ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2021

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21 februarie 2018 sub nr. x/2018, petenta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău a solicitat restituirea integrală a taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Încheierea pronunțată de Judecătoria Bacău: Prin încheierea din 14 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Bacău, secția civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de petenta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău, dispunându-se restituirea către petentă a taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 RON.

Hotărâri pronunțate de Tribunalul Bacău: Prin încheierea nr. 64 din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-civile și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe apelanta A. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău în favoarea secției I civile a Tribunalului Bacău. În cadrul secției I civile a Tribunalului Bacău dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*. Prin încheierea din 24 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de apelanta A. cu privire la doamnele judecător B. și C.. Prin decizia civilă nr. 5 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a apelantei A. și a fost respins apelul promovat de către apelanta A. împotriva încheierii din 14 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. prin Sucursala de Transport Bacău, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Hotărâri pronunțate Curtea de Apel Bacău: Prin încheierea din 22 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D. și a domnului judecător E., formulată de petenta A.. Prin decizia nr. 613 din 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a declarat recurs petenta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. În cuprinsul cererii de recurs, petenta expune o multitudine de hotărâri pronunțate în litigiile sale, precum și susțineri referitoare la fondul acestor litigii, formulând, în esență, următoarele critici: Încheierea recurată a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., față de împrejurarea că doamna judecător F., ce a făcut parte din constituirea completului ce a pronunțat încheierea atacată, trebuia să formuleze declarație de abținere de la judecarea cererii de recuzare ce a format obiectul cauzei, întrucât se afla în situație de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a pronunțat în mod contradictoriu în litigii anterioare privitoare la drepturile petentei. Se susține că din considerentele încheierii rezultă că instanța a aplicat norme de procedură aplicabile la data de 21 decembrie 2018, petenta făcând referire la modificările aduse art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prin art. I pct. 2 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care se arată că nu sunt aplicabile în cauză, față de împrejurarea că taxa judiciară de timbru solicitată a fost achitată în dosarul nr. x/2015, astfel că speței îi sunt aplicabile dispozițiile procedurale în vigoare în 2015, recurenta făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Mai arată că în considerentele încheierii atacate nu se regăsesc motivele de recuzare ale celor doi magistrați, motivele reținute de instanță fiind străine de natura cauzei, petenta apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se susține că prin încheierea recurată au fost "încălcate excepțiile autorității de lucru judecat" prin raportare la deciziile nr. 1012/22.06.2011, 1643/02.11.2011, 2055/04.06.2014, 21/CM/25.10.217, pronunțate în dosarele x/2010, y/2010, z/2013 și 177/32/2017, și la încheierile de ședință din 13.06.2016 și 21.06.2016 pronunțate în dosarul civil nr. x/2016, recurenta făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și învederând că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă/prematur formulată, întrucât deciziile 1643 și 1012 nu au fost executate integral, coroborate, existând drepturi care nu s-au prescris și nu au fost acordate. Este invocat și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susținând că au fost greșit aplicate norme de drept material, întrucât consideră că cererii de restituire a taxei judiciare de timbru îi este aplicabilă procedura contencioasă, iar încheierea atacată a fost pronunțată într-o cerere apreciată de instanța de apel din prezentul dosar ca fiind necontencioasă. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Întâmpinare Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A, a solicitat constatarea nulității recursului, pentru netimbrare, nemotivare în termenul legal și pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, dacă se va trece peste aceste chestiuni, respingerea recursului, ca nefondat. Se mai arată că sunt inadmisibile capetele de cerere de la punctul 1.c-1.k din recurs și de la punctele 2-4 deoarece vizează elemente extrinseci care nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, susținând admisibilitatea recursului.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 15 decembrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. A fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2021, ora 9 00 , în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. O primă critică ce urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea unor norme de procedură, se referă la împrejurarea că doamna judecător F., ce a făcut parte din constituirea completului ce a pronunțat încheierea atacată, trebuia în opinia petentei să formuleze declarație de abținere de la judecarea cererii de recuzare ce a format obiectul cauzei, întrucât se susține că se afla în situație de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ., întrucât aceasta s-ar fi pronunțat în mod contradictoriu în litigii anterioare privitoare la drepturile petentei. Critica este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. proc. civ.: "Judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la soluționarea pricinii". Înalta Curte constată că, în speță, nu se poare reține o încălcare a dispozițiilor procedurale ce reglementează instituția abținerii urmare a faptului că doamna judecător F. nu a formulat cerere de abținere, în condițiile în care legiuitorul a pus la dispoziția