ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 673/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 27 septembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă s-a admis excepția insuficientei timbrări și a fost anulată cererea de recuzare formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2021 împotriva domnilor judecători B. și C., ca insuficient timbrată, cu opinia separată a doamnei judecător D., în sensul soluționării pe fond a unei cereri de recuzare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A..

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că respectiva cerere de recuzare a vizat doi judecători și s-au plătit doua taxe de timbru de câte 100 RON, însă din eroare s-a omis a se depune ambele.

A apreciat că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a încălcat principiul dreptului la apărare și la un proces echitabil, nesocotind dispozițiile art. 31 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deoarece potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 80/2013 instanța de judecată este competentă să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru.

Prevederile O.U.G. nr. 80/2013 sunt prevăzute și în art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care nu distinge între categoriile de cereri adresate justiției.

Subliniază faptul că în situația în care Curtea de Apel Bacău ar fi respectat și aplicat dispozițiile sus-invocate, ar fi avut posibilitatea să observe omisiunea depunerii celei de-a doua taxe și s-ar fi acoperit neregularitatea insuficientei timbrări, care nu i-a fost adusă la cunoștință.

A mai criticat că instanța a nesocotit și dispozițiile art. 34 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 întrucât cererea viza doi judecători, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 lit. a) din același act normativ, avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 34 alin. (2) raportat la art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit art. 34 alin. (2) după respectarea dispozițiilor art. 33 alin. (2) .

Consideră că nu s-au respectat nici dispozițiile art. 41 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 care reglementează instituția executării creanței provenind din taxele judiciare de timbru, cu privire la care partea, deși înștiințată, nu a îndeplinit obligația de timbrare.

Prin completarea motivelor de recurs, recurentul a invocat critici potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând că în ședința publică din 20 septembrie 2023 la care recurentul nu a fost prezent, cererea de recuzare a fost făcută verbal, iar instanța nu a pus în vedere achitarea "taxei judiciare de timbru de 200 RON, câte 100 RON pentru fiecare judecător recuzat" așa cum neadevărat se reține în încheierea de ședință din 20.09.2023 și în încheierea recurată din 27.09.2023.

De asemenea în mod nereal se reține în încheierea recurată că prin nota telefonică din data de 22.09.2023 s-a pus în vedere părții prin apărătorul ales obligația de a achita o taxă judiciară de timbru.

Subliniază că obligația de plată o are justițiabilul și nu apărătorul ales, iar în speță recurentul domiciliază în mediul rural, comuna Buhoci, iar locul obligației plății taxei de timbru este la primăria de domiciliu, instituție unde se face venit la bugetul local, potrivit art. 40 din Legea nr. 51/2008. Așadar, consideră că instanța a încălcat regulile de procedură privind înștiințarea în scris a recurentului cu privire la obligația plății taxei de timbru corespunzătoare, cu atât mai mult cu cât această taxă, respectiv 200 RON, a fost achitată integral anterior depunerii cererii scrise de recuzare, respectiv: 100 RON cu chitanța nr. x/20.09.2023 și 100 RON cu chitanța nr. x/21.09.2023, din eroare omițându-se anexarea celei de-a doua chitanțe, care însă nu echivalează cu netimbrarea.

În al doilea rând, critică încheierea din 27.09.2023 apreciind că primind cererea cu o taxă de 100 RON, Curtea de Apel Bacău anterior pronunțării ar fi trebuit mai întâi să solicite lămuriri dacă înțelege să-și restrângă cererea la un singur judecător.

Cu privire la critica aferentă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanța a nesocotit și dispozițiile art. 34 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 întrucât cererea viza doi judecători, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 lit. a) din același act normativ, avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 34 alin. (2) raportat la art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Aceste dispoziții nu au fost respectate de către Curtea de Apel Bacău, încălcând efectiv dreptul accesului la justiție al petentului, așa cum se motivează în opinia separată.

Sub alt aspect, apreciază că nu s-au respectat nici dispozițiile art. 41 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 care reglementează instituția executării creanței provenind din taxele judiciare de timbru, cu privire la care partea, deși înștiințată, nu a îndeplinit obligația de timbrare.

Articolul 41 din O.U.G. nr. 80/2013 se aplică tuturor încheierilor privind executarea obligației plății taxelor judiciare de timbru, inclusiv cele provenite prin aplicarea art. 21 din Legea nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Arată că a invocat prevederile legale de care era ținut completul de soluționare a cererii de recuzare, pentru pronunțarea unei încheieri legale și imparțiale, deși în speță taxa de timbru a fost achitată anticipat, sens în care solicită admiterea recursului.

În drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrare; nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2024 s-a respins excepția nulității recursului și a fost admis în principiu recursul, fiind fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2025.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se reține că acele critici ale recurentului, prin care se învederează că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a procedat la stabilirea taxei judiciare de timbru și la aducerea la cunoștința petentului a cuantumului acesteia, se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de asemenea, se constată că și criticile ce vizează textele de lege din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt tot norme de procedură din perspectiva legalei timbrări, astfel că ele vor fi analizate tot subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., chiar dacă recurentul le-a circumscris, eronat, motivului de nelegalitate stipulat la art. 488 (1) pct. 8 din C. proc. civ. - care însă privește nesocotirea unor norme de drept substanțial, ceea ce nu se invocă în speță.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 174 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată însă că acest motiv de recurs nu este incident în cauză.

