ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2733/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28.02.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene anularea Proces-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.12.2016 emis de către Direcția Constatare si Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAPFE și a Deciziei nr. 15/10.02.2017, prin care a fost soluționată contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare În motivare a arătat că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.12.2016 emis în data de 31.10.2016 de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul MDRAPFE, s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligații de plata, constând în obligația reclamantei de restituire a fondurilor europene nerambursabile primite în cadrul proiectului "Centrul pentru sport, agrement și spa", ca urmare a constatării unei nereguli așa cum a fost definită de art. 2.7. din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1083/2006 reținută în culpa reclamantei, și anume, că societatea era o întreprindere legat[ mare și, astfel, nu putea obține finanțare nerambursabil[ acordata prin schema de ajutor de stat din cadrul POR 2007-2013, neîndeplinind condiția de eligibilitate. Debitul stabilit de MDRAPFE ca fiind creanța bugetar[ în sarcina reclamantei este de 6.579.589,13 RON, din care contribuție din fonduri UE: suma de 6.066.588,24 RON; contribuție publică națională de la bugetul de stat: 513.000,89 RON.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1835 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și s-a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.12.2016 și a Deciziei nr. 15/10.02.2017.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, solicitând casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării fondului cauzei, respingerea acțiunii formulată de S.C. A. S.R.L.. Recurentul consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul apreciază că la momentul pronunțării sentinței recurate, instanța de fond a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada existenței raporturilor prevăzute de art. 4 4 alin, (1) din Legea nr. 346/2004, prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane care acționează în mod concertat, nefiind avută în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din spețe similare, respectiv Hotărârea CJUE (Camera a șaptea) din 27 februarie 2014 - cauza C-110/13, HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben din care rezultă că întreprinderile pot fi considerate legate ("afiliate") chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE din 6 mai 2003 și respectiv la art. 4 4 alin, (1) din Legea nr. 346/2004, iar din analiza raporturilor juridice și economice stabilite între întreprinderi, rezultă că acestea constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, așa cum este cazul în speță, ceea ce, în opinia recurentului, reprezintă o veritabilă excepție de la regula instituită de art. 4 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004. Ca urmare a verificării etapei de evaluare, selecție și contractare a proiectului, s-a constatat faptul că S.C. A. S.R.L. a fost încadrată, în mod eronat, în categoria de IMM autonomă, atât prin intermediul cererii de finanțare nr. x/23.10.2012, cât și prin declarațiile anexate acesteia. Din verificările efectuate s-a constatat că recurenta-reclamantă era, la momentul semnării contractului de finanțare (30.12.2013), o întreprindere legată, prin persoane fizice/membrii de familie și relații comerciale, cu alte patru societăți - respectiv S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. - al căror număr mediu anual total de salariați era de peste 249. În ceea ce privește declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM, rezultă că S.C. A. S.R.L. este o întreprindere autonomă. Declarația este semnată de către d-na F., în calitate de împuternicit, aceasta fiind soția domnului G., fratele lui H.. Coroborând informațiile comunicate de beneficiar cu aspectele reținute prin rapoartele furnizate de către ONRC, s-a constatat că există o legătură între S.C. A. S.R.L. și alte societăți comerciale, prin raportare la asociatul H.. Așadar, în ceea ce privește relațiile comerciale ale societăților menționate, în baza informațiilor prezentate de societățile respective și avându-se în vedere rulajul debitor al conturilor 401 și 404, a rezultat că toate cele 3 societăți de mai sus, care sunt legate cu S.C. A. S.R.L., au un singur client top, respectiv S.C. E.. Aceste contracte economice sunt practic contractele de bază ale societăților, rezultând în baza datelor financiar contabile legătura directă și dependența de societatea S.C. E. (B. S.R.L. - Clientul top S.C. E. cu un rulaj debitor de 7.471.932 (2010), 10.336.829 (2011), 15.698.187 (2012); Furnizorul top-SC E. cu rulaj debitor de 772.630 (2010), 1.404.231 (2011), 786.507 (2012-locul 2 în top furnizori); C. S.R.L. - Clientul top S.C. E. cu un rulaj debitor de 2.231.667 (2010), 5.049.486 (2011), 3.809.869 (2012); Furnizorul top-SC E. cu rulaj debitor de 1.494.633 (2010), - (2011), 3.000.144(2012); S.C. D. S.R.L. - Clientul top S.C. E. cu un rulaj debitor de 1.686.889 (2010), 1.863.655 (2011), 1.137.173 (2012-singurul client); Furnizorul top-SC E. cu rulaj debitor de 1.309.819 (2010), 1.402.772 (2011), 1.039.773 (2012). Mai arată recurentul că, din situațiile financiar contabile și din structura asociativă/administrator, rezultă că toate cele 5 societăți comerciale acționează în piață ca un grup unitar, având aceleași interese economice și fiind deținute de frații G. și H., aceștia implicând sub diverse forme și alte persoane din cadrul familiei (spre exemplu d-na F., soția lui G.): dl. G. deține 100% din S.C. E.; dl. H. deține 100% din S.C. A. S.R.L.; d-na F. este împuternicită pentru S.C. A. S.R.L.. Totodată, celelalte 3 societăți comerciale care depind din punct de vedere economic de clientul S.C. E., deservind practic același operator economic, sunt deținute de următoarele persoane: S.C. B. S.R.L., asociat/administrator H. - 90% și I.