ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 509/2025

Contestația în anulare La 3 ianuarie 2025, contestatorul Consiliul Local al Comunei Mereni a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă cu soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021. Contestatorul a învederat că motivul contestației în anulare îl reprezintă art. 503 alin. (1) C. proc. civ. Prin motivele contestației, contestatorul a susținut că, în mod greșit, curtea de apel a invalidat soluția pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bărăganu, prin primar, și Consiliul Local al Comunei Bărăganu, reținând că aceștia nu au urmat procedura specială prevăzută de lege pentru anularea procesului-verbal de delimitare cadastrală privind identificarea și recunoașterea hotarului administrativ al reclamatei și a Unității Administrativ Teritoriale Comuna Mereni. A menționat că legiuitorul a instituit condiții speciale cu privire la exercițiul acțiunii civile, precum și în contencios administrativ. Contestatorul a făcut referire la dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, modificată și completată, potrivit cărora, "Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând limitele unităților administrativ-teritoriale și limitele intravilanelor din sistemul integrat de cadastru și carte funciară; (4) Limitele unităților administrativ-teritoriale sunt identificate, marcate, rectificate ori actualizate de către comisia de delimitare, numită în acest scop prin ordin al prefectului; Limitele recunoscute reciproc de către reprezentanții unităților administrativ-teritoriale sunt descrise și reprezentate în procesul-verbal de delimitare ce conține și inventarul coordonatelor punctelor ce definesc aceste limite, determinate în sistem național de proiecție. După semnarea și ștampilarea procesului-verbal de delimitare și a tuturor anexelor de către membrii comisiei de delimitare și aprobarea de către prefect, limitele devin oficiale si sunt introduse în sistemul integrat de cadastru si carte funciară. Contestațiile unităților administrativ teritoriale privind limitele administrative pot fi soluționate pe cale amiabilă, prin mediere de către instituția prefectului sau pe cale judecătorească." Totodată, a arătat că, potrivit art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, "În termen de 15 zile de la adoptarea prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale." Astfel, contestatorul a susținut că legea conferă calitate procesuală activă în demararea unei acțiuni în instanță cu privire la stabilirea hotarelor unităților administrativ teritoriale doar Instituției Prefectului, unitățile administrativ teritoriale urmând să aibă calitate procesuală pasivă în aceste procese. Acesta a arătat că prin demersul judiciar, autoritățile publice reclamante tind la operarea unor modificări în evidențele cadastrale utilizate în procedura de stabilire a liniei de hotar dintre cele două unități administrativ teritoriale, aspect ce contravine hotărârii judecătorești definitive, pronunțate în dosarul nr. x/2014, în baza căreia comuna Mereni și-a intabulat dreptul de proprietate în limitele menționate în procesul-verbal de delimitare, contestat pe calea prezentei acțiuni. Contestatorul a menționat că reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, instanța fiind obligată să se pronunțe în limitele a ceea ce s-a cerut și, odată fixat cadrul procesual, judecata trebuie să decurgă potrivit regulilor dreptului material și procesual ce guvernează litigiul, principiul disponibilității nedând posibilitatea părții să beneficieze de alte drepturi, afirmate, dar nereglementate de procedura în limitele căreia se desfășoară judecata. A apreciat că stabilirea unor condiționări pentru introducerea unor acțiuni în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție și la un proces echitabil, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile stabilite de lege. Instanța de fond a soluționat cererea cu respectarea principiului disponibilității, iar analiza excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată fost efectuată de către instanța de fond în raport de obiectul cererii deduse judecății. Contestatorul a solicitat că se rețină că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă în conceptul juridic formulat, întrucât nicio autoritate publică nu se poate prevala în justiție de o eventuală culpă în emiterea unor acte pentru a-și valorifica un drept, invocând nerespectarea unor norme legale, în condițiile în care, ulterior semnării procesului-verbal de delimitare, au emis acte și au săvârșit "fapte" prin care au recunoscut, implicit, valabilitatea și legalitatea acestui act. Din aceste motiv, a apreciat că nulitatea care operează este relativă și este acoperită de actele emise ulterior de instituțiile emitente, ceea ce denotă că o acțiune cu acest obiect este inadmisibilă. Potrivit unei analize efectuate asupra considerentelor instanței de apel, contestatorul a solicitat să se rețină că acestea sunt străine de natura litigiului dedus judecății, fiind rezultatul unei aplicări și interpretări eronate a dispozițiilor legale incidente. Totodată, a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile dreptului comun, ci cele ale legii speciale, motiv pentru care se impune modificarea în tot a deciziei nr. 231 din 2 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bărăganu, prin primar, împotriva sentinței nr. 1736 din 31 mai 2023 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă, și menținerii soluției cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Obiectul contestației în anulare Prin decizia nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mereni, prin primar, și Consiliul Local al Comunei Mereni împotriva deciziei nr. 231C din 2 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la 31 ianuarie 2025, intimata Comuna Bărăganu, prin primar, a invocat excepția tardivității contestației în anulare, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat contestația pentru nerespectarea prevederilor Codului administrativ privind reprezentarea, excepția nulității pentru nemotivare, precum și excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea hotărârii instanței de recurs. În cazul în care s-ar admite contestația în anulare și s-ar dispune rejudecarea recursului, a solicitat respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de apel.