ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 la data de 31 iulie 2018 pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A.-Sucursala de Transport Bacău, a formulat contestație împotriva executării silite, obiect al dosarului de executare nr. x, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. losif și a cererii de executare silită din 22 iunie 2018, a încheierii de admitere a cererii de executare silită nr. 152 din 25.06.2018, a cererii de încuviințare a executării silite, a încheierii de executare silită din 04 iulie 2018, pronunțate de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2018, a somației nr. x din 13 iulie 2018, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 152 din 13 iulie 2018, solicitând admiterea contestației la executare, încetarea executării silite, întoarcerea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. x, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., anularea, în tot, a executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. x, a cererii de executare silită din 22 iunie 2018, a încheierii de admitere a cererii de executare silită nr. 152 din 25 iunie 2018, a încheierii de executare silită din 04 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. x/2018, a somației nr. x din 13 iulie 2018 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 152 din 13 iulie 2018.

Prin sentința civilă nr. 7006/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimată și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A., ca inadmisibilă; a respins cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată; a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect "despăgubiri morale în cuantum de 500.000 RON".

Împotriva sentinței pronunțate de judecătorie a declarat apel contestatoarea A., înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 58/2019 din 21 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bacău, secția II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A., în favoarea secției I civile a Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă sub nr. x/2018*.

În cadrul acestui dosar, contestatoarea A. a formulat cerere de recuzare a completului, compus din doamnele judecător C., D. și E..

Prin încheierea din 08 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea A., în ceea ce privește completul C3, compus din doamnele judecător C., D. și E..

Prin decizia civilă nr. 108/2020 din 21 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 7006 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bacău, ca nefondat și a dispus înregistrarea apelului declarat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 7007 din 29 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, și repartizarea aleatorie a acestuia.

Împotriva soluției de respingere a cererii de recuzare, pronunțate prin încheierea din 08 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău, a declarat recurs contestatoarea A., cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2018*/al.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă sub nr. x/2018*/al.

Prin cererea formulată oral la data de 20.01.2021 și depusă în scris la data de 01.02.2021, petenta A. a recuzat membrii completului învestit cu soluționarea recursului împotriva încheierii din 08 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 01 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea de recuzare a completului R3, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 77/2021 din 04 februarie 20201, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018

Împotriva încheierii din 01 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă la data de 24 februarie 2021 petenta A. a formulat declarație de recurs, conform dovezii de la dosar recurs. Motivele de recurs au fost depuse ulterior înregistrării acestuia pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 05 martie 2021, respectiv la data de 12 martie 2021, dosarul de recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta a criticat soluția de respingere a cererii de recuzare a membrilor completului de judecată compus din judecătorii F., G. și H., învestiți cu soluționarea recursului împotriva încheierii din 08 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul memoriului de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 41 - art. 49 și art. 245, art. 247 din C. proc. civ., recurenta A. a solicitat constatarea incompatibilității membrilor completului de judecată F., G., H. care au pronunțat decizia civilă nr. 77 din 4 noiembrie 2021, în dosarul nr. x, respectiv constatarea "incompatibilității absolute/relative a doamnelor judecător care au făcut parte din completul care a pronunțat încheierea de ședință prin care a fost soluționată cererea de recuzare în dosarul civil nr. x/2018".

În continuare, recurenta a invocat "nulitatea necondiționată privind compunerea instanței care a pronunțat decizia civilă nr. 77 din 04 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, pentru neîndeplinirea unor condiții legale extrinseci actului de procedură, în acord cu dispozițiile art. 176, art. 245 - art, 247 din C. proc. civ.. "excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1012 din 22 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr. x 847/110/2010 privind postul ocupat în perioada 01 aprilie 2008- 01 septembrie 2010, condițiile de modificare a contractului individual de muncă, raportat la sancțiunea maximă ce poate fi aplicată unui salariat, anterior concedierii, și drepturile salariale acordate pentru perioada 01 iunie -01 august 2010, în acord cu dispozițiile art. 430-art. 435 C. proc. civ. "excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1643 din 02 noiembrie 2011, definitivă și executorie, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1500 din 07 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2010; excepția autorității de lucru judecat a încheierilor de ședință din 13 iunie 2016 și 21 iunie 2016, pronunțate în dosarul civil nr. x/2016 de către Tribunalul Bacău; excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2055 din 04 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost menținută decizia de concediere nr. 270 din 29 noiembrue 2012 dispusă în perioada întreruperii contractului individual de muncă nr. '411 din 22 iunie 2000; excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 21 din 25 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel Constanța.

