ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1040/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 16.02.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirii creanțelor bugetare nr. x/20.08.2015; anularea actelor subsecvente respectiv a actului de reziliere a contractului de finanțare nr. x/30.10.2013 formalizat prin adresa nr. x/18.01.2016 ADR Nord Vest, anularea deciziei nr. 409/12.01.2016 privind soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 173/2016 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate și a anulat decizia nr. 409/12.01.2016 emisă de pârât, fiind obligat pârâtul să soluționeze contestația formulată de reclamanta împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare și a notificării vizând rezilierea contractului de finanțare.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., iar Înalta Curte, prin Decizia nr. 2598 din 16 mai 2019, a admis recursul declarat de A. S.R.L., a casatat sentința recurată și, pe cale de consecintă, a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În argumentele prezentate în susținerea soluției,s-a reținut că prima instanță a apreciat în mod eronat că, prin Decizia nr. 409/12.01.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate contestația recurentei a fost respinsă ca tardivă, căci deși organul de soluționare a contestației a făcut referire la faptul că respectiva contestație nu a fost depusă în termen, a procedat la analizarea pe fond a acesteia și a respins contestația ca netemeinică și nefondată.

În acest context, recurentei-reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Justificarea acestei soluții rezidă în împrejurarea că prima instanță, întemeindu-și întregul său raționament pe aprecierea eronată că prin decizia atacată contestația recurentei-reclamante a fost respinsă ca tardivă, a lăsat neanalizate celelalte motive ale contestației deduse judecății, fapt ce determină casarea sentinței pronunțate în aceste condiții și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care urmează să o analizeze pe fond.

1.3. Hotărârea primei instanțe în fond după casare

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința 251 din 11 decembrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, având ca obiect anulare act administrativ - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare x/20.08.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva senținței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În prealabil, Înalta Curte, constată că, prin cererea de recurs, reclamanta a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Circumscriindu-se motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate și după o succintă prezentare a istoricului cauzei, înțelege să critice soluția instanței de fond din prisma următoarelor motive:

- sentința civilă nr. 251/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj nu este motivată, sancțiunea aplicabilă fiind nulitatea hotărârii;

- întreaga motivare a sentinței civile nr. 251/2019 constă în redarea textelor de lege, fără să facă o corelație între acestea și situația concretă dedusă judecății

-lipsește cu desăvârșire raționamentul propriu al judecătorului, considerentele care 1-au determinat să pronunțe soluția;

- instanța investita cu judecarea fondului avea obligația să cerceteze toate aspectele invocate de recurentă prin cererea de chemare în judecată și să răspundă motivat, cu propriile argumente, criticilor aduse actului atacat.

- s-au aplicat, în mod greșit normele de drept material, respectiv art. 4

4

alin. (1) din Legea nr. 346/2004, în viziunea instanței de fond o întreprindere este legată. Cu alte cuvinte este o întreprindere legată și întreprinderea aflată într-un grup ce acționează direct sau indirect pe o piață relevantă sau adiacentă;

- instanța concluzionează că este o întreprindere legată și întreprinderea aflată într-un grup ce acționează direct sau indirect pe o piața relevantă sau adiacentă, fără să analizeze relațiile între întreprinderile din grupul respectiv. Noțiunea de societate controlată permite definirea grupului ca un ansamblu de societăți independente din punct de vedere juridic, legate între ele prin diferite modalități dar supuse unei unități de decizie exercitate de societatea-mama.

- în cauză, recurenta reclamantă este legată exclusiv de următoarele 2 întreprinderi, între care există un raport de control ori o influență dominantă: C. - asociat in A. cu o participație de 75 % din capitalul social; si D. - asociat in C. cu o participație de 75 % din capitalul social. Prin urmare, singurele societăți ce pot determina ori influenta în mod dominant. direct ori indirect, politica financiară si operațională a A. sau deciziile la nivelul organelor societare ale A. sunt doar C. si D..

- contrar celor susținute de instanța de fond, celelalte societăți din grupul D. nu pot în nicio situație exercita vreun control, direct sau indirect, asupra societății din România, astfel ca, în mod logic, nu pot fi considerate nici întreprinderi legate cu acesta.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că, în urma sesizării suspiciunii de neregulă s-a procedat la verificarea situației reținând că reclamanta nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici la momentul depunerii cererii de finanțare.

