ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. x/102/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru POSCCE prin Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru - Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice - Investiții pentru Viitorul Dumneavoastră - Alba Iulia, a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare/fără număr/Procesul-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, ca fiind nelegală și netemeinică;

- înlăturarea corecțiilor financiare aplicate în privința cererii de rambursare din 29 octombrie 2012, întocmită pentru proiectul "Creșterea competitivității economice SC A. SRL prin achiziționarea de înaltă tehnologie - Contract de finanțare din 10 martie 2011";

- obligarea pârâtului la achitarea sumei de 302.

286,21, lei compusă din 259.966,39 lei contribuție FEDR și 42.320,123 lei contribuția BS, sume reprezentând corecții financiare de 5 % din valoarea contractului, ca efect al anulării actului administrativ sau ca efect al efectuării corecției financiare fără întocmirea actului administrativ/titlului de creanță, cu cheltuieli de judecată.

La data de 11 septembrie 2014, reclamanta a modificat acțiunea solicitând următoarele:

- Anularea actului intitulat "Raport" al Comisiei de Soluționare a Contestației, (Comisia fiind constituită prin Decizia nr. 204.661 din 28 februarie 2014) și comunicat reclamantei prin Adresa din 13 mai 2014;

- Admiterea contestației formulate împotriva actului administrativ necomunicat, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare/Procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare, în baza cărora s-a aplicat corecția de 5% din totalul valorii contractului de finanțare din 10 martie 2011;

- Admiterea în totalitate a cererii de rambursare din 29 noiembrie 2012, formulată ca urmare a încheierii proiectului "Creșterea competitivității economice SC A. SRL prin achiziționarea de înaltă tehnologie" și, pe cale de consecință, admiterea la plată și a sumei de 302.286,51 lei.

Prin Sentința civilă nr. 2.556 din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Mureș, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond

Prin Decizia nr. 34 din 13 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR Centru), fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Program Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", fiind anulat Raportul Comisiei de Soluționare a Contestației, comunicat reclamantei prin adresa din 13 mai 2014 și, în consecință, a fost admisă contestația formulată de reclamantă în sensul înlăturării corecției financiare de 5% aplicate în privința Cererii de rambursare din 29 noiembrie 2012, întocmită pentru proiectul "Creșterea Competitivității Economice a SC A. SRL prin achiziționarea de înaltă tehnologie", Contract de finanțare din 10 martie 2011.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 81 din 25 septembrie 2015, pronunțată în același Dosarul nr. x/102/2014 a fost admisă cererea de completare a Deciziei nr. 34 din 13 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în același dosar, formulată de recurenta SC A. SRL, fiind dispusă completarea dispozitivului Deciziei nr. 34/2015 în sensul "Admiterii capătului de cerere accesoriu, așa cum a fost modificat de reclamanta SC A. SRL și dispune obligarea pârâtului Ministerul Fondurilor Europene să admită cererea de rambursare din 29 noiembrie 2012, depusă de reclamantă în temeiul contractului de finanțare din 10 martie 2011, cu consecința admiterii la plată și a sumei de 302.286,51 lei."

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Deciziei nr. 34 din 13 martie 2015 și a Sentinței nr. 81 din 25 septembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/101/2014, a formulat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, rejudecând, să se respingă acțiunea astfel cum a fost completată și modificată de reclamanta SC A. SRL ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârile recurate au fost date de prima instanță cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, prima instanță, în fundamentarea raționamentului pentru care a admis acțiunea, a pornit de la o premisă greșită, în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

Procedura de constatare a neregulilor prevăzută de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 nu se aplică în cazul cheltuielilor incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarului identificate de autorități înainte de efectuarea plății, care în această fază au obligația de a aplica reduceri procentuale, în situația constatării unei abateri prevăzute în anexa la ordonanță.

