ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 560/2022

Obiectul cauzei - scurt istoric asupra fondului litigiului: Prin încheierea din 20 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a admis cererea de restituire a cauțiunii în cuantum de 1000 de RON depuse în dosarul nr. x/2018 de contestatoarea Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA. Împotriva acestei soluții, petenta A. a declarat apel.

Soluția pronunțată de Tribunalul Bacău: Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, calea de atac a fost calificată apel, în condițiile art. 460 alin. (3) din C. proc. civ. Prin decizia nr. 487 din 13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-au respins excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva încheierii din 20 iunie 2018.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău: Prin decizia nr. 155 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 487 din 13 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. - Sucursala Bacău. S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza la Tribunalul Bacău, secția I civilă pentru soluționarea recursului.

Rejudecare recurs - Tribunalul Bacău: Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*, iar prin cererea din 29 iulie 2020 în dosarul asociat nr. x/2018, recurenta A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii 20 iunie 2018 a Judecătoriei Bacău. Prin încheierea din camera de consiliu din 5 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bacău, au fost admise cererile de abținere formulate de doamnele judecător B. si C.. A fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător D.. A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de recuzare a doamnelor judecător B. și C.. Împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău, petenta A. a formulat recurs.

Recurs declarat împotriva încheierii prin care a fost soluționată recuzarea - Curtea de Apel Bacău: La termenul din 17 martie 2021, stabilit în dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluționarea recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 august 2020 pronunțată de Tribunalul Bacău, recurenta-petentă A. a formulat oral, ulterior și în scris, cerere de recuzare a judecătorilor E. și F.. Prin încheierea din 31 martie 2021, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, cererea de recuzare.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, petenta A. a declarat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție și procedura de filtru: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 mai 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 24 iunie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 și 493 din C. proc. civ. și s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a timbra recursul cu suma de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. După etapa comunicărilor, la 7 ianuarie 2022, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu și a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părților să formuleze un punct de vedere la raport. Intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului pentru netimbrare, nulitatea recursului pentru nemotivarea lui în termenul legal, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și excepția inadmisibilității criticilor formulate la punctele 1.c, 1.k, 2-4 din memoriul de recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Constatându-se încheiată procedura de comunicare a actelor procesuale, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. 6. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Magistratul-asistent raportor a menționat în cuprinsul raportului că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi de a fi atacată cu recurs, recursul este timbrat și declarat în termenul legal. S-a apreciat că analiza excepției lipsei capacității procesuale de folosință ar antama chestiuni legate de fondul cauzei, iar, în litigiul pendinte, instanța de recurs este învestită cu soluționarea căii de atac împotriva unei încheieri prin care s-a soluționat un incident procedural. Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere prin care se invocă incompatibilitatea judecătorilor care au făcut parte din completul care a soluționat cererea de recuzare, invocată de aceeași intimată, s-a apreciat că se referă în fapt la nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Raportorul a apreciat că mențiunile inserate în cuprinsul cererii de recurs privesc susținerile recurentei privind incompatibilitatea judecătorilor care au soluționat incidentul procedural și nu nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor învestiți cu soluționarea recursului. 7. Memoriul de recurs În cuprinsul celor 118 pagini ale cererii de recurs, recurenta a prezentat, în mod detaliat, situația de fapt și istoricul litigiilor sale, arătând, în esență, că membrii completului de judecată în raport de care a formulat cererea de recuzare (ce i-a fost respinsă prin încheierea recurată) erau incompatibili să judece cauza, situație față de care a înțeles să invoce "nulitatea necondiționată privind compunerea instanței" care a pronunțat încheierea din ședința publică din 17 martie 2021 și decizia nr. 163 din 31 martie 2021, prin care s-a soluționat pricina, respectiv "nulitatea necondiționată privind compunerea instanței" care a soluționat cererea de recuzare. Recurenta a reiterat aspectele prezentate în cererea de recuzare și a arătat că judecătorii din completul căruia i-a fost repartizat dosarul nr. x/2018 au făcut parte și din completuri de judecată care au soluționat alte dosare în cadrul cărora a figurat ca parte din anul 2010 până în prezent. Soluțiile pronunțate în respectivele dosare au fost de natură să pună recurenta în imposibilitatea de a-și relua activitatea profesională pentru care deține studii specifice, respectiv de a-și recupera drepturile salariale și nesalariale de care beneficia în temeiul contractului individual de muncă nr. x/22.08.2000. Consideră recurenta că nenumăratele litigii pe care le-a avut, deși nu par a avea legătură unele cu altele, justifică, în cele din urmă, cererea de recuzare ce i-a fost respinsă prin încheierea atacată. A mai arătat că în cauză este incidentă excepția autorității de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cererea de recuzare și pe care le menționează în cererea de recurs. La pagina 106 din cererea de recurs, recurenta a precizat că deciziile pronunțate de judecătorii recuzați relevă jurisprudența creată de aceștia cu privire la dreptul muncii, în etapele procesuale anterioare (recurs/contestație în anulare), dar și cu privire la instituția recuzării ca mijloc de protecție al drepturilor părților în cadrul procesului civil, dosarele în care au fost pronunțate hotărârile enumerate de recurentă având aceleași părți. În finalul cererii, a menționat că recursul este admisibil întrucât judecătorii recuzați se află în situațiile de incompatibilitate prevăzute de dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 13 din C. proc. civ. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Totodată, potrivit alin. (2) în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Înalta Curte examinând, prin prisma acestor prevederi, necesitatea stabilirii priorității de soluționare a excepțiilor invocate, are în vedere următoarele: Cu privire la excepția netimbrării cererii de recurs, se reține că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON - dovadă aflată la dosarul instanței supreme, astfel încât această excepție va fi respinsă. Cu privire la excepția tardivității recursului, se constată că recursul a fost declarat la 13 mai 2021 (data poștei aplicată pe plicul de expediere a recursului aflat la dosarul de recurs), în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., termen care, raportat la data comunicării deciziei nr. 163 din 31 martie 2021, și anume 7 mai 2021, s-a împlinit la 13 mai 2021 - ultima zi în care partea putea depune cererea de recurs. În acest context, Înalta Curte reține că recursul a fost declarat în termenul legal și va respinge excepția nemotivării în termenul legal a recursului, ca neîntemeiată. Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. -Sucursala de Transport Bacău, invocată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar de intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., Înalta Curte are în vedere următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Incidentul procedural al recuzării se propune de parte de îndată ce i-au fost cunoscute motivele de incompatibilitate în privința judecătorului, iar, în soluționarea cererii de recuzare, nu sunt antamate chestiuni ce țin de fondul dezbaterilor. Prin urmare, dezbaterile se limitează la admisibilitatea cererii de recuzare în raport de faptele pe care se întemeiază, cadrul procesual fiind cel prestabilit de inițiatorul demersului judiciar și neputând fi modificat în cadrul soluționării incidentului procedural. În acest context, recurenta are calitatea și interesul de a formula prezenta cale de atac, neinteresând lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. - Sucursala Transport Bacău, care, de altfel, figurează ca parte în litigiul în care s-a ivit incidentul procedural al recuzării. Nu în ultimul rând, nu trebuie ignorat faptul că analiza acestei excepții impune verificări strâns legate de fondul cauzei, ceea ce excedează învestirea instanței de recurs în prezenta cauză. În concluzie, Înalta Curte constată că nu se impune soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. - Sucursala Transport Bacău, neavând incidență în soluționarea prezentului recurs. Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere prin care se invocă incompatibilitatea judecătorilor care au făcut parte din completul care a soluționat cererea de recuzare, invocată de aceeași intimată, Înalta Curte apreciază că se circumscrie aspectului vizând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., cu privire la care se rețin următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că, deși au fost invocate motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurenta reclamă chestiuni străine de considerentele hotărârii atacate, motivele de recurs fiind invocate formal. Astfel, recurenta reia în cadrul memoriului de recurs argumentele ce au constituit obiectul cererii de recuzare, prezintă pe larg istoricul littigiilor care s-au derulat în instanțele de judecată și în care a avut calitatea de parte și reia raționamentul exprimat în cererea de recuzare potrivit căruia judecătorii vizați și-au exprimat punctul de vedere pe o anumită chestiune de drept care are legătură cu problema de drept incidentă în speța sa, nefiind, cu toate acestea, în situația de a-și cenzura propria hotărâre. Recurenta nu precizează, însă, punctual, care este argumentul pentru care consideră că instanța- Curtea de Apel Bacău- a statuat, după deliberare, în mod greșit că aspectele pe care le-a învederat în cererea sa de recuzare nu justifică, în mod rezonabil, perceperea celor doi magistrați ca judecători părtinitori, care ar avea un comportament profesional lipsit de probitate și care i-ar crea un dezavantaj prin soluția procesuală la care ar ajunge, după deliberare, astfel încât să se poată cenzura hotărârea din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Nu sunt aduse în concret nici critici care să poată fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta nespecificând care dintre ipotezele prevăzute de acest text legal ar atrage casarea hotărârii. De altfel, instanța de recurs nu poate decela din cererea formulată de recurenta faptul că aceasta reclamă o carență a motivării deciziei atacate, o motivare străină de natura cauzei sau contradictorialitate a considerentelor pe care Curtea de Apel și-a fundamentat soluția de respingere a cererii de recuzare. Or, lipsa argumentelor relevante în condițiile normelor de procedură anterior menționate, pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei atacate. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Nemulțumirile generale ale părții și alegațiile privind părerea recurentei cu privire la opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii ce compun completurile de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în care aceasta parte, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. În această situație, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,