ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2598/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 februarie 2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. SRL a solicitat instanței anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirii creanțelor bugetare nr. x din 20 august 2015, emis de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate; anularea actelor subsecvente, respectiv a actului de reziliere a contractului de finanțare nr. x din 30 octombrie 2013, adus la cunoștința reclamantei prin Adresa nr. x din 18 ianuarie 2016 ADR Nord Vest și a Deciziei nr. 409 din 12 ianuarie 2016 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 173/2016 din 1 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de A. SRL în contradictoriu cu pârâta Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate și a anulat Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016 emisă de pârât, fiind obligat pârâtul să soluționeze contestația formulată de reclamanta împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare și a notificării vizând rezilierea contractului de finanțare.

Împotriva Sentinței civile nr. 173/2016 din 1 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Cluj, în vederea rejudecării, precum și obligarea intimatului-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că obiectul contractului de finanțare l-a reprezentat acordarea unei finanțări nerambursabile în cuantum de maxim 627.277,86 RON (din care 86% FEDR și 15% buget de stat) pentru implementarea Proiectului nr. x intitulat "Achiziție utilaje la SC A.". Ulterior implementării contractului de finanțare, structura de control din cadrul autorității competente privind gestionarea fondurilor europene a procedat la reverificarea modului în care societatea a fost încadrată în categoria IMM-urilor, iar structura de control a concluzionat ca A. nu s-ar încadra în categoria întreprinderilor mijlocii, pe motiv că ar fi întreprindere legată cu alte întreprinderi. Astfel, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 august 2015 de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate, prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în cuantum de 619.008,83 RON.

Prin Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016, AM POS CCE a respins contestația formulată de A. împotriva Procesului-verbal, reținând că aceasta nu ar fi fost depusă în termenul limită prevăzut de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță și pentru că nu este întemeiată.

De asemenea, prin Adresa înregistrată sub nr. x din 18 ianuarie 2016, ADR Nord Vest a comunicat recurentei-reclamante că, urmare a întocmirii Procesului-verbal, contractul de finanțare se consideră reziliat.

La termenul de dezbateri din fața primei instanțe și la solicitarea instanței, recurenta-reclamantă a arătat că, față de modalitatea de soluționare a contestației, soluția corectă este reținerea contestației spre soluționare direct de către instanța de fond, întrucât nu există o prevedere legală care să împiedice instanța să procedeze altfel, câtă vreme există o manifestare clară de voință a părții în acest sens, iar aceasta nu încalcă principiul dublei jurisdicții.

Recurenta-reclamantă susține că sentința recurată este nelegală și netemeinică, prima instanță apreciind în mod greșit că analiza fondului este inadmisibilă în condițiile soluționării pe excepție a contestației de către autoritatea competentă. Consideră că prima instanță a apreciat în mod greșit că autoritatea competentă a soluționat contestația doar pe excepția tardivității, nu și pe fond, întrucât decizia contestată expune considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției de respingere a contestației, respectiv există referiri la condiția de eligibilitate referitoare la încadrarea A. în categoria IMM-urilor, s-au analizat susținerile recurentei-reclamante cu privire la această condiție, pentru ca în final contestația să fie respinsă ca netemeinică și nefondată.

Astfel, consideră că AM POS CCE a realizat o analiză, chiar dacă subsidiară, a motivelor de nelegalitate invocate prin contestație, nerezumânduse exclusiv la soluționarea excepției tardivității, ci pronunțând o soluție de fond.

Consideră că, în aceste condiții, prima instanță a apreciat în mod greșit că nu poate proceda la analiza fondului, întrucât astfel s-ar răpi un grad de jurisdicție părții. Mai mult, susține că nu există niciun text legal care să oblige partea să atace în instanță numai decizia de soluționare a contestației sau să-i permită să atace Procesul-verbal numai dacă decizia de soluționare a contestației abordează fondul.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirii creanțelor bugetare nr. x din 20 august 2015, emis de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate; anularea actelor subsecvente, respectiv a actului de reziliere a contractului de finanțare nr. x din 30 octombrie 2013, adus la cunoștința reclamantei prin Adresa nr. x din 18 ianuarie 2016 ADR Nord Vest și a Deciziei nr. 409 din 12 ianuarie 2016 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor. A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Criticile formulate prin calea de atac a recursului se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt fondate.

Astfel, se constată că prima instanță a reținut în mod greșit că aspectele pe fond evocate de reclamanta prin contestație nu au fost supuse analizei autorității, prin decizie autoritatea rezumându-se la respingerea ca tardivă a contestației, motiv pentru care prima instanță, pentru a nu înlătura dreptul la un grad de jurisdicție, a admis în parte acțiune, a anulat decizia atacată și a obligat autoritatea să soluționeze pe fond contestația.

Analizând Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, depusă la dosarul de primă instanță, Înalta Curte constată că, deși organul de soluționare a contestației a reținut că aceasta a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, de fapt a procedat la soluționarea pe fond a contestației, analizând elementele de fapt și de drept contestate de către recurenta-reclamantă și concluzionând că "DGPC își menține punctul de vedere menționat în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 19908 din 20 august 2015", și, în consecință a respins contestația ca netemeinică și nefondată.

Prin urmare, prima instanță a apreciat în mod eronat că prin Decizia nr. 409 din 12 ianuarie 2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate contestația recurentei a fost respinsă ca tardivă, căci deși organul de soluționare a contestației a făcut referire la faptul că respectiva contestație nu a fost depusă în termen, a procedat la analizarea pe fond a acesteia și a respins contestația ca netemeinică și nefondată.

În acest context, recurentei-reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Justificarea acestei soluții rezidă în împrejurarea că prima instanță, întemeindu-și întregul său raționament pe aprecierea eronată că prin decizia atacată contestația recurentei-reclamante a fost respinsă ca tardivă, a lăsat neanalizate celelalte motive ale contestației deduse judecății, fapt ce determină casarea sentinței pronunțate în aceste condiții și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care urmează să o analizeze pe fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 173/2016 din 1 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 173/2016 din 1 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - CP