ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1559/2023

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 29.11.2022, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat recuzarea a doi dintre membrii completului de judecată învestit cu soluționarea recursului formulat de această parte împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2021, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea reclamantei, de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea apelului reclamantei împotriva sentinței civile nr. 1750 din 09.06.2020, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestație la executare.

În drept au fost invocate prevederile art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 06.12.2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., reclamanta A..

Recurenta a arătat că membrii completului de judecată în raport de care a formulat cererea de abținere (care i-a fost respinsă prin încheierea recurată) erau incompatibili atât să judece cauza (situație față de care invocă nulitatea privind compunerea instanței care a pronunțat decizia nr. 455/08.12.2022, prin care s-a soluționat pricina, dar și a încheierilor de ședință anterioare, din 16.11.2022, respectiv 29.11.2022), cât și să soluționeze cererea de recuzare.

Recurenta a reiterat aspectele conținute în cererea de recuzare și a arătat că judecătorii din completul căruia i-a fost repartizat prezentul dosar au făcut parte și din alte completuri de judecată care au soluționat dosare în cadrul cărora recurenta a figurat ca parte din anul 2010 până în prezent.

Soluțiile pronunțate în acele dosare au fost de natură să pună recurenta în imposibilitatea de a-și relua activitatea profesională pentru care deține studii specifice, respectiv de a-și recupera drepturile salariale/nesalariale de care beneficia în temeiul contractului individual de muncă nr. x/22.08.2000.

În continuare, recurenta a expus pe larg de ce nenumăratele litigii pe care le-a avut, deși nu par a avea legătură unele cu altele, justifică totuși cererea de recuzare care i-a fost respinsă prin încheierea atacată.

Recurenta a expus pe larg, în cadrul a zeci de pagini din memoriul de recurs, istoricul tuturor litigiilor pe care le-a avut, cu indicarea dosarelor, a soluțiilor pronunțate în respectivele dosare în toate etapele procesuale și căile de atac exercitate, precum și a opiniei sale referitoare la acele soluții.

A mai arătat recurenta că, în cauză, este incidentă excepția autorității de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cererea de recuzare, iar ulterior preluate în cererea de recurs.

Totodată, a învederat că instanța de recuzare trebuia să respecte regulile de procedură specifice dreptului muncii, unde repunerea în situația anterioară se face de către instanța de muncă care pronunțat decizia ce urmează să fie pusă în executare.

Or, instanța de recuzare a aplicat regulile de drept comun, care conduc la imposibilitatea executării corecte a deciziilor civile din dosarul nr. x/2020, dar și a celor pronunțate în alte dosare, în care recurenta a figurat ca parte.

Se mai arată, prin memoriul de recurs, că instanța de recuzare a reținut doar o parte din hotărârile invocate și cuprinde motive străine de natura cauzei.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția de nulitate a recursului, întrucât argumentele deduse judecății nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar recurenta nu face decât să indice temeiurile de drept și să comenteze soluțiile dispuse prin hotărări judecătorești anterioare.

A invocat și excepția de tardivitate a căii de atac, arătând că decizia nr. 455/A/08.12.2022 a fost comunicată recurentei în data de 17.01.2023, termenul de recurs s-a împlinit în data de 23.01.2023, iar pe portalul instanțelor recursul figurează depus în data de 25.01.2023.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și acordarea cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea transportului, a diurnei și a cazării consilierului juridic la București, precum și alte cheltuieli ce urmează a fi dovedite.

Cu referire la excepția de nulitate, intimata a arătat că recurenta reclamă chestiuni străine de considerentele hotărârii atacate, motivele de recurs fiind invocate formal.

Astfel, recurenta reia, în cadrul memoriului de recurs, argumentele ce au constituit obiectul cererii de recuzare, prezintă pe larg istoricul litigiilor care s-au derulat în instanțele de judecată și în care a avut calitatea de parte și reia raționamentul exprimat în cererea de recuzare potrivit căruia judecătorii vizați și-au exprimat punctul de vedere pe o anumită chestiune de drept care are legătură cu problema de drept incidență în speță, nefiind, cu toate acestea, în situația de a-și cenzura propria hotărâre.