-10%; S.C. C. S.R.L., asociat H. - 66,66 % și asociat/administrator F. - 33,33 % (soția lui G.); S.C. D. S.R.L., asociat/administrator H. - 70% și F. - 30%. Cele 4 societăți sunt deținute de H., iar prin raportare și la situația financiar-contabilă și domeniul de activitate, inclusiv adresele societăților, rezultă că aceste societăți sunt legate cu S.C. E.. Pentru stabilirea eventualelor legături cu societățile în care acesta era inclus, cu acționariat de peste 50%, s-au avut în vedere următoarele aspecte: acționariatul comun, domeniile de activitate în care acționează (coduri CAEN autorizate), adresele sediilor sociale/punctelor de lucru (inclusiv numere, de telefon/fax), relațiile comerciale (pentru trei societăți comerciale, clientul/furnizorul top este S.C. E. SRL), inclusiv relațiile de rudenie existente între reprezentanții acestora, precum și datele financiare (respectiv cifră de afaceri, număr de salariați) disponibile pe site-ul mfinanțe.ro, pentru anii fiscali încheiați 2010, 2011 și 2012. Pe cale de consecință, prin actul de control s-a reținut în mod întemeiat că S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. sunt întreprinderi legate cu S.C. E., acționând ca o întreprindere unică, condusă de o familie (frații G. și H.), în același domeniu de activitate, deoarece: clientul/furnizorul top pentru toate cele trei societăți comerciale, este S.C. E.; toate societățile au în obiectul de activitate codul CAEN autorizat 4120- "Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale"; sediile sociale/punctele de lucru sunt la aceeași adresă; numerele de telefon/fax sunt identice; acționarii acestor societăți sunt afini de gradul al II-lea (dl. H. fiind fratele lui G., asociat unic la S.C. E. SRL). Mai arată recurentul că, pentru a stabili tipul de întreprindere pentru S.C. A. S.R.L., în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004, calculul se va efectua prin adunarea numărului de angajați pentru toate cele 5 societăți, respectiv cifra de afaceri/active nete. În speță, din aceste date financiare ale celor cinci întreprinderi afiliate rezultă că cele 5 societăți comerciale sunt private și acționează ca o întreprindere unică, care se va încadra în categoria întreprinderilor mari (anul 2010- nr. salariați 472, Cifra de afaceri 249.927.551, anul 2011- nr. salariați 509, Cifra de afaceri 281.292.156, anul 2012- nr. salariați 451, Cifra de afaceri 232.296.815). Arată recurentul că au fost avute în vedere la momentul emiterii actului de control clauzele contractuale și normele legale, respectiv: Art. 1 alin. (4) din contractul de finanțare, Art. 5 din contractul de finanțare, Art. 8 lit. A) alin. (2) din contractul de finanțare, Art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007. Analiza pentru stabilirea legăturilor cu societățile în care acesta era inclus, cu acționariat de peste 50%, a fost efectuată în scopul stabilirii existenței unor eventuale legături cu alte societăți comerciale, de natura celor care intră în categoria legăturilor de afiliere - acționariat peste 50%. Legăturile de afiliere cu celelalte 4 societăți comerciale au fost stabilite atât de autoritatea de audit cât și de structura de control din cadrul MDRAP, având în vedere structura acționariatului și faptul că mai mult de 50 % din părțile sociale aparțineau unei singure persoane, respectiv H.. Pe lângă această condiție necesară și suficientă pentru a stabili legătura de afiliere între firmele analizate și pentru a lua în calcul în mod cumulat atât numărul mediu de angajați, cât și cifra de afaceri, pentru perioada 2010-2013, autoritatea de audit și structura de control au mai analizat și alte aspecte, respectiv: domeniile de activitate în care acționează (coduri CAEN autorizate), adresele sediilor sociale/punctelor de lucru, inclusiv numere, de telefon/fax), relațiile comerciale (pentru trei societăți comerciale, clientul/furnizorul top este S.C. E. SRL), inclusiv relațiile de rudenie existente între reprezentanții acestora. Raportat la societatea comercială S.C. E., recurentul arată că aceasta este deținută în procent de 100 % de G., fratele lui H. care deține în procent de 100% din societatea comercială S.C. A. S.R.L., beneficiarul proiectului cod SMIS 44851. Soția lui G. a fost împuternicită de H. (fratele soțului) prin procura autentificată la notar sub nr. x/18.10.2012, să reprezinte S.C. A. S.R.L. din punct de vedere legal, administrativ și financiar pentru toate operațiunile legate de realizarea și implementarea proiectului și este asociată cu H. în toate cele trei societăți comerciale, care au fost analizate. Recurentul arată că mai trebuie avute în vedere și următoarele aspecte: existența unui număr de telefon fix, care este declarat oficial Registrul Comerțului) pentru 4 din cele 5 societăți, respectiv numărul x, facturat de