Prin memoriul de recurs depus la 10 martie 2021, recurenta a reiterat aspecte legate de fondul pricinii deduse judecății, invocând, în esență, următoarele aspecte: judecătorii care au soluționat cauza au mai pronunțat și alte decizii și încheieri de ședință și anume: decizia civilă nr. 1012 din 22 iunie 2011, în dosarul nr. x/2010, din complet făcând parte și doamna judecător F.; completarea, lămurirea sau îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 1259/26.11.2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, la judecarea căreia au participat și judecătorii G. și H.; la soluționarea dosarului nr. x/2010 a participat și doamna judecător F.; la pronunțarea deciziei din dosarul nr. x/2017 au făcut parte din complet doamnele judecător F. și G.; în dosarul civil nr. x/2018 a participat și doamna judecător G.; la judecata dosarului civil nr. x/2018 a participat și doamna judecător G.; în continuare, recurenta a invocat aspecte legate de reținerile instanței din cuprinsul încheierii de ședință din 11 mai 2020 din dosarul x/2018, și a hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2012, nr. y/2015, nr. z/2013, nr. w/2018*/al și a apreciat că a probat pronunțarea unor soluții controversate de către judecătorii recuzați care justificau îndoiala acesteia cu privire la imparțialitatea magistraților care au refuzat să analizeze aprecierile sale referitoare la autoritatea de lucru judecat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6, 7, 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 5 martie 2021 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților. Dovezile de comunicare se regăsesc la dosarul de recurs.

La data de 1 octombrie 2021, intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu, invocând excepția inadmisibilității recursului; a mai arătat că lasă la aprecierea instanței excepția tardivității formulării recursului, invocată prin întâmpinare și a invocat nulitatea recursului întrucât acesta nu cuprinde niciunul din motivele prevăzute expres de art. 488 C. proc. civ.. A mai apreciat intimata că recursul este formulat cu rea-credință.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin motivele de recurs, recurenta A. nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ci s-a limitat să învedereze aspecte străine de natura pricinii.

În acest sens, recurenta a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la mai multe litigii privind raporturile de muncă ale acesteia și a reiterat aspecte legate de fondul pricinilor deduse judecății; a mai invocat că judecătorii din completul a cărui recuzare s-a solicitat au mai participat la judecata altor litigii de muncă în care reclamanta a fost parte de-a lungul timpului și a apreciat că aceștia au adoptat soluții controversate, aspect care naște îndoiala privind imparțialitatea completului respectiv.

În litigiul pendinte, Înalta Curte reține că recurenta exhibă critici care privesc netemeinicia soluțiilor adoptate în cauzele enumerate de aceasta, neputând fi circumscrise unor critici de nelegalitate din perspectiva motivelor de casare reglementate de legiuitor.

Prin încheierea recurată, curtea de apel a analizat argumentele recurentei privitoare la participarea judecătorilor din completul a cărui recuzare s-a solicitat la judecata altor litigii de muncă în care reclamanta a fost parte. Astfel, s-a reținut că soluțiile pronunțate, pe calea încheierilor sau a hotărârilor, în dosarele nominalizate prin cererea de recuzare nu determină nici incompatibilitatea absolută și nici relativă a judecătorilor recuzați, întrucât aceștia nu sunt în situația de a-și cenzura propriile hotărâri, nu și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care au fost desemnați să o judece, nu au un interes nici moral nici material, nici direct și nici indirect în legătură cu pricina care se judecă și nici nu justifică în mod rezonabil existența unor îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, încrederea care pe judecătorul trebuie să o inspire publicului nefiind afectată.

Curtea de apel a conchis că, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, litigiu substanțial diferit de cele indicate în cuprinsul cererii de recuzare, nu se poate reține starea de incompatibilitate absolută sau relativă a membrilor completului respectiv.

Înalta Curte, față de cuprinsul motivelor de recurs, constată că recurenta nu a evocat critici concrete cu privire la argumentele reținute de curtea de apel prin încheierea atacată, rezumându-se la a reitera susținerile inițiale.

Pe cale de consecință, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile care susțin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 01 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 01 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.