Prin prima critică formulată, petentul susține că în mod greșit Curtea de Apel Bacău a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de recuzare, acesta neachitând taxa judiciară datorată integral (200 RON, pentru fiecare membru al completului de judecată recuzat), deoarece nu a fost înștiințat despre obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că cererile de recuzare în materie civilă sunt supuse taxelor judiciare de timbru, în cuantum de 100 RON pentru fiecare membru al completului pentru care se solicită recuzarea.

Din aceste ultime dispoziții legale reiese faptul că formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare și persoana a cărei recuzare se cere, astfel că taxa judiciară de timbru se plătește distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces.

Înalta Curte constată că recurentul, prin avocat E., a formulat verbal, în ședință, cerere de recuzare a domnilor judecători B. și C., chiar la termenul de judecată din 20 septembrie 2023 din fața Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța i-a pus în vedere apărătorului petentului, chiar la termenul la care a formulat cererea de recuzare, că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare, în cuantum de 100 RON pentru fiecare membru al completului pentru care se solicită recuzarea, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din 20 septembrie 2023 .

La data de 25 septembrie 2023, recurentul-petent, prin același apărător, a depus prin e-mail cererea de recuzare în scris, menționând pe ultima pagină că a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, pe care a anexat-o .

Prin urmare, susținerea petentului conform căreia nu a fost încunoștințat despre obligația achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare este neîntemeiată, având în vedere că instanța de judecată a pus în vedere reprezentantului convențional al acestuia obligația de achitare a taxei de timbru în cuantumul legal, însă acesta a înțeles să depună la dosarul cauzei doar parțial această taxă, astfel cum menționează chiar în cuprinsul cererii de recuzare, la care a atașat doar o dovadă în cuantum de 100 RON.

De asemenea, nu pot fi primite susținerile petentului în sensul că instanța nu putea să-i pună în vedere apărătorului său că are obligația de a achita taxă judiciară de timbru, întrucât această obligație de plată ar incumba justițiabilului; recurentul ignoră faptul că a înțeles să fie reprezentat convențional de către un avocat, prin intermediul căruia își exercită drepturile procedurale, mandatul acordat acestuia fiind presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața instanței.

Similar, susținerea petentului conform căreia nu a fost înștiințat în scris cu obligația achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, aferente cererii de recuzare va fi înlăturată, ca nefondată, având în vedere că, odată pusă în vedere obligația de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare, nu se mai impunea îndeplinirea unor formalități suplimentare de către instanța de fond, în lipsa unei astfel de obligații legale.

Prin urmare instanța, față de dispozițiile art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, încunoștințând partea în acest sens, astfel că nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul nerespectării art. 31 din ordonanță.

Afirmațiile recurentului referitoare nesocotirea dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 sunt și ele nefondate, câtă vreme alin. (1) al acestui text de lege vizează împrejurarea că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar următorul alineat privește situația în care partea a achitat deja taxa judiciară de timbru și a depus-o anterior determinării cuantumului timbrajului de către instanță, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, din interpretarea dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că textul ce reglementează obligația instanței de comunicare a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar este aplicabil numai în ipoteza și în legătură cu timbrarea unei cereri introductive de instanță (prin definiție, aceasta putând fi supusă procedurii prevăzute de art. 200 C. proc. civ., la care face trimitere norma), ceea ce nu este cazul în pricina pendinte.

De altfel, de la data formulării de către avocatul recurentului a cererii orale de recuzare, la termenul din 20 septembrie 2023, când instanța i-a pus în vedere obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 200 RON, câte 100 RON pentru fiecare membru recuzat, petentul a avut timp suficient până la termenul de judecată a cererii de recuzare, din 27 septembrie 2023, să achite diferența de taxă judiciară de timbru, dar și să formuleze o cerere de reexaminare a cuantumului acesteia sau, eventual, să solicite acordarea ajutorului public judiciar, din lucrările dosarului nerezultând vreo circumstanță particulară care l-ar fi împiedicat a proceda ca atare.

De vreme ce instanța nu avea obligația legală de a proceda la o nouă încunoștințare a petentului despre îndeplinirea defectuoasă a obligației de a timbra cererea de recuzare (așa cum s-a argumentat mai sus), întocmirea notei telefonice a grefierului nu reprezintă o chestiune relevantă pentru legalitatea încheierii recurate.

Chiar și în această situație, contestarea prin recurs a conținutului acestei note telefonice și susținerile referitoare la cuprinsul practicalei încheierii de ședință din 20 septembrie 2023 nu pot fi primite, câtă vreme petentul nu a înțeles să se înscrie în fals (față de dispozițiile art. 164 alin. (4) C. proc. civ.) sau să ceară îndreptarea pretinsei erori materiale strecurate în încheiere.

