ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 481/2025

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 11.12.2020, sub numărul x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei B. S.R.L. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra construcțiilor spațiu administrativ, spălătorie auto și clădire servicii alimentație publică, situate în municipiul Bistrița, str. x, nelocalizate în Cartea funciară, edificate de cea dintâi cu acordul pârâtei, în baza contractului nr. x/2005, pe terenul proprietatea sa, înscris în CF x Bistrița (CF vechi x), nr. top. xa, și să se abțină pe viitor de la orice acte de tulburare sau deposedare.

Prin sentința civilă nr. 666/2021 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița, și în consecință s-a declinat competența de soluționare a prezentei acțiuni civile, având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în faliment, prin administrator judiciar D., în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția I civilă.

Prin încheierea din 20 septembrie 2021 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției I Civile a Tribunalului Bistrița-Năsăud și, în consecință, s-a declinat în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - complet specializat în litigii cu profesioniștii, competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C..

Prin încheierea din 3 decembrie 2021 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - complet specializat în litigii cu profesioniștii, și-n consecință, s-a declinat în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I Civile a Tribunalului Bistrița-Năsăud competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C., s-a constatat ivit un conflict negativ de competență între secții și s-a trimis dosarul Curții de apel Cluj să soluționeze acest conflict.

Prin sentința civilă nr. 5/2022 a Curții de Apel Cluj s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L, prin administrator judiciar C., în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I Civile a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 a Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a admis excepția conexității invocată de părțile litigante și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 669/F pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 28 iunie 2023 în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de E., administrator special al reclamantei A. S.R.L. Bistrița.

Prin decizia nr. 357/A din 14 decembrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul incident formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator D., împotriva sentinței civile nr. 669/F pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 28.06.2023 în dosar nr. x/2020.

A Înlăturat considerentele sentinței atacate vizând necesitatea invocării nulității contractului de comodat nr. x/2005, pe calea cererii reconvenționale, pe care le înlocuiește cu propriile considerente în sensul admisibilității și temeiniciei mijlocului de apărare vizând nulitatea contractului de comodat nr. x/2005.

A respins apelul formulat de apelanta reclamantă A. S.R.L., societate în insolvență, prin administrator judiciar C., împotriva sentinței civile nr. 669/F pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 28.06.2023 în dosar nr. x/2020.

A obligat intimata reclamantă A. S.R.L. să plătească apelantei pârâte B. S.R.L., suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 357/A din 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs reclamantă A. S.R.L., prin administrator special E., ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, și întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, schimbarea în integralitate a deciziei atacate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, arată recurenta că instanța a reținut nulitatea contractelor de comodat, prin raportare la faptul că acestea nu ar fi fost încheiate pentru a aduce profit societății B. S.R.L., fără a avea în vedere întreaga activitate a celor două societăți.

Curtea de apel nu a avut în vedere că, în schimbul transmiterii unui drept de folosință în favoarea acesteia, B. a obținut în patrimoniu folosința spațiilor comerciale din mun. Bistrița și un autocar, bunuri ce au fost folosite pentru a obține beneficii pecuniare în patrimoniul său.

Referitor la reținerea instanței de apel în sensul în care construcțiile în discuție au fost achiziționate de la F. S.A., arată recurenta că această concluzie este contrazisă de actele dosarului, respectiv raportul de expertiză, din care reiese că în anul 2004 aceste construcții nu se aflau pe teren.

Cât privește calificarea contractelor încheiate cu intimata-pârâtă, solicită instanței de recurs să procedeze la verificarea intenției părților contractante, care ar reieși din analiza șirului de convenții încheiate între părți, din care ar reieși că acestea vizează instituirea unui drept de superficie asupra terenului ocupat de construcțiile care ar fi fost edificate de aceasta.

Conchizând, arată recurenta că sub aspectul calificării contractelor încheiate și sub aspectul analizei calității de proprietar a acesteia asupra construcțiilor, instanța de a apel a aplicat greșit normele de drept material.

În data de 09 aprilie 2024 a fost formulată întâmpinare de către intimata-pârâtă B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar D., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenței în data de 22 aprilie 2024, nefiind formulat răspuns la aceasta.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, deși criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-reclamantă pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., totuși se constată că acesta a fost invocat doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunțată în urma interpretării și/sau aplicării greșite a unor norme de drept material, nefiind nici măcar amintite care anume norme au fost încălcate de instanță.

Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză atunci când a conchis în sensul că nu aceasta a edificat construcțiile ce fac obiectul acțiunii. Așadar, recurenta a solicitat instanței de recurs să analizeze conținutul convențiilor încheiate între părți, deci a înscrisurilor depuse în probațiune la dosarul cauzei, pentru a releva intenția părților contractante la momentul încheierii contractelor.

Or, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia imobilele în discuție ar fi fost edificate de către aceasta, distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, curtea de apel a răspuns deja acestei apărări, apreciind că în cauză, reclamanta nu a probat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, prin depunerea de înscrisuri relevante în acest sens, respectiv autorizație de construire și proces-verbal de recepție finală. Mai mult, curtea de apel a constatat că intimata s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.06.2021 încheiat cu F. S.A. pentru a demonstra existența dreptului de proprietate asupra construcțiilor în litigiu.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia nulitatea contractelor de comodat nu putea fi justificată din perspectiva neaducerii unui profit societății intimate în condițiile în care intimata-pârâtă a folosit respectivele bunuri în vederea prestării unor activități care erau apte de a aduce profit, și prin aceasta se tinde la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, recurenta solicitând, practic, să se stabilească o nouă situație de fapt în dosar, respectiv să se analizeze dacă B. S.R.L. a dobândit vreun folos material prin folosirea spațiilor comerciale.

Față de acestea, Înalta Curte, constată că indicarea formală a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate avea nicio relevanță, în condițiile în care recurenta, prin modul de formulare al recursului, tinde la reinterpretarea probatoriului, invocând doar critici prin care urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator special E., împotriva deciziei civile nr. 357/A din 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de cuantum de 2500 RON, dovedite cu factura seria x nr. x/01.04.2024 și a extrasului de cont din 03.04.2024, aflate la dosar, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator special E., împotriva deciziei civile nr. 357/A din 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.