ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 381/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., membru al completului de judecată R1.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 iunie 2020, și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat să se constate incompatibilitatea absolută a doamnei judecător B., care a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în acord cu dispozițiile art. 41, art. 45, art. 245-247 C. proc. civ., incompatibilitatea absolută a magistraților care au făcut parte din completurile care au pronunțat încheierile de ședință prin care au fost soluționate cererile de recuzare/declarația de abținere din dosarul nr. x/2018, dacă aceștia se află în oricare dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 41-art. 54 C. proc. civ., precum și nulitatea necondiționată privind compunerea instanței care a pronunțat decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020.

În continuare, recurenta a prezentat aspecte de fapt ale litigiului, fără a aduce critici de nelegalitate cu privire la încheierea recurată, precizând că motivele de recurs vor fi formulate după ce Curtea de Apel Bacău îi va comunica încheierea de ședință atacată.

La data de 7 iulie 2020, recurenta a transmis, prin poștă, motivele de nelegalitate ale încheierii recurate, întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7 și 8 C. proc. civ., prin care a expus, pe larg, situația de fapt a litigiului, iar în finalul cererii, a învederat că, prin încheierea de ședință din 11 mai 2020, i s-a încălcat dreptul de acces la o instanță independentă, imparțială și stabilită conform dispozițiilor legale, fiind împiedicată să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere, și că nu s-a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziilor invocate în susținerea cererii de recuzare.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților la data de 10 iulie 2020, iar motivele de nelegalitate au fost comunicate intimaților la 27 și 28 iulie 2020.

Intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, în termen legal, la 24 iulie 2020, prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția tardivității recursului și excepția lipsei calității de reprezentant a CNTEE Transelectrica S.A. - Sucursala Transport Bacău, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

De asemenea, intimata a solicitat, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., aplicarea unei amenzi recurentei, întrucât recursul împotriva încheierii din 11 mai 2020 (dată nemenționată de recurentă cu încălcarea prevederilor art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.), pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, este formulat cu rea-credință, recurenta nefiind la prima cale de atac împotriva unei încheieri de respingere a recuzării completului în litigiile dintre cele două părți.

Cu privire la excepția nulității recursului, intimata a învederat că, pe de o parte, recursul nu este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON pentru fiecare capăt de cerere, iar pe de altă parte, motivele invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. de asemenea, intimata a susținut că, prin cererea de recurs formulată, recurenta nu a menționat data încheierii recurate, cu încălcarea prevederilor art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Referitor la excepția tardivității recursului, intimata a arătat că recursul împotriva încheierii din 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, trebuia exercitat în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit dovezilor de comunicare, decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost comunicată recurentei și intimatei, la sediul său, la data de 29 mai 2020, recursul fiind înregistrat pe portalul instanțelor de judecată la 11 iunie 2020, cu mult peste termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a CNTEE Transelectrica S.A. - Sucursala de Transport Bacău, intimata a susținut că începând cu data de 10 iunie 2020, această companie a fost radiată din Registrul Comerțului de către ORC de pe lângă Tribunalul Bacău.

La 28 august 2020, intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus o completare la întâmpinarea depusă la 24 iulie 2020, ca urmare a comunicării motivelor de nelegalitate depuse de recurenta A., prin care a invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererii de recurs, având în vedere că prin decizia civilă nr. 155 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis recursul recurentei A. și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, Tribunalului Bacău pe motiv că a fost greșit calificată calea de atac, drept urmare completul nu a fost constituit legal, iar interesul, potrivit art. 33 C. proc. civ., la momentul promovării recursului nu mai este actual.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care, la data de 15 septembrie 2020, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimat, iar, pe fond, a solicitat admiterea recursului.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a invocat, prin întâmpinare, excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului (pentru netimbrare, pentru lipsa din cererea de recurs a datei încheierii recurate, potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., și pentru lipsa criticilor de nelegalitate), excepția lipsei calității de reprezentant a CNTEE Transelectrica S.A. a Sucursalei Transport Bacău și excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea căii de atac a recursului.