furnizorul de servicii de telefonie unei singure societăți comerciale, făcând dovada că aceste societăți acționează în mod unitar în piață, ca un întreg; sediul social/sediu secundar este declarat la Oveșelu, comuna Măciuca pentru toate cele 5 societăți comerciale, iar pentru 2 dintre ele este declarat și Botorani, comuna Măciuca. Una dintre societăți, care are ambele sedii, este deținută în procent de 100 % de H. - A. S.R.L., iar cealaltă este deținută în procent de 100% de fratele acestuia, G. - S.C. E.. Cele 5 societăți comerciale sunt deținute de diferite proporții de cei doi frați și soția unuia dintre ei, respectiv: H. - 1 societate - 100 %, 3 societăți peste 50 % din părți, restul părților fiind deținute de soția fratelui, F.; G. -1 societate -100%. În ceea ce privește raportul de expertiză, recurentul învederează că, în vederea stabilirii legăturii dintre cele 5 societăți comerciale, pentru a concluziona dacă acestea acționează sau nu ca o întreprindere unică, expertiza trebuie să cuprindă o analiză a tuturor aspectelor pe care legislația le prevede, inclusiv analiza părților sociale deținute și verificarea persoanelor care sunt numite ca reprezentant legal, precum și analiza legăturilor de familie existente între aceste persoane, iar suplimentul la raportul de expertiză nu infirmă constatările din actul de control cu privire la stabilirea legăturilor de familie; deținerea părților sociale ale respectivelor societăți de cei doi frați NIȚU (inclusiv de soția lui G.); analiza economică a conturilor de clienți sau furnizori. În schimb, cele expuse în acest supliment nu analizează în întregime aspectele care trebuie avute în vedere și care sunt impuse prin: prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării IMM-urilor, cu modificările și completările ulterioare, Recomandarea CE nr. 361/2003 privind definiția IMM-urilor, Manualul utilizatorului pentru definiția IMM-urilor (Comisia Europeană, 2015), jurisprudența Curții Europene de Justiție în ceea ce privește definiția IMM-urilor, conform Recomandării CE nr. 361/2003 Recurentul mai precizează că identificarea relațiilor de parteneriat și/sau legătură ale unei societăți cu alte întreprinderi, se face prin raportare la situația curentă a întreprinderilor, respectiv la data analizei (data întocmirii Declarației privind încadrarea în categoria IMM), iar în sensul prevederilor art. 3.3 din Anexa la Recomandarea CE nr. 361/2003, se consideră că "acționează de comun acord" acele persoane fizice care colaborează pentru a influența deciziile comerciale ale întreprinderilor analizate într-un mod care exclude ca întreprinderile în cauză să poată fi apreciate ca independente una față de cealaltă, din punct de vedere economic, îndeplinirea acestei condiții nefiind în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul Recomandării CE, existența unor legături de familie între persoanele fizice analizate reprezentând un element suficient pentru a concluziona că acestea acționează de comun acord, prin raportare la reglementarea comunitară cu privire la noțiunea de întreprinderi afiliate/legate, statuată prin Hotărârea CJUE din 27 februarie 2014. În concluzie, recurentul apreciază că prin actul de control contestat s-a stabilit în mod justificat că SC A. S.R.L. nu era eligibilă pentru finanțarea proiectului "Centrul pentru sport, agrement și SPA", în valoare totală eligibilă de 9.583.115,69 RON", fiind o întreprindere legată mare și care nu putea obține finanțare nerambursabilă acordată prin schema de ajutor de stat pentru dezvoltare regională prin sprijinirea investițiilor în turism din cadrul POR 2007-2013, aprobată prin Ordinul nr. 261/03.03.2018, aferent DMI 5.2.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, solicitând, în principal, să se constate că recursul formulat de către MDRAP este nul, nefiind motivat în conformitate cu prevederile legale, iar în subsidiar, respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. În motivarea pe fond, intimata formulează următoarele apărări: - În mod neîntemeiat Ministerul susține că existența unor raporturi de control este o "condiție necesară și suficientă" pentru a stabili legătura de afiliere între societățile analizate. MDRAP nu face referire în cererea de recurs cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției impuse de lege în sensul că pentru ca două întreprinderi de să fie considerate legate acestea trebuie să acționeze pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, lăsând de înțeles că din punctul său de vedere o asemenea condiție nu ar exista, deși legea română, dreptul Uniunii Europene și jurisprudența CJUE sunt neechivoce în sensul că pentru că două sau mai multe societăți să fie considerate "întreprinderi legate" prin intermediul unei persoane fizice/unui grup pe persoane care acționează de comun acord este necesar ca acele societăți să acționeze pe aceeași "piață relevantă" sau pe "piețe adiacente aflate direct în aval/amonte de piața respectivă" Astfel, în acord cu Recomandarea Comisiei nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, art. 4 4 din Legea nr. 346/2004 impune în mod expres condiția exercitării activității pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. Hotărârea CJUE din data de 27 februarie 2014 (Cauza C - 110/13 -"HaTeFo GmbH") nu stabilește vreo excepție de la regulile menționate anterior, așa cum în mod greșit susține MDRAP prin recursul său, în care pretinde că existența raporturilor de control