ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2025

Ședința publică din data de 20 martie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, la data de 31 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. (judecători, grefieri și asistenți judiciari care au activat sau activează încă în cadrul Tribunalului Giurgiu) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri pentru discriminare, cuntumul acestora fiind între 2.000.000 RON și 4.000.000 RON.

Prin sentința nr. 194 din 17 octombrie 2023, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și, în temeiul art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., a aplicat reclamantei A. amenda judiciară, în cuantum de 1.000 RON, pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri vădit netemeinice.

Prin decizia nr. 651 din 11 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 194 din 17 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă.

Împotriva deciziei nr. 651 din 11 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta A. invocă faptul că instanța de apel a refuzat premeditat să constate lipsa de procedură cu patru intimate.

Învederează că, în primă instanță, nu a fost soluționat fondul cauzei de discriminare a reclamantei, conform art. 21 din Legea nr. 324/2006, în baza probelor indicate de aceasta.

Mai susține că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a depus întâmpinare, conform art. 205 C. proc. civ., pentru a comunica instanței de apel dacă acțiunea reclamantei este întemeiată, în baza motivelor de discriminare pedepsite de art. 21 din Legea nr. 324/2006, invocând faptul că a fost discriminată, în soluționarea dosarelor sale, de mai mulți magistrați, asistenți judiciari și grefieri.

Intimații nu au depus întâmpinări în cauză.

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată la data de 20 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

La termenul stabilit, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În speță, în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta invocă faptul că instanța de apel a refuzat premeditat să constate lipsa de procedură cu patru intimate.

Instanța de recurs constată că, fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a normelor de drept procedural incidente în cauză, vizând citarea și comunicarea actelor de procedură, nu pot fi identificate în memoriul de recurs aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunțate în apel.

Nici aspectele redate în continuare în cuprinsul memoriului de recurs nu constituie veritabile critici de nelegalitate, apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, din moment ce recurenta-reclamantă se rezumă la a invoca faptul că a fost discriminată de mai mulți magistrați, asistenți judiciari și grefieri la judecarea litigiilor sale, iar prima instanță nu a soluționat fondul cauzei de discriminare a reclamantei, conform art. 21 din Legea nr. 324/2006, în baza probelor indicate de aceasta.

Instanța de recurs constată, totodată, că argumentele anterior evocate nu vizează raționamentul instanței de apel în pronunțarea deciziei recurate, ci reprezintă aceleași apărări deduse deja analizei în apel.

În condițiile în care obiectul recursului îl reprezintă hotărârea instanței de apel, iar, prin decizia civilă recurată instanța de apel a răspuns acestor critici, potrivit considerentelor dezvoltate în conturarea soluției adoptate, legala învestire a instanței de recurs cu aceste critici presupunea formularea, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Înalta Curte reține că invocarea formală a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4 și 6 C. proc. civ. de către recurentă este lipsită de valențe juridice, în contextul în care recursul nu cuprinde critici care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate vizând faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și, respectiv nemotivarea hotărârii, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței și expunerea unei argumentări a nelegalității hotărârii atacate.

Întrucât susținerile formulate de recurentă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Reținând că recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând, totodată, că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 651A din 11 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.