De asemenea, completul de filtru urmează să dispună cu privire la cererea intimatei de aplicare a unei amenzi recurentei, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 26 octombrie 2020.

La 2 noiembrie 2020, intimata CNTEE Transelectrica a depus punct de vedere la raport, prin care a reiterat susținerile și excepțiile din cuprinsul întâmpinării.

De asemenea, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, iar cu privire la solicitarea intimatului de sancționare a recurentei cu amendă, aceasta a învederat că intimatul este cel care trebuie sancționat, în cuantumul maxim.

Analizând excepția netimbrării recursului, invocată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, Înalta Curtea urmează a o respinge, având în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 iunie 2020, petenta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care i s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a unui membru al completului de judecată.

Prin rezoluția de primire din 23 iunie 2020, recurentei i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede că:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Recurenta a depus la dosar chitanța seria x nr. x din 09 iulie 2020, prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță.

Susținerile intimatului în sensul că recurenta trebuia să achite taxă judiciară de timbru pentru fiecare capăt de cerere nu sunt fondate, întrucât recurenta nu a formulat mai multe capete de cerere care trebuiau să fie timbrate în mod distinct; chiar dacă prin motivele de nelegalitate depuse la data de 7 iulie 2020, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7 și 8 C. proc. civ., aceasta nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare invocate, iar instanța, dat fiind caracterul neevaluabil în bani al cererii de recuzare, a apreciat că nu se impune completarea taxei judiciare de timbru, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În ceea ce privește excepția tardivității recursului, invocată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a depus întâmpinare, Înalta Curtea urmează a o respinge, având în vedere următoarele:

Dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Hotărârea prin care s-a soluționat cauza, respectiv decizia nr. 155/2020 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, este o decizie definitivă, astfel că recurenta are deschisă calea recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Decizia nr. 155/2020 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost comunicată recurentei la data de 02 iunie 2020, dovada fiind la dosarul de recurs.

Recursul împotriva încheierii din data de 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost declarat de recurentă la 09 iunie 2020.

În cauză, termenul de recurs prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la data comunicării hotărârii prin care s-a soluționat cauza, respectiv de la 02 iunie 2020, s-a împlinit la data de 08 iunie 2020 (luni- zi de sărbătoare legală- Rusaliile), termen care potrivit art. 181 alin. (2) din același act normativ s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv în data de 09 iunie 2020.

Înalta Curte reține că, întrucât recurenta a transmis, prin poștă, cererea de recurs, în ultima zi a termenului- 09 iunie 2020, recursul declarat în cauză este formulat în termenul prevăzut de lege, având în vedere dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul postal, este socotit a fi făcut în termen.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA- Sucursala Transport Bacău, invocată de intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., Înalta Curte reține că, din dispozitivul deciziei nr. 155/2020 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, nu rezultă că intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA- Sucursala Transport Bacău a stat în judecată în calitate de reprezentant.

Având în vedere cele anterior constatate, Înalta Curte nu va soluția excepția lipsei calității de reprezentant, întrucât analiza acestei excepții ar anatama fondul cauzei; or, prezenta instanță este învestită cu soluționarea unui incident procedural, respectiv a unei cereri de recurs formulate împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de recuzare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea din 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B., membru al completului de judecată R1, reținându-se, în esență, că nu au fost identificate motive de natură să justifice înlăturarea doamnei judecător B. de la soluționarea cererii și nici suspiciuni cu privire la imparțialitatea acesteia.

Prin cererea de recurs, recurenta a prezentat situația de fapt a litigiilor sale, iar prin motivele de nelegalitate ale încheierii recurate, depuse la data de 7 iulie 2020, întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1,6,7 și 8 C. proc. civ., recurenta a reiterat situația de fapt a litigiului, iar în finalul cererii, a susținut că, prin încheierea recurată, i s-a încălcat dreptul de acces la o instanță independentă, imparțială și stabilită conform dispozițiilor legale, fiind împiedicată să valorifice dreptul de a recuza un magistrat în care nu are încredere, respectiv că, nu s-a analizat autoritatea de lucru judecat a deciziilor invocate în susținerea cererii de recuzare.

