Decizia nr. 3305/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Domeniilor Statului și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Râfov, a solicitat următoarele: 1 – Obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la a transmite către UAT Râfov, județ Prahova informațiile corecte în legătură cu situația juridică a terenurilor în suprafața totală de 17.023 mp, situate în tarla x, parcelele C. civ. 16 (780,77 mp), C. civ. 21 (1517,65 mp), A 20 (8148,77 mp), A 22 (969 mp), A 14 (4668,15 mp) și Ds 17 (938,66 mp), pe teritoriul sau administrativ, confirmând ca acestea au fost preluate în inventarul și patrimoniul ADS prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015, în baza Ordinului președintelui ADS nr. 759/08.10.2015; 2 – Obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la a transmite la dispoziția Comisiei locale pentru inventariere UAT Râfov limitele terenurilor descrise la petitul 1, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu; 3 – Obligarea UAT Râfov, județ Prahova la a aviza Procesul-verbal de vecinătate întocmit în baza documentației cadastrale executate de o societate autorizată ANCPI pentru terenurile descrise la petitul 1; 4 – Obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 22 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității primului petit având în vedere că plângerea prealabilă a fost formulată în luna septembrie 2018, 04.09.2018, deși reclamanta a cunoscut faptul că ADS a solicitat Primăriei Râfov modificarea anexelor din luna iunie 2018, odată cu primirea adresei nr. x/22.06.2018. Prin sentința nr. 122 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului și pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Râfov, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta Agenția Domeniilor Statului și a respins cererea reconvențională ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cererea de recurs Împotriva încheierii din 22 mai 2019 și sentinței nr. 122 din 5 iunie 2019, a declarat recurs reclamanta A. S.A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Referitor la excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii soluționată prin încheierea de ședință din data de 22.05.2019, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond și-a însușit susținerile pârâtei ADS pe care a fost motivată excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea acesteia la a transmite Comisiei locale pentru inventariere UAT Rafov limitele terenurilor descrise la petitul 1, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu. Recurenta a arătat că, la data de 04.09.2018, cu adresa nr. x, societatea reclamantă a transmis către APS o petiție administrativă, prin care a solicitat ca aceasta să comunice pârâtei UAT Rafov informații corecte în legătură cu situația juridică a terenurilor în litigiu, confirmând că acestea au fost preluate în inventarul și patrimoniul său în baza Procesului-verbal din data de 26.10.2015, în baza Ordinului nr. 759/08.10.2015, precum și să pună la dispoziția Comisiei locale pentru inventariere UAT Rafov limitele terenurilor respective, identificate sub forma unei polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format dxf., astfel încât să poată fi transpuse în planul de ansamblu. Această solicitare a fost necesară, deoarece, încercand să obțină de la UAT Rafov avizarea procesului-verbal de vecinătate privind terenurile, autoritatea administrativă locală a restituit reclamantei întreaga documentație, inclusiv, planurile cadastrale, cu adresa nr. x/22.06.2018, motivând că, la data de 21.08.2017, cu adresa nr. x/21.08.2017, ADS a informat ca terenurile au fost omise de la inventariere și că se impune modificarea anexelor la Legea nr. 165/2013 și predarea către administratorul acestora. Recurenta reclamantă a subliniat că, în aceeași perioada în care s-a realizat comunicarea anterior menționată, cu adresa nr. x/22.09.2017, i s-a comunicat că terenurile nu sunt în patrimoniul și administrarea sa, ceea ce a determinat litigiul judiciar ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 soluționat prin pronunțarea sentinței nr. 105/23.05.2018 de Curtea de Apel Ploiești. Prin urmare, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că reclamanta ar fi trebuit să fi formulat o plângere prealabilă administrativă în termen de 30 de zile de la data la care UAT Rafov a transmis în copie adresa nr. x/21.08.2017 emisă de ADS. Cererea societății reclamante transmise la data de 04.09.2018 cu adresa nr. x reprezintă o veritabilă petiție administrativă și nu poate fi calificată ca reprezentând o plângere împotriva unui act administrativ, cum a afirmat eronat, în mod tendențios pârâta ADS, astfel încât, ipoteza inexistenței plângerii prealabile, ce ar fost tardiv formulată nu putea fi însușită de instanță. În opinia recurentei, soluția dispusă în legătură cu excepția inadmisibilității este nelegală față de prevederile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 401/2013, conform cărora, ADS are obligația să transmită la dispoziția Comisiei locale pentru inventariere Rafov limitele terenurilor, identificate sub forma unor polilinii închise în sistem național de proiecție, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu. Recurenta a apreciat că are calitatea de persoană vătămată în drept și interes legitim privat, prin nesolutionarea în termen legal a unei cereri adresate unor autorități publice în sensul definițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a), b), h) și