criteriului de eligibilitate aplicabil, care atrage după sine necesitatea respectării anumitor obligații, fără a permite revenirea la celălalt criteriu de eligibilitate având în vedere faza derulării procedurii.

Din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reține Înalta Curte că recursul poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate, privind greșita aplicare a dispozițiilor Ghidului solicitantului, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Constată Înalta Curte că societatea a depus proiectul la data de 28.07.2016, în primele două luni de la lansarea apelului, iar la data de 13.03.2017 a fost informată prin scrisoarea nr. 5904 emisă de ADR Centru că proiectul a întrunit 86 de puncte.

Verificând soluția pronunțată de prima instanță, instanța de recurs constată că este corectă aprecierea că în situația în care solicitantul s-a încadrat în criteriul prevăzut de pct. 4. a) era obligat să respecte condiția de a păstra numărul mediu de salariați cel puțin la nivelul înregistrat în exercițiul financiar anterior depunerii cererii de finanțare, pe tot parcursul procesului de evaluare, selecție și contractare, precum și pe perioada de durabilitate a investiției, respectiv 3 ani de la plata finală în cadrul contractului de finanțare.

Chiar dacă, așa cum a constatat și prima instanță, au existat disfuncționalități la nivelul autorității de management, prin prelungirea termenului de depunere a cererilor de finanțare, ceea ce ar fi putut dezavantaja recurenta - reclamantă prin prelungirea duratei precontractuale, totuși, în mod corect s-a apreciat că nu au existat premisele unei reîncadrări artificiale a cererii în criteriul de eligibilitate prevăzut la pct. 4.b), întrucât reclamanta prin aderarea la condițiile de finanțare și-a asumat obligația păstrării numărului mediu de angajați pe toată durata procedurii, inclusiv în perioada precontractuală și pe durata de 3 ani ulterior plății finale în cadrul contractului de finanțare.

In ceea ce privește adoptarea Instrucțiunii AMPOR nr. 61/26.09.2016, se observă că aceasta nu a avut impact asupra cererii, neaducând o modificare esențială a criteriilor de eligibilitate in ceea ce o privește pe recurenta - reclamantă.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 102 din 24 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.