constituie o "condiție necesară și suficientă pentru a stabili legătura de afiliere între firmele analizate". Arată intimata că obiectul întrebării preliminare în cauza Hatefo nu 1-a constituit condiția din Recomandarea 361/2004 privitoare la necesitatea de a acționa pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. Așadar, CJUE nu a stabilit și nici nu avea competența de a stabili în Hotărârea Hatefo vreo excepție de la prevederile articolului 3 alin. (3) paragraful al patrulea din Recomandarea 361/2003 care stipulează că întreprinderile între care raporturile de control se realizează prin persoane fizice vor fi considerate legate în măsura în care aceste întreprinderi își desfășoară activitatea sau o parte din activitatea lor pe aceeași piață sau pe piețe adiacente". Intimata susține că recurentul se contrazice susținând, pe de o parte, că este suficient să se analizeze numai raporturile de control drept urmare întreprinderile vor fi considerate o " entitate economică unică ", iar pe de altă parte, că "prin Hotărârea CJUE (…) s-a stabilit că, în ceea ce privește relațiile care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice, trebuie să se restrânge examinarea acestora la societățile care desfășoară activități pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente". Așadar, în mod neîntemeiat recurentul încearcă să inducă ideea că noțiunea de "întreprindere unică" ar reprezenta o excepție de la condiția ca societățile să acționeze pe aceeași piață relevantă sau piețe adiacente aflate direct în aval/amonte de piața respectivă, în condițiile în care chiar recurenta-pârâtă menționează expres această a doua condiție. Susține intimata că ideea de întreprindere unică nu reprezintă o excepție de la condiția legală ca întreprinderile care o compun să acționeze pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, de vreme ce CJUE a menționat expres în considerentele hotărârii că va trebui să se considere ca fiind legate două întreprinderi între care raporturile de control nu rezultă în mod formal,,(...) din moment ce ele își desfășoară activitățile sau o parte a activităților pe aceeași piață relevantă sau pe piețele adiacente" (considerentul 34 din hotărârea CJUE). Prin urmare, chiar CJUE constată că existența unor raporturi de control între întreprinderile legate reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a se considera că două sau mai multe întreprinderi sunt legate. Astfel cum se menționează expres în pct. 12 din preambulul Recomandării 361/2003, intenția instituției europene, preluată de legiuitorul român, a fost clară în sensul stabilirii și celei de-a doua condiții cu privire la acțiunea societăților respective pe aceeași piață relevantă/piață adiacente. Așadar, în mod întemeiat prima instanță a reținut în sentința recurată că pentru a verifica dacă două întreprinderi sunt legate (afiliate) trebuie să se verifice mai întâi dacă acestea își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente și că A. nu a acționat pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente cu celelalte societăți despre care MDRAP susține că ar fi legate. - Intimata aduce în motivarea întâmpinării și câteva precizări privind noțiunea de piață relevantă/piață adiacentă, făcând referire la noțiunea de piață relevantă din domeniul dreptului concurenței, astfel cum este definită de Instrucțiunea privind definirea pieței relevante, emisă de Consiliul Concurenței și în Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței (97/C 372/03), dată fiind referirea din considerentul nr. 12 al Recomandării 361/2003, dat fiind că Legea 364/2004 definește expres numai piața adiacentă, în art. 4 4 alin. (5) din Legea 364/2004 și în art. 3 alin. (3) ultimul paragraf din Anexa la Recomandarea 361/2003, nu și pe cea de piață relevantă. Arată intimata că pentru a stabili dacă două societăți comerciale își desfășoară activitatea pe două piețe adiacente, astfel cum noțiunea de piață adiacentă este definită în Legea 364/2004 și în Recomandarea 361/2003, trebuie să fie mai întâi delimitată piața/piețele relevante în care acționează cele doua societăți, iar mai apoi, trebuie să se verifice dacă există o conexiune între acestea. Această conexiune trebuie stabilită prin analizarea legăturii dintre piața produsului/serviciului furnizat de societatea X în raport de piața produsului/serviciului furnizat de societate Y, iar în urma acestei analize va rezulta dacă există o legătură directă (un singur nivel) între piețe, altfel spus, dacă una dintre ele este situată în aval sau în amonte în raport de cealaltă. În concluzie, pentru a stabili dacă societățile despre care MRDAP susține că ar constitui întreprinderi legate cu intimata, trebuie avute în vedere noțiunile de piață relevantă/piață adiacentă, atât Legea nr. 364/2004 cât și Recomandarea 361/2003 stabilind în mod neechivoc că în cazul în care raporturile de control se exercită prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează concentrat, două mai multe întreprinderi vor fi considerate ca fiind legate numai dacă își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă sau pe o piață adiacentă aflată direct în aval/amonte de piața respectivă. Or, în mod judicios prima instanță a reținut că MDRAP nu a analizat dacă A. a acționat pe aceeași piață relevantă sau pe o piață adiacentă în raport cu celelalte societăți. - Prin cererea de recurs MDRAP reia o susținere vădit neîntemeiată în sensul că toate societățile