Recurenta nu precizează, punctual, care este argumentul pentru care consideră că instanța a statuat în mod greșit asupra cererii de recuzare, iar nemulțumirile sale generale, privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii din completurile de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în care este parte, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului.

Pe fondul recursului, intimata a arătat că, în cauză, nu este incidentă vreo situație de incompatibilitate, pronunțarea, de către cei doi magistrați recuzați, a unor alte hotărâri judecătorești, care nu au legătură cu cererea de recuzare de la fond, nu determină nici incompatibilitatea absolută și nici relativă, întrucât aceștia nu sunt în situația de a-și cenzura propriile hotărâri, nu și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care au fost desemnați să o judece, nu au un interes moral ori material, nici direct și nici indirect în legătură cu pricina care se judecă și nici nu justifică, în mod rezonabil, existența unor îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor, încrederea pe care judecătorul trebuie să o inspire publicului nefiind afectată.

Totodată, în cererea de recurs nu a fost menționat niciun comportament al celor doi judecători din completul recuzat, din care să rezulte că, anterior pronunțării, ar fi avut față de recurentă o atitudine, un act sau o manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, a arătat că recursul a fost declarat în termen, este motivat conform legii și a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de casare expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că în cauză, deși memoriul de recurs este amplu redactat, având 47 de pagini, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la încheierea atacată.

Începând cu pagina 4 din memoriul de recurs, recurenta indică așa-zise critici de nelegalitate, respectiv pretinsa incidență în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

- Referitor la susținerile vizând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv faptul că încheierea recurată "cuprinde motive parțial străine de natura cauzei", Înalta Curte reține că, prin prisma acestui motiv de recurs, nu sunt dezvoltate critici de nelegalitate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În esență, recurenta susține că, prin încheierea recurată, s-ar fi reținut în mod incorect faptul că soluțiile pronunțate în dosarele menționate ar fi condus la soluții al căror efect ar fi fost acela de a o pune pe aceasta în situația de a-și relua activitatea profesională, în condițiile în care afirmase contrariul în cuprinsul cererii de recuzare.

Deși tinde la invocarea existenței unor motive contradictorii/parțial străine în cuprinsul încheierii atacate, critică aparent subsumată prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în realitate această reținere a Curții de Apel Bacău nu este parte din considerentele care au stat la baza pronunțării soluției, fiind menționată în partea introductivă a acesteia, astfel încât motivele evocate nu se traduc în veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. civ., partea are la îndemână posibilitatea formulării căii de atac doar împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii, precum și împotriva considerentelor acesteia.

Suplimentar, un atare demers, care privește, în realitate, îndreptarea unei simple erori materiale, este, în egală măsură, și inadmisibil a fi dedus, spre examinare, instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 445 C. proc. civ.

În continuare, se constată că, la pagina 5, paragraful 2, recurenta reia parte din motivarea încheierii recurate, aspect care nu poate constitui o critică de nelegalitate.

Nici aspectul privitor la reținerea, prin încheierea atacată, doar a unora dintre hotărârile judecătorești invocate de către recurentă prin cererea de recuzare nu se constituie într-un veritabil motiv de nelegalitate, în condițiile în care aceasta omite să argumenteze, în concret, modul în care hotărârile judecătorești invocate ar fi influențat soluția din prezentul dosar.

- Referitor la susținerile vizând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv faptul că încheierea recurată ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive evocate de recurentă, Înalta Curte constată că aspectele indicate nu constituie critici de nelegalitate, subsumabile, după caz, acestui text de lege sau altor ipoteze casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În esență, recurenta invocă faptul că parțialitatea celor doi membrii ai completului ar rezulta din aceea că "au favorizat Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA", în sensul "exonerării sale de obligațiile contractate prin contractul individual/colectiv de muncă", recurenta făcând trimitere la soluțiile pronunțate anterior în cauze privind aceleași părți, cu privire la care invocă incidența autorității de lucru judecat.