Înalta Curte reține că, dat fiind faptul că, în cauza dedusă judecății, termenul de recurs s-a împlinit la 09 iunie 2020, aceasta era data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună completări ale motivelor de recurs depuse inițial. Prin urmare, motivele de nelegalitate depuse de recurentă la 07 iulie 2020 sunt formulate cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, raportat la cele arătate de recurentă prin această cerere, Înalta Curte, reține că, deși a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1,6,7 și 8 C. proc. civ., aceasta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare, de ordine publică, reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la modalitatea de apreciere a probelor administrate în susținerea lipsei de imparțialitate a judecătorului recuzat și la eficiența dată acestora de către instanța care a soluționat cererea sa de recuzare.

În acest sens, deși se susține că se impunea realizarea unei analize a puterii de lucru judecat a hotărârilor invocate în justificarea cererii de recuzare, se constată că prin încheierea recurată, instanța învestită cu soluționarea acestei cereri a reținut că prezentul dosar are ca obiect "restituire cauțiune", iar cauzele soluționate anterior de către doamna magistrat a cărei recuzare se cere au avut un alt obiect, respectiv: dosarul nr. x/2012 - contestație împotriva deciziei de concediere nr. 270/29.11.2012 emisă de pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., iar dosarul nr. x/2018 contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 974/19.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017.

Așadar au fost avute în vedere reperele determinante în stabilirea incidenței autorității de lucru judecat, astfel că susținerea formală a incidenței autorității lucrului judecat și invocarea unor principii generale referitoare la obligativitatea motivării unei hotărâri judecătorești, în contextul în care recurenta nu a precizat în ce mod concret se aplică acestea încheierii atacate, nu are aptitudinea de a se constitui într-o critică de nelegalitate care să se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, faptul că prin încheierea recurată s-a apreciat motivat, având în vedere și considerentele expuse în acele cauze, că în prezența unor hotărâri pronunțate în litigii având obiecte esențial diferite, doamna judecător nu și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece, respectiv că, nici din comportamentul judecătorului recuzat nu se poate deduce favorizarea unei părți în detrimentul alteia și nici existența vreunei prejudecăți a acestuia, nu relevă o încălcare a dreptului petentei de a formula cerere de recuzare.

Astfel, simpla exprimare a nemulțumirii recurentei în privința modalității în care a fost soluționată cererea de recuzare nu îndeplinește rigorile unui veritabil motiv de recurs, după cum trebuie observat că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății.

Având în vedere că cererea de recurs nu conține o motivare care să poată fi circumscrisă cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile recurentei prezentate drept motive de recurs, neputând fi circumscrise unor critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva încheierii recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de recuzare și care și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, reținând, totodată, că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii de ședință din 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Cât privește solicitarea intimatului de a aplica o amendă judiciară recurentei, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a prezentei căi de atac, recurenta nefiind la prima cale de atac formulată împotriva unei încheieri de respingere a recuzării completului în litigiile dintre cele două părți, Înalta Curte apreciază că este nefondată în condițiile în care formularea acțiunii în justiție pendinte constituie expresia exercitării unei drept conferit prin lege, respectiv prin art. 53 alin. (1) C. proc. civ., precum și prin art. 21 alin. (1) din Constituție. Or, în situația în care nu există niciun temei spre a se reține că demersul judiciar astfel întreprins ar fi unul vădit netemeinic în sensul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de această normă procedurală.

De asemenea, va fi respinsă solicitarea recurentei din cuprinsul punctului de vedere la raport de aplicare a unei amenzi intimatului, în cuantumul maxim, întrucât prin excepțiile invocate, acesta și-a exercitat dreptul la apărare garantat de art. 13 din C. proc. civ., art. 24 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimata-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A..

Anulează recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii de ședință din 11 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Respinge cererile de de aplicare a amenzii judiciare formulate de recurenta-pârâtă A. și de intimata-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A..

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.