ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2021

HOTĂRÂRE
14.01.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., Alimentație, Tutun, Domenii si B., în contradictoriu cu Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman (DG-PCU) a formulat acțiune în anulare împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 1549/09.02.2017, comunicat la data de 15.02.2017, solicitând admiterea acțiunii si desființarea procesului-verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creanțelor bugetare atacat.

Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 5490 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepția prescripției, invocată de pârât, prin întâmpinare;

- A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., Alimentație, Tutun, Domenii și B.;

- A anulat decizia de soluționare a contestației nr. 20706/11.04.2017 emisă de pârâtă;

- A obligat pârâta la soluționarea contestației formulate reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.02.2017 în lumina considerentelor prezentei hotărâri.

Împotriva încheierii din 2 octombrie 2018 și împotriva sentinței civile nr. 5490 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Cutea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere că prima instanță, cu încălcarea prevederilor art. 425 din C. proc. civ. și al dreptului la apărare, nu a comunicat încheierea de ședința din data de 02.10.201S, astfel că nu cunoaște motivele pentru care instanța de fond a respins excepția inadmisibilității, arătă că prin întâmpinare a arătat în susținerea excepției că activitatea autorităților publice este întotdeauna subordonată dispozițiilor legale in executarea cărora se circumscrie în tot, rezultatul, ca instrumentuum, fiind încadrat în sfera actelor emise în regim de putere publică.

Sub acest aspect învederează instanței de judecată faptul că legea cadru pentru jurisdicția activității administrației publice, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, recunoaște în categoria actelor emise în executarea legii, în regim de autoritate publică, atât actele unilaterale, cât și actele emise în regim plurivolițional, așa cum sunt contractele.

Relativ la cauza de fața

,

învederează faptul că, pentru valorificarea pretențiilor, instanței de judecată i se cere prin cererea de chemare "în judecata anularea Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, însă potrivit mecanismelor de control sub prerogative judecătorești prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate fi supusă analizei instanței de contencios numai decizia care cuprinde soluția data in procedura administrativă și doar în măsura în care instanța ar constata nelegalitatea și netemeinicia acesteia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.

În speță, reclamanta a uzitat calea contestării Procesului-verbal nr. x/09.02.2017 la organul emitent, soluționată de către MDRAPFE-AMPOSDRU prin Decizia nr. 20706/11.04.2017 în sensul respingerii.

Cu toate acestea, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a "înțeles să investească instanța cu o cerere de anulare tot a Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, deși, aceasta ar putea reprezenta exclusiv consecința eventualei admiteri a unei acțiuni în contencios administrativ în care instanța ar anula Decizia nr. 20706/11.04.2017 prin care a fost respinsă contestația.

Astfel, în speță, procesul-verbal a fost supus direct analizei instanței, încălcându-se dispozițiile imperative cu caracter special invocate.

Astfel, art. 46 și art. 47 din ordonanță prevăd că actul administrativ se atacă prin contestația administrativă care se depune la autoritatea publică emitentă a actului.

Mai mult decât atât, art. 50 alin. (1) din același act normativ statuează că "(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 seva pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea în tot sau în parte, a contestației sau a la respingerea ei, în termen de 30 de zile de (a data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz", iar potrivit art. 51 din ordonată, "(1) Decizia de soluționare este definitivă in sistemul căilor administrative de atac. f2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestații lor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă» în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare".

Pe cate de consecință, din economia dispozițiilor invocate rezulta că numai deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate pe cale judecătorească ta instanța de contencios administrativ si doar in măsura în care instanța ar constata nelegalitatea si netemeinicia acestuia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.

În speță, deși reclamanta a formulat contestație pe cale administrativă împotriva Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, a înțeles să supună direct analizei instanței tot procesul-verbal.

Astfel, chiar și într-o atare situație reclamanta nu avea la îndemână posibilitatea investirii directe a instanței cu verificarea legalității și temeiniciei Procesului-verbal nr. x/09.02.2017, ci demersul prevăzut de art. fi alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, de obligare pe cale judecătorească a organului emitent la soluționarea acesteia, în ipoteza analizată instanța neavând competență decât a obliga instituția, învestită cu rezolvarea cererii, să o soluționeze, astfel cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În considerarea aspectelor expuse, cererea formulată în condițiile menționate este inadmisibilă, ceea ce a justificat solicitarea de respingere a acesteia în consecință, hotărârea contrara a primei instanțe fiind reformabilă.

Împrejurarea că reclamanta a înțeles să își modifice acțiunea prin cererea de îndreptare a erorii materiale în sensul că a înțeles să conteste și Decizia nr. 20706/11.04.2017 nu înlătură raționamentul inadmisibilității, în condițiile în care aceasta reprezintă de fapt o cerere de modificare a acțiunii, astfel cum aceasta este reglementată de art. 204 din C. proc. civ., care trebuie să respecte condițiile de formulare a sa, cum ar fi termenul prevăzut de lege.