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 9 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit termen pentru soluționarea contestației în anulare la 27 februarie 2025. La acest termen de judecată, Înalta Curte a luat act de renunțarea reprezentantului convențional al intimatei Comuna Bărăganu, prin primar, de a mai susține excepțiile tardivității contestației în anulare, a lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat contestația pentru nerespectarea prevederilor Codului administrativ privind reprezentarea, a nulității pentru nemotivarea acesteia și a rămas în pronunțare asupra căii extraordinare de atac declarate în cauză.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând contestația în anulare din perspectiva motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procedurale. Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestator în susținerea contestației în anulare, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata." Conform dispozițiilor art. 504 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond." Analizând contestația din perspectiva motivului invocat, Înalta Curte reține că prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. sancționează judecarea unei cauze cu încălcarea dispoziției imperative vizând citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) din același act normativ, potrivit căreia "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel." Pentru a răspunde criticii invocate de contestator este necesar a se preciza că prin cererea de recurs, recurentul Consiliul Local Mereni a menționat că sediul său este în localitatea Mereni, jud. Constanța. În etapa procesuală a recursului, toate actele de procedură au fost comunicate recurentului la sediul indicat, conform art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind predate de agentul poștal, sub semnătură, persoanei însărcinate cu primirea corespondenței. Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatorului pentru termenul din 8 octombrie 2024, când au avut loc dezbaterile asupra recursului declarat împotriva deciziei nr. 231C din 2 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, constată că aceasta s-a realizat, în ceea ce îl privește pe recurent, la sediul său din localitatea Mereni, jud. Constanța, indicat în cererea de recurs, citația fiind preluată sub semnătură de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs. Conform dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., "Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea." Art. 165 din același act normativ stipulează că "Procedura se socotește îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal." În cauză, citarea recurentului pentru termenul de judecată la care s-a soluționat recursul s-a realizat conform prescripțiilor legale enunțate, astfel că argumentele critice ale contestatorului nu au relevat existența unui viciu de procedură, acesta fiind legal citat la termenul la care a fost judecată calea extraordinară de atac, situație în care motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reținut. De altfel, potrivit consemnărilor instanței de recurs din încheierea din 8 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului (și când s-a dispus amânarea pronunțării), Înalta Curte a reținut că procedura de citare a fost legal îndeplinită. Raportând celelalte critici (prin care s-a contestat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, menținută de instanța de recurs prin decizia nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pentru nelegalitatea și netemeinicia soluției date asupra excepției inadmisibilității acțiunii, în lipsa unei analize a cauzelor de nulitate absolută a procesului-verbal de delimitare cadastrală contestat) la dispozițiile legale care reglementează cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare, Înalta Curte constată că acestea conturează o greșeală de judecată imputată instanțelor de apel/de recurs cu privire la soluționarea dosarului nr. x/2021 Însă, eventualele greșeli legate de modul de interpretare sau de aplicare a legii nu se circumscriu ipotezelor pentru care art. 503 alin. (1) C. proc. civ. deschid calea contestației în anulare, prin intermediul acesteia putându-se solicita retractarea unei hotărâri doar pentru înlăturarea neregularităților formale săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pe motiv că judecata nu a fost corespunzător realizată. Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive față de cele prevăzute de textul de lege analizat în cauză, împrejurare față de care Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Consiliul Local al Comunei Mereni împotriva deciziei nr. 2519 din 12 noiembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.