Recurentul a mai susținut că, întrucât cererea viza doi judecători, instanța avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 34 alin. (2) raportat la art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și trebuia să ceară lămuriri părții în sensul precizării pentru care dintre judecătorii recuzați a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că în situația în care la momentul înregistrării cererii, au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, în timp ce art. 36 alin. (2) din același act normativ stipulează că, "Dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal".

Din analiza coroborată a textelor legale evocate rezultă că, în cazul în care o cerere de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, cu finalitate distinctă, instanța judecătorească trebuie să calculeze taxa datorată pentru fiecare capăt în parte, să arate reclamantului acest mod de calcul, pentru a-i da posibilitatea contestării pe calea cererii de reexaminare, și să-i pună în vedere să îndeplinească obligația de plată, acordând un termen în acest sens.

În speță, astfel cum susține chiar petentul, recuzarea celor doi judecători a fost formulată printr-o singură cerere, neexistând mai multe cereri/capete de cerere în sensul art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, care să atragă anularea în parte a cererii de recuzare.

Totodată, stabilirea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 RON pentru judecata cererii de recuzare a celor doi magistrați nu presupunea și obligația instanței de a solicita lămuriri părții în cazul în care se constata că petentul a timbrat doar parțial cererea formulată.

Mai mult, dată fiind preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității de soluționare a cererii de recuzare, Înalta Curte constată că o atare obligație de a solicita părții să precizeze pentru care dintre cei doi judecători recuzați a plătit taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, achitată și depusă ulterior formulării orale a cererii de recuzare este incompatibilă cu incidentul procesual al recuzării.

Aceasta, în contextul în care, astfel cum s-a reținut și anterior, este vorba de o procedură specială, anume cea a incidentului procedural al recuzării, iar această procedură are ca trăsătură specifică caracterul urgent de soluționare, astfel cum reiese din prevederile art. 51 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce exclude efectuarea de comunicări precum cele ce sunt caracteristice cererilor de chemare în judecată.

Față de aceste considerente, cu observarea și a dispozițiilor art. 197 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că netimbrarea sau timbrarea insuficientă a unei cereri de recuzare, în ipoteza în care aceasta este supusă timbrării, cum este cazul în speță, atrage anularea sa, în condițiile legii, iar nu judecata în limitele taxei judiciare achitate de către parte, cum susține recurentul.

În mod evident, dacă partea însăși, îndeplinindu-și parțial obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă unei cereri de recuzare, arată în mod concret care sunt limitele în care înțelege să deducă judecății acea cerere, indicând că a achitat taxa de timbru pentru recuzarea unuia sau altuia dintre judecătorii recuzați, principiul disponibilității procesului civil permite o concluzie în sensul anulării parțiale a cererii și soluționării pe fond a acesteia exclusiv în acele limite, indicate de parte.

În același timp însă, susținerile recurentului în sensul că instanța învestită cu cererea de recuzare avea o obligație de a solicita lămuriri petentului pentru a determina pentru care dintre judecătorii recuzați s-a achitat taxa de timbru în cauză sunt incompatibile nu doar cu procedura specială de soluționare a cererii de recuzare, dar și cu principiul exercitări drepturilor procesuale cu bună-credință, respectiv exclusiv în scopul pentru care aceste drepturi au fost edictate.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 din O.U.G. nr. 80/2013, instanța constată că acestea vizează executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, aceste prevederi fiind străine cauzei pendinte.

Împrejurarea că, anexat recursului de față, petentul a depus și a doua taxă judiciară de timbru, susținând că a achitat anticipat timbrajul în cuantum de 200 RON, însă a omis să depună și al doilea document justificativ, nu este de natură să conducă la admiterea căii de atac, câtă vreme la momentul soluționării cererii de recuzare nu se afla la dosar decât o singură chitanță doveditoare pentru o taxă de timbru în cuantum de 100 RON, iar din interpretarea art. 177 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că sancțiunea nulității este înlăturată numai dacă până la pronunțarea asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia.

Or, cât timp la instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare nu a fost depusă dovada achitării taxei de timbru înainte de momentul anulării cererii, depunerea sa odată cu cererea de recurs nu poate produce efectele pretinse de recurent.

Concluzionând, Înalta Curte constată, contrar afirmațiilor petentului, că acesta avea cunoștință de obligația din sarcina sa, de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferente cererii de recuzare, obligație căreia acesta nu i-a dat curs decât parțial până la termenul de judecată din 27 septembrie 2023, astfel că în mod just cererea de recuzare a fost anulată, ca insuficient timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 197 teza finală din C. proc. civ.

De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că legea impune și unele îndatoriri pentru părți; deși art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", iar art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege", totuși recurentul se prevalează de propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor procedurale stabilite de către instanță, ceea ce nu este permis (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

Față de aceste considerente, constatând că nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și că încheierea recurată este legală, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata F..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.