ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1527/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată oral la 12 octombrie 2020 și depusă în scris la 6 noiembrie 2020, reclamanta A. a solicitat recuzarea doamnei judecător B., membru al completului de judecată învestit cu soluționarea recursului împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a amânat pronunțarea asupra cererii de recuzare la 10 noiembrie 2020.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B..

Pricina a fost soluționată prin decizia nr. 6 din 11 ianuarie 2021 de aceeași instanță în sensul respingerii recursului reclamantei A. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2019 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.

Împotriva încheierilor pronunțate la 9 și 10 noiembrie 2020 de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta A..

În recursul formulat, recurenta a dezvoltat ample susțineri preluate integral din cererea de recuzare și a apreciat că, în drept, sunt incidente ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ.

A invocat faptul că cererea de recuzare a avut ca temei dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 9 și 13 C. proc. civ. și nu doar art. 42 alin. (1) pct. 13 din cod, cum greșit a reținut instanța, care a soluționat-o în baza acestui temei.

Recurenta a prezentat, pe larg, aspecte de fapt ale litigiului și motive de incompatibilitate privind pe anumiți judecători în cauză, iar, în final, a învederat că prin încheierile de ședință din 9 și 10 noiembrie 2020 nu se aduc argumente concrete care să combată susținerile referitoare la pretinsa incompatibilitate a magistratului recuzat.

Prin pronunțarea respectivelor încheieri, Curtea de Apel i-a încălcat dreptul de acces la o instanță independentă, imparțială și stabilită conform dispozițiilor legale și a împiedicat-o să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere. O altă greșeală imputată instanței este că nu a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziilor pe care s-a întemeiat în cererea de recuzare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților pentru a depune puncte de vedere.

Recurenta și-a exprimat punctul de vedere în sensul că toate criticile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata a arătat, prin punctul de vedere, că nu mai insistă în excepția netimbrării din moment ce la dosar se regăsește taxa judiciară de timbru achitată de recurentă, în cuantum de 100 RON. A solicitat admiterea excepției nulității recursului, în principal, și respingerea căii de atac, ca nefondate, în subsidiar.

Prin rezoluția din 9 iunie 2021, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 24 iunie 2021.

Intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat două excepții, de netimbrare a recursului în condițiile în care recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, și de nulitate din perspectiva neîncadrării criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind că doamna judecător B. nu se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute expres de art. 42 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a învederat că se impune respingerea excepțiilor, înlăturarea apărărilor invocate prin întâmpinare și admiterea, în final, a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În speță, prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., reținând în esență că nu au fost identificate motive de natură să justifice înlăturarea doamnei judecător B. de la soluționarea cererii de recurs și nici suspiciuni cu privire la imparțialitatea acesteia. A mai statuat că în litigiul de față judecătorul are a dezlega cu totul alte aspecte decât cele din dosarele menționate de petentă în cuprinsul cererii de recuzare.

Prin criticile formulate, recurenta s-a plâns de faptul că instanța i-a examinat cererea de recuzare numai din perspectiva cazului de incompatibilitate reglementat de art. 42 pct. 13 C. proc. civ. și a omis ipotezele din art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 9 și 13 C. proc. civ., invocate drept fundament al incidentului procedural. A prezentat în detaliu aspecte de fapt ale litigiului cu referire la mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, chestiuni care au fost preluate integral din cererea de recuzare.

Recurenta a reproșat instanței o lipsă de argumentație în combaterea susținerilor vizând pretinsa incompatibilitate a magistratului recuzat și pe aspectul autorității de lucru judecat a deciziilor invocate în cererea de recuzare.

Soluția dată prin încheierea de recuzare îi încalcă dreptul de acces la o instanță independentă, imparțială și stabilită conform dispozițiilor legale și o împiedică să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere.

Examinând întreaga argumentație expusă de recurentă, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate critici propriu-zise la adresa încheierii prin care a fost respinsă cererea sa de recuzare. Chiar dacă în aparență partea a pretins o nemotivare a încheierii, nu a indicat în concret, cu referire la pretinsa incompatibilitate a doamnei judecător B., aspectele rămase nesoluționate de instanță, pentru a putea verifica incidența ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Toate aspectele învederate reprezintă, de fapt, o reluare a susținerilor din cererea de recuzare, partea nespecificând, în mod concret, care sunt pretinsele greșeli proprii instanței învestite cu soluționarea cererii de recuzare care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale și riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța ce a pronunțat încheierea recurată.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii ce se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerință care nu este îndeplinită în cazul de față raportat la cele invocate de recurentă.

Constatând că susținerile din recurs nu pot fi circumscrise cazurilor de casare menționate și nici unei alte ipoteze din cuprinsul normei, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A. în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu observarea că nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu astfel cum se prevede în art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește încheierea din 9 noiembrie 2020, se reține că prin aceasta a fost amânată pronunțarea asupra cererii de recuzare formulată de petentă, neputând fi supusă verificării în prezentul recurs prin prisma motivelor de nelegalitate din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierilor din 9 și 10 noiembrie 2020 ale Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.