Reducerea procentuală de 5% nu a fost aplicată de pârât în baza art. 27 coroborat cu art. 20 și art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, ci în baza art. 6 și 9 din același act normativ. Ca urmare, instanța de fond are obligația de a analiza măsura contestată în raport de momentul în care aceasta s-a dispus și nu în raport de noțiunea prevăzută de art. 20 și art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

În speță, actul administrativ de aplicare a reducerilor procentuale emis în temeiul dispozițiilor art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, este reprezentat de Lista de verificare administrativă a cererii de rambursare din 9 septembrie 2012, act pe care instanța de fond nu l-a analizat, în fundamentarea întregului raționament pornind de la o premisă greșită și anume "inexistența notei de constatare a neregulilor reglementată de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

În aceste condiții, instanța avea obligația să procedeze la analiza pe fond a măsurilor contestate respectiv să stabilească dacă sunt îndeplinite cerințele de legalitate pentru aplicarea sancțiunii.

În aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la abaterile identificate de autoritate în procedura de achiziție având ca obiect echipamente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, coroborat cu prevederile Ghidului COCOF nr. 07/0037/03 "Orientări privind stabilirea corecțiilor financiare", autoritatea a aplicat măsuri de sancționare constând în reducerea sumei ce a făcut obiectul cererii de rambursare cu 5%, măsura dispusă fiind comunicată reclamantei prin adresa nr. x/2014.

Față de dispozițiile legale aplicabile, se observă faptul că actele administrative au fost emise de autoritate cu respectarea dispozițiilor legale, iar sancționarea aplicată reprezintă o măsură adecvată, necesară și corespunzătoare, fiind respectat principiului proporționalității, reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, și Sentința civilă nr. 81 din 25 septembrie 2015 este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, raționamentul instanței de admitere a cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 34/2015 fiind greșit, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 și nu art. 20 și 21 din același act normativ.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SRL, a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză, solicitând, în esență, respingerea recursurilor formulate și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor recurate.

În mod corect instanța de fond a reținut că "aplicarea corecțiilor în cazurile în care se constată o neregulă nu se confundă cu reducerile totale, parțiale aplicabile în acele situații în care anumite cheltuieli nu respectă condițiile de legalitate, regularitate și conformitate stabilite prin prevederile naționale sau comunitare, dacă în procesul de verificare a solicitărilor de plată se identifică existența unor astfel de cheltuieli" iar dacă s-ar admite raționamentul eronat al recurentei s-ar ajunge la o situație contrară legii, ca autoritatea să nu emită note de constatare iar o măsură aplicată în mod greșit să se permanentizeze.

Din punctul de vedere al intimatei, aplicarea unei corecții de 5% din totalul cererii de rambursare nu este echivalent cu reducerea la plată a unor cheltuieli care dacă se realizează în baza art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 trebuia să fie de 10%.

Pe fondul cauzei, se arată că măsura dispusă este nelegală, reluând argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursului, reglementat de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs expuse de recurentă prin cele două recursuri formulate în cauză și a întâmpinării, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (2), (4) C. proc. civ. În ședința din data de 10 octombrie 2017, au fost admise în principiu recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței (Deciziei) nr. 34 din 13 martie 2015 și Sentinței nr. 81 din 25 septembrie 2015 ale Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților în ședința publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând hotărârile recurate în raport de criticile și apărările expuse, ținând cont și de dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a fost beneficiara contractului de finanțare din 10 martie 2011 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru Program Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AM POS CCE) pentru implementarea Proiectului intitulat "Creșterea competitivității SC A. SRL prin achiziționarea de înaltă tehnologie", perioada de implementare a Proiectului fiind de doi ani, criteriile de eligibilitate și rambursarea cheltuielilor fiind reglementată și prin art. 4, 5 din contract.

În urma verificării administrative a cererii de rambursare din 29 noiembrie 2012, aferentă contractului de finanțare din 10 martie 2011, beneficiar fiind SC A. SRL a fost respinsă parțial cererea pentru suma de 302.28.631 lei, fiind aplicată o corecție de 5% din valoarea contractului de achiziție din 27 martie 2012 încheiat cu SC B. SRL, pentru încălcarea principiului tratamentului egal și stabilirea unor criterii de calificare restrictive. Contestația formulată de intimata-reclamantă a fost soluționată de AM POS CCE - Ministerul Fondurilor Europene prin Raportul din 15 mai 2014.