comerciale ar fi acționat "în același domeniu de activitate" deoarece ar fi avut un cod CAEN comun autorizat. Așadar, în mod corect prima instanță a ținut seama de faptul că atât Legea 364/2004, cât și Recomandarea 361/2003 prevăd faptul că pentru a putea fi considerate întreprinderi legate prin intermediul unei persoane fizice/unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, societățile în cauză trebuie să acționeze efectiv pe aceeași piață relevantă sau pe o piață adiacentă aflată direct în aval/amonte de piața respectivă. Piața relevantă se determină în concret prin combinarea pieței produsului/serviciului respectiv cu piața geografică. În situația în care nu este identificat un produs/serviciu concret, nu pot fi analizați factorii esențiali pentru determinarea pieței relevante: substituția la nivelul cererii, substituția la nivelul ofertei etc. Codurile CAEN nu reprezintă altceva decât o simplă clasificare a activităților economice, în scop statistic. Faptul că două sau mai multe societăți au înscrise ca obiect de activitate două coduri CAEN identice sau apropiate nu poate conduce la concluzia că acestea acționează efectiv pe piețele relevante ilustrate de respectivele coduri. Singurul punct de legătură existent între A. și celelalte societăți îl reprezintă activitatea prevăzută la codul CAEN 4613 - "Intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții". A. nu a desfășurat efectiv o astfel de activitate, iar începând cu anul 2004, A. nici nu mai era autorizată să desfășoare această activitate. A admite că existența unor coduri CAEN comune între cele cinci societăți considerate legate echivalează cu acțiunea efectivă pe aceeași piață relevantă înseamnă a lipsi de substanță această noțiune. De exemplu, piața geografică ar fi întotdeauna Uniunea Europeană; or o asemenea concluzie nu poate fi acceptată. - Curtea de Apel București a reținut corect că A. a obținut finanțarea cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, sens în care arată următoarele: · MDRAP a utilizat un raționament etapizat pentru a obține o cifră de afaceri și un număr de angajați cât mai mare, în mod artificial. · Recurenta nu este o societate legată cu B., C. și D. întrucât nu își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă sau pe piețe relevante adiacente, analiză care nu poate fi realizată decât cu mijloace specifice dreptului concurenței, neputându-se prezuma legătura dintre întreprinderi (concentrarea economică) doar pe baza codurilor CAEN menționate, la modul generic, în obiectul de activitate al societăților, astfel cum a procedat în mod simplist MDRAP. Există o singură corespondență de cod CAEN între A. și B. (codul 4613), fără a exista coduri identifice între A. și C. și D.. · Dacă ar fi procedat la verificarea piețelor relevante, MDRAP ar fi observat că A., B., C. și D. își desfășoară activitatea în domenii total diferite. Pentru identificarea corectă a pieței relevante și a piețelor adiacente aflate direct în aval/amonte de respectiva piață relevantă, ar fi trebuit ca recurenta-pârâtă să utilizeze criteriile care au fost stabilite în Instrucțiunile emise de către Consiliul Concurenței, prin care au fost transpuse în dreptul intern Instrucțiunile emise de Comisia Europeană, demers care a fost în mod constant refuzat de către MDRAP, care s-a opus în mod nejustificat inclusiv la administrarea probei cu expertiză în domeniul concurenței în fața primei instanțe. · Sentința recurată este temeinică în condițiile în care se întemeiază pe un Raport de expertiză judiciară în care s-au analizat piețele relevante pe care au acționat toate cele cinci întreprinderi despre care MDRAP susține că ar fi legate și care a stabilit că în perioada de referința, respectiv 2010 - 2013, societatea A. a activat, în principal, pe piața relevantă a comerțului cu amănuntul de produse alimentare si nealimentare de consum curent prin magazine de proximitate", concluzia expertului fiind aceea că " Urmare analizei de mai sus se poate concluziona că în perioada de referință B. nu a activat pe niciuna dintre piețele relevante pe care a fost prezentă A. sau pe vreo piață situată direct în amonte sau în aval în raport cu piața relevantă pe care a fost situată A.". Piața relevantă a produsului pe care a fost prezentă societatea C. este piața lucrărilor de construcții, respectiv piața producției și a comercializării plasei zincate concluzia expertului fiind aceea că aceasta nu a activat pe niciuna dintre piețele relevante pe care a fost prezentă A. sau pe vreo piață situată direct în amonte sau în aval în raport cu piețele relevante pe care a fost prezentă A. ". Susține intimata că inclusiv în cazul în care cele patru întreprinderi de mai sus ar fi acționat pe aceeași piață relevantă sau pe piețe relevante adiacente, aflate în mod direct în aval sau în amonte una față de cealaltă, finanțarea ar fi fost legală, întrucât numărul de salariați si cifra de afaceri cumulate ale celor patru întreprinderi sunt inferioare pragurilor stabilite de lege pentru ca o întreprindere să fie încadrată în categoria IMM-urilor16, conform art. 3 din Legea nr. 349/2004. · Nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru care A. să fie considerată o întreprindere legată cu E., întrucât A. S.R.L. și E. nu acționează pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, iar între A. S.R.L. și E. nu este îndeplinită nici prima condiție privitoare la existența unor raporturi de control. În relația dintre