Nefiind respectat criteriul de eligibilitate nu trebuia să beneficieze de asistența financiară nerambursabilă. Solicitantul a depus conform ghidului cerere de finanțare însoțită de anexe respectiv - declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM prin care s-a declarat întreprindere legată. Criticile privind neregula sunt nejustificate întrucât din verificări beneficiarul este întreprindere mare, prin legături. Întreprinderea legată corespunde situației economice a întreprinderilor ce formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorității capitalului social sau al drepturilor de vot, sau prin abilitatea de a exercita o influență dominantă asupra unei întreprinderi.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dis pozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 20 aprilie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 februarie 2022 cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește motivul de casare prevzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "...motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Astfel, în raport de dispozițiile precitate, instanța are obligația să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

Or, în aceste condiții, este de observat că, hotărârea instanței de fond cuprinde mo tivele pe care se sprijină, starea de fapt și textele de lege incidente în cauză, reprezentând, așadar, o motivare în fapt și în drept a sentinței, instanța de recurs putând exercita, cu privire la aceste argumente, controlul judiciar. De altfel, considerentele hotărârii judecătorești trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul (I. Leș, Noul C. proc. civ., vol. I 2011, p. 548).

Și, nu în ultimul rând, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătorești, motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloace de apărare, această garanție fiind esențială întrucât permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate, și deci, că judecătorul a ținut cont de ele.

Pe de altă parte, această obligație a instanțelor judecătorești de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudența CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 și paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state.

Mai exact, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 și paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt și de drept aflate la baza controversei, lucru care s-a întâmplat în prezenta cauză, judecătorul nefiind limitat la preluarea stării de fapt și a argumentelor cuprinse în acțiunea introductivă.

În litigiul dedus judecății, instanța de fond, prin argumente de fapt și de drept, a demonstrat că a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri.

Raportându-se atât la documentele existente la dosar, instanța de fond a arătat motivat care este raționamentul care a condus la soluția pronunțată în cauză, cu întemeierea acesteia în fapt și în drept.

Prin urmare, chiar dacă în motivarea sentinței nu se regăsesc literal toate susținerile prin care partea tindea să convingă instanța în sensul nelegalității actelor administrative deduse judecății, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs analizat.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă tinde a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a cadrului de reglementare incident în cauză.

Este de menționat că atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Procedând la analizarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punct 8 C. proc. civ., conform căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Curtea reține că acest motiv de recurs vizează încălcarea legii de drept substanțial, încălcare ce poate îmbrăca mai multe forme: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reținând că, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile incidente în cauză.

În speță, se constată că instanța de fond, în cadrul verificărilor aspectelor de fapt ale litigiului, a statuat că, în condițiile în care reclamanta este parte a unui grup ce deține capital în mai multe întreprinderi (societăți), desfășoară activitate/parte din activitate pe aceeași piață corect s-a reținut prin actele contestate că este întreprindere legată și ca atare nu întrunea condițiile de eligibilitate. De altfel, și prin Legea nr. 297/2004, s-a statuat că în sensul legii .legătura strânsă este- situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: participare, care înseamnă deținerea în mod direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăți comerciale; control- înseamnă relația dintre societatea mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societății mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale, se consideră legătură strânsă și situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași persoană printr-o relație de control.

Instanța de fond a conchis în sensul că, raportat la acte și ținând seama de activitatea desfășurată de grup, de normele enunțate nu se poate reține o nelegalitate a actelor contestate.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Reluând succint situația de fapt, este de necontestat că, reclamanta din prezenta cauză este beneficiar al proiectului "Achiziție utilaje la S.C. A. SRL", obiect al contractului de finanțare nr. x/30.10.2013, încheiat în cadrul Programului Operațional Sectorial pentru Creșterea Competitivității Economice, Axa prioritară 1.

În urma verificărilor efectuate privind Suspiciunea de neregulă nr. 11156/15.06.2015 și pe baza Instrucțiunii nr. 4254/26.02.2015 privind necesitatea reverificării eligibilității la contractare a tuturor beneficiarilor, conform Legii 346/2004, li. C, a fost emis proiectul de proces-verbal de constatare nr. x/12.08.2015 prin care s-a constatat că reclamanta nu se încadra în categoria întreprinderilor mici și mijlocii la data semnării contractului de finanțare și nu trebuia să beneficieze de asistență financiară nerambursabilă. Astfel, s-a constatat că reclamanta este întreprindere mare.

Aceasta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la Proiectul Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.08.2015, apreciind ca "cele consemnate în procesul-verbal nu sunt întemeiate având în vedere Scrisoarea de acceptare a conformității administrative și eligibilității nr. 284058/12.04.2013 precum și lipsa vreunei modificări care să fi intervenit pe perioada de valabilitate a contractului de finanțare și care ar fi fost de natură să afecteze condițiile de derulare a contractului sau de eligibilitate, finanțarea nerambursabilă acordată beneficiarului A. S.R.L. nu trebuie rambursată atâta timp cât temeiul de drept invocat de organul de control nu justifică aplicarea unei astfel de sancțiuni."

În urma analizării punctului de vedere elaborat de către reclamantă, în calitate de beneficiar al proiectului, echipa de control și-a menținut poziția exprimată în Proiect de proces-verbal.