Prin acțiunea, astfel cum a fost completată la data de 11 septembrie 2014 intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea actelor administrative emise, în sensul anulării Raportului din 15 mai 2014 prin care a fost respinsă contestația formulată cu privire la corecția de 5% reprezentând 302.286,51 lei, referitor la contractul de furnizare din 27 martie 2012.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei reținând în esență că în prezenta cauză lipsește actul administrativ ce trebuia emis și comunicat în condițiile legii, în baza căruia autoritatea competentă să aplice legislația privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale ale reclamantei.

Instanța de fond, cu referire la dispozițiile art. 9, art. 27 alin. (1) și (2), art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011, a admis acțiunea reclamantei apreciind că emiterea notei de constatare este obligatorie în cazul în care se constată abateri de la legalitate în cazul achizițiilor publice. Această interpretare încalcă prevederile art. 6 - 9 din O.U.G. nr. 66/2011, dispoziții legale ce exclud explicit recurgerea la procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlurilor de creanță.

Este de observat că art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, obligă autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene să excludă, integral sau parțial, de la rambursare/plată, acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin legislația națională și comunitară în vigoare.

Prin art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, se arată că procedura prevăzută de art. 21 din ordonanță nu se aplică pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății.

Procedura de constatare a neregulilor, reglementată de dispozițiile art. 21 din actul normativ menționat este stabilită de legiuitor în vederea atingerii scopului menționat la alin. (13) al aceluiași articol, potrivit căruia verificările se finalizează prin întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că recurentul-pârât avea obligația de a emite nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare conform art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 având în vedere că abaterea a fost constatată anterior efectuării plății.

Dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 reținute de instanța de fond, fac parte integrantă din normele referitoare la activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare, reglementate în ansamblu de Capitolul III - art. 21 - 37 din ordonanță, reglementare ce nu se aplică în cazul soluționării cererilor de plată analizate în raport de dispozițiile art. 6 - 9 din O.U.G. nr. 66/2011, situație în care organismul competent să gestioneze fondurile europene este obligat să procedeze direct la excluderea cheltuielilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate, fără a mai recurge la procedura prevăzută de art. 21 - 39 din actul normativ evocat.

Nota de constatare prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 se emite atunci când autoritatea de gestionare a fondurilor nerambursabile a efectuat deja plăți iar ulterior constată, cu prilejul controlului ex post, existența unor abateri de la legalitate în procedurile de achiziție derulate de beneficiar ce afectează caracterul eligibil al sumelor decontate.

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 rezultă fără echivoc că nu poate fi emisă nota de constatare la care face referire art. 27 - titlu de creanță, în condițiile în care nu există o creanță de recuperat. Ca urmare, instanța de fond în mod greșit a apreciat ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 27 - 28 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind încălcate dispozițiile art. 6 - 9 din același act normativ, care exclud explicit recurgerea la procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlului de creanță.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit normele de drept material aplicabile, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind întemeiate în cazul ambelor hotărâri recurate, motiv pentru care recursurile formulate în cauză vor fi admise, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, respectiv nu a verificat legalitatea actelor și măsurilor contestate în raport de criticile și apărările formulate, soluționând cauza exclusiv pentru lipsa procesului-verbal de constatare din perspectiva dispozițiilor art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, dispoziții ce nu sunt aplicabile în cauză.

În consecință, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței (Deciziei) nr. 34 din 13 martie 2015 și Sentinței nr. 81 din 25 septembrie 2015 ale Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța va analiza pe fond acțiunea, respectiv va analiza legalitatea actelor și măsurilor contestate în raport de criticile și apărările expuse

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței (Deciziei) nr. 34 din 13 martie 2015 și Sentinței nr. 81 din 25 septembrie 2015 ale Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentințele atacate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2018.