A. și E. nu este îndeplinită nici măcar condiția referitoare la existența unor raporturi de control prin intermediul unui grup de persoane fizice, prin raportare la art. 4 4 alin. (4) din Legea 364/2004 și la jurisprudența CJUE care este în sensul că pentru a stabili că două persoane fizice acționează în mod concertat trebuie ca acestea să se coordoneze într-o asemenea măsură încât să fie exclusă posibilitatea ca întreprinderile respective să poată fi considerate independente una de cealaltă din punct de vedere economic. - În cererea de recurs, MDRAP reia aspectele privitoare la relațiile de familie dintre asociații celor două societăți. De asemenea, recurenta-pârâtă subliniază faptul că soția domnului G. (asociatul E. SRL) a fost împuternicită să reprezinte A. și că este asociată cu domnul H. (asociatul A.) în alte societăți comerciale. Cu atât mai dificil de înțeles este argumentul invocat în cererea de recurs de către MDRAP: "Contrar susținerilor instanței de fond, apreciem că existența unor legături de familie între persoanele fizice analizate, reprezintă un element suficient pentru a concluziona că acestea acționează de comun acord, prin raportare la reglementarea comunicată cu privire la noțiunea de întreprinderi afiliate/legate, statuată prin Hotărârea CJUE (Camera a șaptea) din 27 februarie 2014". Intimata susține că existența unor legături de familie este un fapt obiectiv, însă acesta nu poate prin sine să facă dovada faptului că domnul G. și domnul H. acționează în mod concertat astfel încât societățile A. și E. să nu poate fi considerate independente din punct de vedere economic una de cealaltă. A admite ceea ce susține MDRAP echivalează cu a crea o prezumție absolută în sensul că rudele și afinii acționează în mod concertat. Mai mult, hotărârea Hatefo arată că nu este suficient ca două persoane să acționeze în mod concertat ci este eminamente necesar ca între aceste două societăți să nu existe independență din punct de vedere economic, sens în care intimata arată că între A. și E. există independență economică. Faptul că la un moment la Registrul Comerțului a existat o mențiune cu privire la un număr de fax comun nu poate constitui un element care să conducă la concluzia că cele două societăți nu sunt independente din punct de vedere economic. În concluzie, în urma analizării relațiilor dintre A. și E. rezultă în mod neechivoc că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 4 4 alin. (4) din Legea 364/2004, nefăcându-se dovada că asociații celor două societăți au acționat în mod concentrat și, în orice caz, A. și E. nu au acționat pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. - Criticile aduse de recurent cu privire la probele administrate în fața primei instanțe sunt vădit neîntemeiate. Recurentul solicită prin cererea de recurs o reevaluare a probelor administrate în fața primei instanțe, aspect incompatibil de plano cu scopul și limitele recursului și ale motivului de casare invocat de MDRAP. Mai mult, aspectele învederate de recurenta-pârâtă în pagina nr. 8 a cererii de recurs cu privire la raportul de expertiză administrat în fața primei instanțe sunt vădit neîntemeiate. Recurentul nu a contestat în vreun fel piețele relevante, astfel cum au fost definite de către specialistul în concurență. Specialistului în domeniul concurenței nu i se putea solicita decât ceea ce era în competența profesională a acestuia: să realizeze o analiză a raporturilor economice dintre societățile despre care MDRAP susține că ar fi legate, pentru a răspunde întrebării dacă acestea au acționat pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. Prin raportul întocmit, specialistul a răspuns tuturor obiectivelor încuviințate, pe baza datelor primare din contabilitate. - A. era la momentul obținerii finanțării o întreprindere autonomă și se încadra în categoria IMM-urilor, putând obține finanțarea.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 20 aprilie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Soluția instanței de recurs Excepția nulității recursului a fost respinsă prin încheierea de dezbateri din data de 20.04.2021, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia. Analizând pe fond actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de recurent, de apărările din cuprinsul întâmpinării formulate de intimată, precum și de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele argumente: Motivele de recurs încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material sunt nefondate, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, instanța de fond făcând o corectă aplicare în speță atât a dispozițiilor de drept național (Legea 346/2004), cât și a celor de drept european și a jurisprudenței CJUE în cauza C - 110/13, HaTeFo GmbH. În mod neîntemeiat susține recurentul că existența unor raporturi de control este o condiție necesară și suficientă pentru a stabili legătura de afiliere între societățile analizate, fără a face o referire în cererea de recurs cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției impuse de lege în sensul că pentru ca două întreprinderi de să fie considerate legate acestea trebuie să acționeze pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. Astfel, existența acestei condiții este impusă atât de art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, cât și de reglementările similare din dreptul Uniunii Europene și din jurisprudența CJUE în cauza C - 110/13, HaTeFo GmbH . Astfel, potrivit Art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, introdus prin introdus prin O.G. Nr. 27/2006, publicată în M.Of. Nr. 88 din 31 ianuarie 2006, tocmai pentru că, așa cum rezultă din preambulul actului normativ, începând de la 1 septembrie 2005, Comisia Europeană monitoriza modul în care este implementată Recomandarea Comisiei nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, fiind necesară alinierea integrală la definiția întreprinderilor mici și mijlocii din această Recomandare: "(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective. (…) (3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42. (4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. (5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză." Înalta Curte reține că, spre deosebire de situațiile enumerate la alin. (1) al art. 4 4 din Legea 346/2004, alin. (4) și alin. (5) ale art. 4 4 din același act normativ adaugă o condiție suplimentară pentru ca două sau mai multe societăți să fie considerate afiliate (legate) prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, respectiv aceea ca societățile analizate să își desfășoare activitatea sau cel puțin o parte din activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. Cu alte cuvinte, pentru ca intimata în cauză să fie considerată afiliată (legată) în sensul art. 4 4 alin. (1), (4) și 5 din Legea 346/2004 cu celelalte societăți analizate trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele criterii: - să existe oricare dintre raporturile de control enumerate în art. 44 alin. (1) lit. a)-d); - aceste raporturi de control să se formeze prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord (concertat); - societățile analizate să își desfășoare activitatea sau cel puțin o parte din activitatea pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente. Contrar celor susținute de către recurentă, numai dacă sunt îndeplinite toate cerințele menționate în paragraful anterior, societățile analizate vor fi considerate legate (afiliate), iar calculul celor doi indicatori (i.e. cifra de afaceri și numărul mediu anual de angajați) urmează a fi efectuat conform prevederilor art. 6 din Legea 346/2004, existența unor raporturi de control nefiind o condiție necesară și suficientă pentru a stabili legătura de afiliere între societățile analizate. Faptul că introducerea acestei condiții cumulative cu privire la acțiunea societăților respective pe aceeași piață relevantă/piață adiacente a fost stabilită intenționat rezultă expres din pct. 12 din preambulul Recomandării 361/2003, în care se arată că: "(...) Pentru a limita la strictul necesar examinarea acestor situații, este necesar să se limiteze luarea în considerare a acestor relații la cazurile societăților care desfășoară activități pe piața în cauză sau pe piețe adiacente, făcându-se trimitere, dacă este necesar, la definiția dată de Comisie pieței în cauză care a făcut obiectul Comunicării Comisiei privind definirea pieței în cauză în sensul dreptului comunitar al concurenței." Prin urmare, introducerea de către legiuitorul român a art. 4 4 în Legea 346/2004 prin O.G. nr. 27/2006 a fost tocmai urmarea transpunerii acestei Recomandări, în contextul monitorizării de către Comisia Europeană a respectării acesteia. Nefondat susține recurentul greșita aplicare a normelor de drept material făcută de prima instanță prin raportare la Hotărârea CJUE din data de 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C - 110/13, HaTeFo GmbH, care, în interpretarea sa, ar stabili o excepție de la aceste reguli, stabilind o derogare inclusiv de la condiția care impune ca două întreprinderi să fie considerate legate prin intermediul unor persoane fizice numai dacă acționează pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, astfel că existența raporturilor de control ar constitui o condiție necesară și suficientă pentru a stabili legătura de afiliere între firmele analizate. În acord cu interpretarea dată de intimată acestei cauze, Înalta Curte reține că obiectul întrebării preliminare în cauza C - 110/13, HaTeFo GmbH nu l-a constituit condiția din Recomandarea 361/2004 privitoare la necesitatea de a acționa pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, instanța europeană fiind învestită, în limitele întrebărilor preliminare adresate, cu anumite aspecte privitoare raporturile de control, respectiv: - Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a se putea stabili că anumite persoane acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea privind IMM-urile? Este suficientă o cooperare funcțională între persoanele fizice implicate în ambele întreprinderi și care se desfășoară fără litigii sau divergențe sau se impune o conduită concertată evidentă a acestor persoane? În cazul în care se impune o conduită concertată: aceasta rezultă dintr-o simplă cooperare de fapt? - În cazul în care nu există obligativitatea existenței unor conturi consolidate, pentru a oferi un răspuns la întrebarea dacă o întreprindere este afiliată a altei întreprinderi prin intermediul unei persoane sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, în afară de «relațiile» menționate la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din anexa la Recomandarea privind IMM-urile, se impune și o evaluare economică de ansamblu în cadrul căreia sunt analizate aspecte ca relațiile de proprietate - în speță, în special apartenența acționarilor la aceeași familie -, structura