În contextul anterior menționat și luând în considerare documentele analizaze, reclamanta nu a respectat prevederile legale aplicabile contractului le finanțare nr. x/30.10.2013, motiv pentru care s-a apreciat că suspiciunea de neregulă se confirmă, fiind emis Procesul Verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.08.2015 final.

Ca atare, în urma verificărilor efectuate asupra documentelor care fac obiectul reverificării ligibilității conform Legii nr. 346/2004 dispusă prin Instrucțiunea AM POS CCE r. 4254/26.02.2015, s-a constatat că la data depunerii Cererii de finanțare (08.07.2012), conform Formularul D - Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM pentru exercițiul financiar de referință - 2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a declarat întreprindere mijlocie/legată (cu C.) având un număr mediu anual total de 84 salariați și cifra de afaceri anuală netă de 22.772,984 mii RON.

La data semnării Contractului de finanțare (30.10.2013), reclamanta era întreprinderea legată cu C. (deține 75% din S.C. A. SRL), D.. mai deține și următoarele societăți: E. -99%; F. - 100%; G. - 100%; H. 76,60%.

Ca urmare a celor de mai sus, s-a constatat că reclamanta S.C. A. S.R.L. se încadra în categoria întreprinderilor mari la data semnării contractului de finanțare.

Având în vedere cele anterior menționate, este fără echivoc faptul că, susținerile recurentei privind neregula sunt nejustificate întrucât din verificări beneficiarul este întreprindere mare, prin legături.

Întreprinderea legată corespunde situației economice a întreprinderilor ce formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorității capitalului social sau al drepturilor de vot, sau prin abilitatea de a exercita o influență dominantă asupra unei întreprinderi.

Din moment ce posesia este peste 50% în fiecare caz, atunci când se calculează numărul mediu de salariați și datele financiare ale societății A. S.R.L. se ia 100% din datele fiecăruia din cele 7 firme în cauză.

Or, în condițiile în care recurenta- reclamanta este parte a unui grup ce deține capital în mai multe întreprinderi (societăți), desfășoară activitate/parte din activitate pe aceeași piață corect s-a reținut prin actele contestate că este întreprindere legată și ca atare nu întrunea condițiile de eligibilitate.

Actul normativ invocat de părți Legea nr. 346/2004 prin art. 4 prevede că: "întreprinderile mici si mijlocii se clasifica, in funcție de numărul mediu anual de salariați si de cifra de afaceri anuala neta sau de activele totale pe care le dețin, in următoarele categorii:a) microîntreprinderi - au pana la 9 salariați si realizează o cifra de afaceri anuala neta sau dețin active totale de pana la 2 milioane euro, echivalent in RON; b) întreprinderi mici - au intre 10 si 49 de salariați si realizează o cifra de afaceri anuala neta sau dețin active totale de pana la 10 milioane euro, echivalent in RON; c) întreprinderi mijlocii - au intre 50 si 249 de salariați si realizează o cifra de afaceri anuala neta de pana la 50 milioane euro, echivalent in RON, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul in RON a 43 milioane euro.

Prin art. 4

4

că: (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile intre care exista oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra celeilalte întreprinderi, in temeiul unui contract încheiat cu aceasta întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acționara sau asociata a celeilalte întreprinderi si deține singura, in baza unui acord cu alți acționari ori asociata ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective. (2):, se prezuma ca nu exista o influenta dominanta daca investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 4

2

nu sunt implicați direct sau indirect in conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin in calitatea lor de acționar sau asociat sa fie prejudiciate.

Contrar susținerilor reclamantei, Curtea apreciază că acesta este modul de verificare nu numai necesar dar și suficient pentru a determina calificarea întreprinderii ca mijlocie sau mare, nefiind necesară efectuarea unei verificări în concret a produselor/serviciilor oferite de societatea reclamantă, ca și de celelalte întreprinderi în cauză, determinarea pieței fiecăruia dintre acestea și a se stabili dacă piața unuia/unora dintre produsele/serviciile determinate ale celorlalte întreprinderi s-ar afla situată direct în amonte sau în aval față de piața produsului/serviciului în cauză .

Nu în ultimul rând așa cum corect a reținut instanța fondului, legătura strânsă este situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: participare, care înseamnă deținerea în mod direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societăți comerciale; control- înseamnă relația dintre societatea mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societății mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale, se consideră legătură strânsă și situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași persoană printr-o relație de control, astfel cum este stipulat prin Legea nr. 297/2004.

Cu privire criticile încadrate de recurentă în dispozițiile art. 488 pct. 5 Cod procedură care pun în discuție neregularități procedurale ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este indicat pur formal, în realitate obiecția părții recurente, concretizează nemulțumirea în legătură cu modalitatea de rezolvare a raportului juridic litigios, fără a releva însă, încălcări ale principiilor desfășurării procesului civil, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că sentința recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

III. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul promovat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva sentinței nr. 251 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2022.