Astfel, contrar aspectelor reținute de prima instanță, în ceea ce privește motivarea respectivei decizii arătă că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de respingere a contestației intimatei-reclamante.

În acest sens, arată că soluția de respingere a contestației ca tardiv formulată a avut în vedere împrejurările de fapt și temeiurile de drept expuse, a fost evaluată contestația ținând seama de împrejurările de fapt și de drept specifice cauzei, cât și de dovezile administrate, astfel că motivarea dată prin decizia atacată respectă inclusiv principiile consacrate în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind sa fie clară, concisa și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar"

În contextul expus, apreciază că soluția de respingere a contestației ca tardiv formulată a fost data cu respectarea cerințelor imperative, astfel că argumentele primei instanțe nu pot constitui motive de nelegalitate, concluzia contrară a instanței de fond atrăgând reformarea sa.

Pe cale de consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30.05.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 14.01.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 20706/11.04.2017, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a respins ca fiind nefondată și tardiv formulată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, nr. 1549/09.02.2017, privind proiectul x, ID 4369 "Dezvoltarea inițiativelor antreprenoriale în mediul rural" cod SMIS 4112, având ca beneficiar A., Alimentație, Tutun, Domenii și B..

S-a reținut că în raport cu data comunicării procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare - 15.02.2017 și data înregistrării contestației la sediul MDRAPFE - 20.03.2017, contestația nu a fost formulată în termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 20706/11.04.2017 și a obligat pârâtul să soluționeze contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, nr. 1549/09.02.2017, soluție împărtășită și de Înalta Curte.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a apreciat că în cauză, decizia emisă în soluționarea contestației este motivată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată în cauză nu se poate considera că reclamanta și-ar fi modificat acțiunea la termenul din 18.09.2018.

Astfel, se constată că deși în petitul acțiunii introductive, reclamanta a solicitat doar anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, nr. 1549/09.02.2017, totuși din analiza criticilor invocate prin cererea de chemare în judecată se deduce fără echivoc voința părții de a supune analizei instanței și legalitatea deciziei de soluționare a contestației.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, fiind corectă aprecierea instanței de fond în sensul că cererea reclamantei prin care a aceasta a formulat îndreptări de erori strecurate în petitul acțiunii, nu poate fi calificată ca o cerere modificatoare, ci ca una precizatoare nesupusă termenului stabilit de art. 204 C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la motivarea legală și suficientă a Deciziei nr. 20706/11.04.2017, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, fiind corectă aprecierea primei instanțe potrivit căreia soluția de respingere ca tardivă a contestației este nemotivată.

Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (5) din O.U.G. nr. 66/2011 "Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, (. . . . . . . . . . . . .)"

Însă, din considerentele Deciziei nr. 20706/11.04.2017 nu rezultă care este data depunerii contestației, dacă a fost depusă personal, prin reprezentant sau prin poștă și deși se susține că ar fi calculat termenul de 30 de zile calendaristice, se prevede totodată că nu a fost depusă contestația în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (termen pe zile libere).

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi decelate elementele necesare pentru a se calcula termenul de depunere a contestației

De asemenea, prima instanță a reținut, pe drept temei, că decizia atacată este nemotivată și pe fond, fapt ce nu-i permite instanței de judecată să efectueze un control asupra aspectelor invocate de reclamantă și asupra argumentelor avute în vedere de pârâtă la respingerea contestației reclamantei.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că din cuprinsul Deciziei nr. 20706/11.04.2017 lipsesc considerentele emitentului actului administrativ atacat, nefiind analizate în nici un mod argumentele contestatoarei invocate prin contestație, lipsind raționamentul care ar fi putut forma convingerea pârâtului pentru resăingerea plângerii prealabile.

Este adevărat că motivarea unui act administrativ nu ține de volum, ci de esență, însă în cauză, autoritatea a prezentat doar argumentele contestatoarei, argumentele emitentului actului contestat, faptul că s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor aferente contractului de leasing nr. 13.304LEB2/2009 și a cheltuielilor salariale aferente domnului C. pentru perioada 19.09.2009-27.09.2009 și că prin procesul-verbal contestat s-a stabilit un cuantum al creanței bugetare rezultate din nereguli de 100.434,79 RON, fără a răspunde la vreun argument din cele invocate de contestatoare.

În acest context, corect s-a apreciat că decizia este nemotivată, astfel că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva încheierii din 2 octombrie 2018 și împotriva sentinței civile nr. 5490 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Cutea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5217/2021
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel B
ÎCCJ 2021-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2021
nr. 4287/23.10.2018 Curtea de Apel București a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale nr. x/15.01.2018,
ÎCCJ 2021-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 noiembrie 2017, p
ÎCCJ 2020-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5266/2020
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.04.2017
ÎCCJ 2020-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2020
Ședința publică din data de 25 iunie 2020 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la da
Sursă