p) din Legea 554/2004. Invocând și art. 8 alin. (1) teza a III-a din același act normativ, recurenta a considerat că este îndreptățită să Se adreseze instanței de contencios administrativ, întrucât pârâta ADS nu a soluționat cererea menționată la petitul 1 din acțiune. În continuare, recurenta reclamantă a criticat sentința nr. 122 din 5 iunie 2019, arătând că, în considerente, instanța de fond a preluat identic susținerile ADS din întâmpinare, constatând că, la data de 26.11.2018, prin corespondența electronică, aceasta a transmis către UAT Rafov fișierul de identificare a suprafeței de teren în litigiu prin polilinii închise, iar cu adresa nr. x din aceeași dată, a confirmat că a efectuat identificarea terenului preluat prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015. În motivarea soluției de respingere a petitelor 2 și 3 ale acțiunii, instanța de fond a mai reținut că, prin adresele nr. x/21.08.2017 și nr. y/04.09.2018, ADS a solicitat modificarea anexelor la Legea nr. 165/2013 în sensul includerii suprafețelor de teren ca fiind în inventarul și administrarea sa. Recurenta a susținut că aceste argumente nu pot fi apreciate ca reprezentând o veritabilă motivare a sentinței, întrucât nu conțin nici un element concret care să evidențieze raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția, astfel încât, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Recurenta a mai arătat că solicitarea de la pct. 2 din cererea de chemare în judecată, constând în obligarea ADS de a transmite către Comisia de inventariere UAT Rafov a limitelor terenurilor descrise la petitul 1 identificate sub forma unor polilinii închise în sistem național de proiecție, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu, este statuată de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 401/2013, dispoziție normativă care a fost menționată în considerentele sentinței recurate, fară, însă, a i se da și eficiență juridică. Din înscrisurile anexate întâmpinării, rezultă că, după ce a primit cererea de chemare în judecată, ADS a reușit să facă cea mai mare parte dintre cele necesare în îndeplinirea acestei obligații legale, respectiv, la data de 26.11.2018, prin Serviciul fond funciar, a întocmit fișierul în format dxf. ce conține poliliniile închise ale terenului preluat la 26.10.2015, pe care 1-a transmis către UAT Râfov prin poșta electronică. Recurenta a apreciat că nu se poate susține în mod rezonabil că, "zona astfel vectorizată are caracter informativ, întrucât suprafața de teren nu a făcut obiectul măsurătorilor sau al cadastrului și intabulării în zona respectivă", deoarece, împreună cu procesul-verbal de vecinătate, societatea reclamantă a înaintat către UAT Râfov planul cadastral al terenului întocmit de o societate autorizată ANCPI și, de aceea, însușirea acestei apărări a părții adverse de către instanța de fond este complet greșită, Referitor la petitul 3 al acțiunii, recurenta reclamantă a susținut că soluția de respingere este complet nemotivată, instanța de fond neindicând nici un argument de fapt sau de drept pe care să își întemeieze soluția de respingere, în condițiile în care refuzul de a soluționa favorabil în procedura administrativă această cerere fost exprimat în sensul că, cererea "va fi luată în discuție după finalizarea litigiului în dosarul nr. x/2018", În concluzie, recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de fond nu a reținut calitatea de persoana vătămată în drept și interes legitim privat, prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri adresate unor autorități publice în sensul definițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a), b), h) și p) din Legea 554/2004, astfel încât, potrivit dipozițiilor art. 8 alin. (1) teza a III-a din același act normativ, societatea reclamantă era și este îndreptățită să se adreseze instanței de contencios administrativ, întrucât pârâta UAT Rafov a refuzat nejustificat, exercitând autoritatea publică cu exces de putere să soluționeze favorabil o petiție administrativă. Recurenta a arătat că argumente invocate anterior reprezintă motive de casare ale sentinței atacate, reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatelor Intimata părâtă Agenția Domeniilor Statului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea căii de atac cu privire la soluția dată primelor două petite ale cererii de chemare în judecată, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A formulat întâmpinare și UAT Comuna Râfov prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale și a solicitat obligarea ADS la atribuirea terenului care face obiectul prezentei cauze către Comisia Locală de Fond Funciar Râfov. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând hotărârile atacate prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în contradictoriu cu pârâtele Agenția Domeniilor Statului și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Râfov, prin care a solicitat obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la a transmite către UAT Râfov, județ Prahova informațiile corecte în legătură cu situația juridică a terenurilor în suprafața totală de 17.023 mp, situate în tarla x, parcelele C. civ. 16 (780,77 mp), C. civ. 21 (1517,65 mp), A 20 (8148,77 mp), A 22 (969 mp), A 14 (4668,15 mp) și Ds 17 (938,66 mp), pe teritoriul sau administrativ, confirmând ca acestea au fost preluate în inventarul și patrimoniul ADS prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015, în baza Ordinului președintelui ADS nr. 759/08.10.2015; obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului la a transmite la dispoziția Comisiei locale pentru inventariere UAT Râfov limitele terenurilor descrise la petitul 1, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu; obligarea UAT Râfov, județ Prahova la a aviza Procesul-verbal de vecinătate întocmit în baza documentației cadastrale executate de o societate autorizata ANCPI pentru terenurile descrise la petitul 1. Prin încheierea din 22 mai 2019, curtea de apel a admis excepția inadmisibilității primului petit, reținând că plângerea prealabilă a fost formulată în 04.09.2018, în condițiile în care reclamanta a cunoscut faptul că ADS a solicitat Primăriei Râfov modificarea anexelor din luna iunie 2018, odată cu primirea adresei nr. x/22.06.2018. Recurenta a criticat soluția instanței de fond, susținând că cererea nr. x/04.09.2018 reprezintă o petiție administrativă și nu poate fi calificată drept o plângere împotriva unui act administrativ, în condițiile în care acțiunea a fost promovată în temeiul art. 8 alin. (1) teza a III-a din Legea nr. 554/2004. Critica este nefondată. Instanța de recurs reține că prin petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca pârâta Agenția Domeniilor Statului să fie obligată la transmiterea către UAT Râfov, județ Prahova a informațiile corecte în legătură cu situația juridică a terenurilor în discuție. Recurenta reclamantă a avut cunoștință despre poziția pârâtei ADS încă din luna iunie 2018, odată cu primirea adresei nr. x/22.06.2018, prin care această autoritate a informat Primăria Râfov că terenurile au fost omise de la inventariere și a solicitat modificarea anexelor la Legea nr. 165/2013. Înainte de a sesiza instanța de judecată, reclamanta avea obligația ca în termen de 30 zile să solicite pârâtei Agenția Domeniilor Statului să revină asupra adresei emise anterior și să emită o alta acceptată de reclamantă. Întrucât reclamanta s-a adresat ADS prin adresa din 04.09.2018, în mod corect judecătorul fondului a admis excepția inadmisibilității primului petit. Referitor la recursul formulat împotriva sentinței nr. 122 din 5 iunie 2019, instanța de control judiciar constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză. Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților. Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat. Astfel, prima instanță a reținut că pârâta ADS a întreprins măsurile necesare, potrivit atribuțiilor legale, raportat la cererile reclamantei. Chiar recurenta reclamantă a menționat în cererea de recurs că "după ce a primit cererea de chemare în judecată, ADS a reușit să facă cea mai mare parte dintre cele necesare în îndeplinirea acestei obligații legale, respectiv, la data de 26.11.2018, prin Serviciul fond funciar, a întocmit fișierul în format dxf. ce conține poliliniile închise ale terenului preluat la 26.10.2015, pe care 1-a transmis către UAT Rafov prin poșta electronică." Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 268/2001 și art. 7 din H.G. nr. 401/2013, pârâta ADS a solicitat prin Adresa nr. x/21.08.2017 modificarea Anexelor la Legea nr. 165/2013 în sensul includerii suprafețelor de teren în discuție ca fiind în inventarul și administrarea ADS. De asemenea, Agenția Domeniilor Statului a emis adresa nr. x/04.09.2018 prin care a informat că suprafețele de teren situate în tarlaua nr. x, parcelele nr. 16, 21, 20, 22, 14 și 17 au fost omise de la inventariere, deoarece S.C. A. S.A. Valea Călugărească începuse demersurile necesare pentru obținerea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991. Prin această adresă, Agenția Domeniilor Statului a solicitat Primăriei comunei Rîfov să întreprindă măsurile necesare în vederea modificării anexelor la Legea nr. 165/2013 pentru preluarea suprafețelor de teren în inventarul și administrarea Agenției Domeniilor Statului. În ceea ce privește pretenția concretă de la petitul 2 din acțiune, instanța de fond a reținut că la dosar a fost depusă corespondența electronică din care rezultă că la data de 26 noiembrie 2018 a fost trimis e-mail prin care Agenția Domeniilor Statului a trimis atașat fișierul ce conține identificarea suprafeței de teren prin polilinii închise, iar din conținutul Adresei nr. x/26.11.2018 rezultă că a fost efectuată identificarea terenului preluat prin Procesul-verbal din data de 26.10.2015. Criticile recurentei referitoare la reținerea instanței de fond privind caracterul informativ al zonei vectorizate sunt nefondate, întrucât nu prezintă relevanță planul cadastral întocmit la solicitarea A. S.A. în condițiile în care nu s-a făcut dovada că s-a deschis carte funciară în numele ADS pentru suprafețele de teren în litigiu, iar societatea reclamantă nu a fost mandată de proprietarul terenului în acest sens. În acest context și având în vedere că suprafața de teren nu a făcut obiectul măsurătorilor în condițiile legii sau al cadastrului și intabulării în zona respectivă, apare ca neîntemeiată solicitarea recurentei reclamante de obligare a UAT Râfov, județ Prahova la a aviza Procesul-verbal de vecinătate întocmit în baza documentației cadastrale executate de o societate autorizată ANCPI pentru terenurile descrise la petitul 1. Prin urmare, date fiind aceste aspecte, Înalta Curte reține că susținerile recurentei pârâte din cererea de recurs sunt nefondate, iar prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.A..