Or, fără a indica critici concrete de nelegalitate a încheierii recurate, reclamanta procedează, în realitate, la a evalua judecățile definitive din respectivele pricini, prin alegații precum "ar fi trebuit să aibă soluții identice", "au constatat o falsă greșită constituire a completului", aspecte incompatibile a fi deduse judecății prin recursul exercitat în prezentul dosar.

Procedând în această manieră, recurenta nu descrie aspecte de nelegalitate îndreptate împotriva încheierii atacate, care să poată fi analizate de către instanța de recurs.

Formularea, așadar, în prezenta pricină, de judecăți de valoare privitoare la modalitatea în care i-au fost soluționate diversele cereri în dosarele purtate în contradictoriu cu aceeași intimată nu echivalează cu indicarea unor critici de nelegalitate.

Susținerea recurentei privitoare la incidența autorității de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cuprinsul cererii de recurs este una inadecvată raportat la soluția care face obiectul controlului de legalitate în recurs.

De asemenea, critici formale, precum cele de la pagina 8 a memoriului de recurs, în sensul că deciziile pronunțate de către cei doi judecători în alte pricini care o privesc pe recurentă "nu au putut fi executate" și că acestea "indică faptul că cei doi magistrați recuzați (...) nu pot fi obiectivi", nu pot constitui veritabile motive de nelegalitate.

Astfel, nemulțumirile generale ale părții și alegațiile privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii ce compun completurile de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în care aceasta este parte, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului îndreptată împotriva unei încheieri de respingere a unei cereri de recuzare.

Cât privește criticile formulate la paginile 11-45 din memoriul de recurs, se constată că recurenta a înțeles să reitereze ad litteram susținerile din cuprinsul cererii de recuzare, aspecte care nu reprezintă, așadar, critici ale încheierii atacate, cu privire la care trebuia să se demonstreze nelegalitatea din perspectiva dispozițiilor art. 42 C. proc. civ., referitoare la cazurile de incompatibilitate, și nesocotirea lor în soluționarea cererii de recuzare, conform încheierii atacate.

- Nici aserțiunile recurentei din ultimul paragraf al paginii 45, privitoare la faptul că "instanța de recuzare trebuia să respecte regulile de procedură specifice dreptului muncii (...) ori, în analiza cererii de recuzare, instanța a aplicat regulile de drept comun", critici pe care recurenta le subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu pot constitui un veritabil motiv de casare, din moment ce soluționarea cererii de recuzare, care se constituie într-un incident procedural, este supusă reglementării prin dispozițiile art. 42 și art. 44 - 51 C. proc. civ., iar nu dispozițiilor specifice dreptului muncii, cum eronat pretinde recurenta.

Aceleași concluzii se impun și în privința criticilor indicate la pagina 46 a memoriului de recurs, care nu fac altceva decât să reitereze susținerile subsumate motivelor de casare pretins încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., anterior analizate.

Or, lipsa argumentelor relevante în condițiile normelor de procedură anterior menționate are drept consecință imposibilitatea cenzurării încheierii atacate sub aspectul legalității în cadrul enunțat dat de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, deși memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini (47), în conținutul său nu se identifică susțineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate a încheierii recurate, ci este prezentată doar o expunere exhaustivă a stării de fapt, simple judecăți de valoare ale părții, precum și istoricul altor pricini în care a avut calitatea de parte, aspecte care nu pot fi examinate de către instanța de recurs întrucât nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deși intimata-pârâtă a solicitat, prin întâmpinare, acordarea cheltuielilor de judecată aferente deplasării consilierului juridic la instanță, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă pronunțată în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Respinge cererea intimatei-pârâte Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.