ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 922/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Pe parcursul judecării dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă, la termenul din 27.11.2020 contestatorul A. a formulat oral o cerere de recuzare a doamnei judecător B., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei.

Prin încheierea din 02.12.2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată cererea de recuzare.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1214/AP/07.12.2020, calea de atac dedusă judecății în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă.

Împotriva încheierii din 02.12.2020, A. a declarat recurs la 14.12.2020, solicitând anularea ei.

În motivare, a susținut că cererea de recuzare a fost formulată ca urmare a neîncrederii sale în obiectivitatea doamnei judecător B. și a fost întemeiată în drept pe art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., însă instanța nu i-a analizat cererea, ci i-a anulat-o ca netimbrată.

Recurentul a susținut că cererea de recuzare era scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 și art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dar și al art. 197 C. proc. civ., dat fiind că obiectul pricinii era reprezentat de un litigiu de muncă, astfel că a apreciat că taxa de timbru a fost stabilită nelegal în sarcina sa. A mai arătat că dispoziția de admitere a excepției de netimbrare a fost motivată prin invocarea unor prevederi de ordin general, respectiv cele ale art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 197 C. proc. civ., fără a se ține cont de normele legale din ordonanța de urgență, care prevedeau scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

La 22.02.2021, intimatele au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate care ar putea fi subsumate art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 27.02.2021, recurentul a depus la dosar "completare la cererea de recurs din 14.12.2020", prin care a arătat că recursul său vizează nelegalitatea dispoziției de anulare a cererii de recuzare din 02.12.2020 și a susținut că motivarea răspunde exigențelor de la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și că recursul se încadrează în ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., față de neanalizarea susținerilor prezentate în ședința publică de la 27.11.2021, referitoare la motivele neachitării taxei judiciare de timbru.

Iar la 01.03.2021, recurentul a depus la dosar note scrise intitulate "completare la cererea de recurs", în cuprinsul cărora a arătat că recursul lui vizează nelegalitatea încheierii din 02.12.2020, deoarece cererea de recuzare a fost anulată, fără să fi fost analizată. A mai susținut că din considerentele încheierii recurate se înțelege că instanța a exclus posibilitatea unei timbrări greșite, chiar când aceasta este dovedită, cu scopul încasării taxei, cu încălcarea art. 28 și 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit recurentului, instanța nu i-a analizat motivele, ce au stat la baza refuzului său de a plăti taxa judiciară de timbru, pe care le-a expus în ședința din 27.11.2020.

La 02.03.2021, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că din conținutul memoriului de recurs se pot desprinde critici ce pot fi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că pe calea notelor scrise depuse la 27.02.2021 și la 01.03.2021 recurentul nu a invocat motive de recurs suplimentare, ci doar le-a dezvoltat pe cele inițial expuse; analiza acestora relevă că în mod expres, recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Circumscris acestor motive de recurs, a arătat că cererea de recuzare nu i-a fost analizată, ci a fost anulată ca netimbrată, fără ca hotărârea să cuprindă motivele pentru care i-au fost înlăturate susținerile potrivit cărora cererea de recuzare era scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 și art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar art. 197 C. proc. civ. nu se aplică cererii de recuzare, admiterea excepției de netimbrare fiind motivată prin invocarea unor prevederi de ordin general, respectiv cele ale art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 197 C. proc. civ.

Criticile nu pot fi reținute, susținerea recurentului privind greșita anulare ca netimbrată a cererii de recuzare formulată în cadrul unui litigiu de muncă, cu încălcarea art. 28 și art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind nefondată.

Potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, "Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru".

Prevalându-se de acest text normativ, recurentul a apreciat că operează scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, deoarece a formulat cererea de recuzare într-un litigiu de muncă pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de taxă judiciară de timbru.

Cererea de recuzare este un incident procedural referitor la compunerea completului de judecată, iar beneficiul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru rezidă în natura drepturilor deduse spre soluționare instanței de judecată, în sensul în care în materia conflictelor juridice ce vizează raporturile de muncă între salariat și angajator ori între partenerii sociali s-a urmărit să se asigure deplinul acces la justiție.

Acest beneficiu al scutirii (în ipoteza unui litigiu de muncă) nu poate fi extins și în cazul incidentelor procedurale ivite pe parcursul unui litigiu pentru care legiuitorul a prevăzut plata taxelor judiciare de timbru, în art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Nici din perspectiva art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia "Dacă legea nu prevede altfel, cererile depuse în cursul judecății și care nu modifică valoarea taxabilă a cererii sau caracterul cererii inițiale nu se taxează", recursul nu este fondat, de vreme ce în art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 se prevede că cererea de recuzare în materie civilă, pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea, se timbrează cu 100 RON.

Prin urmare, plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru învestirea legală a instanței judecătorești, iar obligația de achitare a acestora este justificată legal, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

În acest context, Înalta Curte constată că la termenul din 27.11.2020, când recurentul a formulat o cerere de recuzare a unui membru al completului de judecată, instanța i-a pus acestuia în vedere să-și îndeplinească obligația de plată a taxei judiciare de timbru - obligație căreia nu s-a conformat, recurentul declarând în ședință publică, de altfel, că nu va achita taxa.

Astfel, în lipsa dovezii taxei judiciare de timbru de la dosar, instanța nu putea trece la analiza pe fond a motivelor expuse în cererea de recuzare, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii dând expresie, pe plan procesual, unei excepții absolute, asupra căreia era obligată să se pronunțe cu prioritate potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Nici critica referitoare la neaplicarea art. 197 C. proc. civ. în cazul cererii de recuzare nu poate fi primită; trimiterea la aceste dispoziții a fost făcută prin raportare la prevederile art. 1, 9 lit. a) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 și a fost justificată de faptul că obligația achitării taxei judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru cercetarea motivelor recuzării, sancțiunea anulării cererii fiind în mod legal aplicată.

Mai mult, prevederile art. 197 C. proc. civ. trebuie să fie înțelese în sensul în care ele se aplică în cazul tuturor cererilor deduse judecății, care sunt supuse obligației de timbrare.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 02.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.