părții, potrivit prevederilor art. 44 C. proc. civ., posibilitatea formulării unei cereri de recuzare prin care să solicite, pentru motivele prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluționarea unei anumite pricini, urmând ca instanța să aprecieze, în situația formulării unei asemenea cereri, asupra existenței situației de incompatibilitate invocate. Mai mult, pe de altă parte faptul că judecătorul ar fi soluționat alte litigii privitoare la drepturile reclamantei nu se încadrează în sine în prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare". Pe de altă parte, același fapt invocat de recurentă nu se încadrează cu evidență nici în prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ., nerezultând din cele expuse că judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție, că ar exista împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă, ori că ar exista alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa. O altă critică face referire la redarea în cuprinsul încheierii atacate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. cu modificările aduse acestui text prin art. I pct. 2 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în condițiile în care litigiul în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare a fost promovat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Înalta Curte reține că în considerentele încheierii se arată că cererea de recuzare a fost respinsă întrucât cei doi membri ai completului care au fost recuzați nu și-au spus părerea în cauză, întrucât această părere trebuie să vizeze soluția asupra recursului la o încheiere de recuzare, că nu s-a demonstrat că există un interes al rudelor sau afinilor acestora în soluționarea cauzei și nu există nici un element care să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor menționați. De asemenea au fost redate prevederile art. 41 și art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ.. Faptul că ar fi fost redat art. 41 alin. (1) C. proc. civ. în forma rezultată în urma modificărilor aduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 310/2018 nu este de natură să atragă nelegalitatea încheierii atacate atâta timp cât în motivarea cererii de recuzare s-a invocat faptul că judecătorii recuzați ar fi soluționat alte dosare referitoare la drepturile acesteia. Or, cu privire la condiția nesoluționării aceleiași cauze nu a intervenit nicio modificare a acestei norme de drept. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că în considerentele încheierii atacate nu se regăsesc motivele de recuzare ale celor doi magistrați, motivele reținute de instanță fiind străine de natura cauzei. Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere și când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, anume atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, se observă că instanța a arătat că recurenta a recuzat doi dintre membrii completului de judecată, pe motiv că au soluționat dosare care vizau drepturile acesteia, susținând că aceștia și-au spus părerea cu privire la cauză. Instanța a motivat că, deși este adevărat că ambii judecători recuzați au soluționat cauze care au vizat-o direct pe recurentă, nu se poate reține că prin soluționarea acelor dosare aceștia și-au spus părerea cu privire la soluția asupra recursului la o încheiere de recuzare. Curtea de Apel Bacău a mai constatat că nu se poate reține faptul că cei doi membri ai completului care au fost recuzați și-au spus părerea în cauză, întrucât această părere trebuia să vizeze cererea de recuzare care face obiectul recursului și că, de asemenea, nu s-a demonstrat că există un interes al rudelor sau afinilor acestora în soluționarea cauzei și nu există nici un element care să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor menționați. Prin urmare, se constată că instanța a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., indicând motivele pentru care a respins cererea de recuzare, încheierea atacată conținând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă. O altă critică a recurentei este în sensul că prin încheierea recurată au fost "încălcate excepțiile autorității de lucru judecat" prin raportare la deciziile nr. 1012/22.06.2011, 1643/02.11.2011, 2055/04.06.2014, 21/CM/25.10.217, pronunțate în dosarele x/2010, y/2010, z/2013 și 177/32/2017, și la încheierile de ședință din 13.06.2016 și 21.06.2016 pronunțate în dosarul civil nr. x/2016, recurenta făcând trimitere la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și învederând că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă/prematur formulată, întrucât deciziile 1643 și 1012 nu au fost executate integral, coroborate, existând drepturi care nu s-au prescris și nu au fost acordate. Înalta Curte reține că aceste susțineri nu reprezintă un motiv de nelegalitate ce poate fi dedus judecății în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât nemulțumirea recurentei în sensul că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă/prematur formulată nu vizează raționamentul adoptat de Curtea de Apel Bacău. Or, pentru a fi susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., critica recurentei ar fi trebuit să cuprindă argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul Curții de Apel Bacău, în soluționarea cererii de recuzare, obiect al recursului constituindu-l încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare. De asemenea, nu reprezintă un motiv de nelegalitate ce poate fi dedus judecății în calea extraordinară de atac a recursului nici critica potrivit căreia cererii de restituire a taxei judiciare de timbru îi este aplicabilă procedura contencioasă, iar încheierea atacată a fost pronunțată într-o cerere apreciată de instanța de apel din prezentul dosar ca fiind necontencioasă, întrucât nici această nemulțumire a recurentei nu vizează raționamentul adoptat de Curtea de Apel Bacău în analizarea cererii de recuzare. Recursul din cauza pendinte vizează încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, procedura aplicabilă cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nefăcând obiectul analizei Curții de Apel Bacău în încheierea atacată cu recurs în prezentul dosar. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.