acționariatului și integrarea economică [precum și] - în special identitatea administratorilor - din întreprinderile în cauză? - În cazul în care și sub incidența Recomandării privind IMM-urile se poate realiza o evaluare economică de ansamblu care depășește analiza de fond: acest fapt implică intenția sau cel puțin riscul de eludare a definiției IMM-urilor? Ca răspuns la întrebările adresate, CJUE a formulat următoarele răspunsuri: "Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. - Se consideră că acționează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări." Cu alte cuvinte, ceea ce a reținut instanța europeană în această cauză este faptul că două întreprinderi pot să fie considerate legate (afiliate) inclusiv în situația în care raporturile de control nu există în mod formal. De asemenea, instanța europeană a clarificat ce înseamnă că două persoane acționează în mod concertat, arătând, pe de o parte, că aceasta presupune o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar, pe de altă parte, că îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări. Așadar, CJUE nu a fost învestită a clarifica, în cauza C - 110/13, HaTeFo GmbH condiția ca aceste întreprinderi își desfășoară activitatea sau o parte din activitatea lor pe aceeași piață sau pe piețe adiacente, neputând stabili, așa cum eronat susține recurentul în motivele de recurs o excepție de la prevederile articolului 3 alin. (3) paragraful al patrulea din Recomandarea 361/2003 care prevăd această condiție, transpusă în mod corespunzător și de art. 4 4 din Legea nr. 364/2004. Faptul că această condiție nu este exceptată, ci ea trebuie analizată în mod cumulativ rezultă cu claritate din chiar considerentul 34 al hotărârii, în care se arată că: "Trebuie, așadar, să se interpreteze articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea privind IMM-urile în lumina acestui obiectiv, astfel încât întreprinderile între care nu există din punct de vedere formal una dintre relațiile amintite la punctul 28 din prezenta hotărâre, dar care constituie, cu toate acestea, ca urmare a rolului jucat de o persoană fizică sau de un grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, trebuie de asemenea să fie considerate întreprinderi afiliate în sensul acestei dispoziții, din moment ce ele își desfășoară activitățile sau o parte a activităților pe aceeași piață relevantă sau pe piețele adiacente (a se vedea prin analogie Hotărârea Italia/Comisia, citată anterior, punctul 51)." Așadar, în mod neîntemeiat susține recurentul că noțiunea de "întreprindere unică" ar reprezenta o excepție de la condiția ca societățile să acționeze pe aceeași piață relevantă sau piețe adiacente aflate direct în aval/amonte de piața respectivă, în condițiile în care din chiar considerentele hotărârii CJUE pe care acesta o invocă rezultă că această condiție trebuie întrunită cumulativ. Interpretarea logico-juridică a acestui paragraf din hotărâre nu poate conduce la concluzia susținută de recurent, ci doar la aceea că CJUE constată că întreprinderile analizate își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente și, ținând seama de acest lucru, ajunge la concluzia că respectivele întreprinderi sunt legate, chiar dacă raporturile de control unic nu rezultă în mod formal. Prin urmare, hotărârea CJUE invocată de recurent nu confirmă susținerile sale din recurs, ci însăși opinia instanței de fond, împărtășită și de către intimată prin întâmpinarea formulată, în sensul că existența unor raporturi de control între întreprinderile legate reprezintă o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a se considera că două sau mai multe întreprinderi sunt legate. Așadar, în mod întemeiat prima instanță a reținut în sentința recurată că pentru a verifica dacă două întreprinderi sunt legate (afiliate) trebuie să se verifice mai întâi dacă acestea își desfășoară activitatea pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. Înalta Curte reține că prin recursul formulat nu se contestă modalitatea concretă în care instanța de fond a analizat noțiunile de piața relevantă, respectiv piață adiacentă, recurentul limitându-se la a relua susținerea organelor de control cu privire la faptul că toate societățile comerciale ar fi acționat "în același domeniu de activitate" deoarece ar fi avut un cod CAEN comun autorizat. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a ținut seama de faptul că atât Legea 364/2004, cât și Recomandarea 361/2003 prevăd faptul că pentru a putea fi considerate întreprinderi legate prin intermediul unei persoane fizice/unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, societățile în cauză trebuie să acționeze efectiv pe aceeași piață relevantă sau pe o piață adiacentă aflată direct în aval/amonte de piața respectivă, iar identificarea pieței relevante presupune un demers concret, nu o simplă identificare a unui Cod CAEN unic. Noțiunea de piață relevantă este similară celei din domeniul dreptului concurenței, astfel cum este definită în Instrucțiunea privind definirea pieței relevante, emisă de Consiliul Concurenței și în Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței (97/C 372/03), așa cum rezultă din considerentul nr. 12 al Recomandării 361/2003. De asemenea, Legea 364/2004 definește expres piața adiacentă, în art. 4 4 alin. (5) din Legea 364/200, în mod similar cu definiția din art. 3 alin. (3) ultimul paragraf din Anexa la Recomandarea 361/2003. Pentru a stabili dacă două so