ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 456/2025

Ședința publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 55/C din 13 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2019, au fost admise apelurile civile formulate de apelanții reclamanți și intimați A. și B. (moștenitori ai defunctului C.) și de către apelanta pârâtă și intimată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

A fost anulată în parte sentința apelată, anume în privința soluției date cererii formulate de reclamantul C..

A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de compensare prin 2.232.710,49 puncte în favoarea reclamanților A. și B..

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților A. și B. suma de 4.650 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, proporțional cu pretențiile admise.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost obligată apelanta pârâtă să plătească apelanților reclamanți A. și B. suma de 5.880 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, proporțional cu pretențiile admise.

Prin decizia civilă nr. 116C din 10 iunie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 55C/13.03.2024 a Curții de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 116C din 10 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, au declarat apel revizuenții A. și B., calea de atac fiind înaintată drept recurs de către Curtea de Apel Constanța, în raport cu dispozițiile art. 97 alin. (1) C. proc. civ. (prin adresa aflată la dosar recurs), fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7.08.2024.

Deși s-a procedat la comunicarea recursului către intimată, aceasta nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, prin rezoluția din 18 noiembrie 2024 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 25 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, invocate din oficiu.

Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției, fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, constată următoarele:

Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Conform alin. (6) al aceluiași articol, "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul."

În speță, cererea de revizuire a fost fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situație în care prevederile art. 513 alin. (6) sunt excluse de la aplicare în determinarea căii de atac împotriva deciziei din revizuire.

Revenind la dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se reține că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, decizia civilă nr. 55C/13.03.2024 a Curții de Apel Constanța, dată în soluționarea apelurilor, este o hotărâre definitivă, în raport cu prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

În ceea ce privește dreptul comun, art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de către instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, decizia civilă nr. 55C/13.03.2024 a Curții de Apel Constanța, este o hotărâre nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

În consecință, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea nr. 116C din 10 iunie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, nu este susceptibilă de recurs.

Astfel, în temeiul principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 7 și art. 457 din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva deciziei nr. 116C din 10 iunie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2025.