ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 421/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la 20 decembrie 2022 și declinată în favoarea Tribunalului Botoșani prin sentința civilă nr. 616 din 31 mai 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la suma de 50.200 RON, reprezentând daune morale pentru săvârșirea faptei ilicite, constând în întârzierea punerii în executare a deciziei civile nr. 197A din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 1049 din 8 decembrie 2023, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții D., C. și B., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 608 din 6 iunie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1049 din data de 08 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, ca nefondat. A obligat apelantul-reclamant să plătească intimaților-pârâți C. și D. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 608 din 6 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. Prin cererea de recurs, fără a face încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea recursului și desființarea deciziei atacate, susținând că demersul său procesual a avut ca finalitate obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru fiecare zi de întârziere în executarea deciziei civile nr. 197A din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani. Cu toate acestea, prin hotărârea recurată, acesta a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți, măsură pe care o apreciază ca fiind nelegală.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți B., D. și C. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., încadrarea criticilor formulate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului. Totodată, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 608 din 6 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. declarat împotriva sentinței civile nr. 1049 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă. Un examen al celor afirmate prin memoriul de recurs reliefează că recurentul nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată. Motivele de recurs invocate antamează aspectele ce țin de situația de fapt, cum ar fi readucerea în discuție a obligației pârâților de a reface documentația cadastrală a imobilului teren și construcție. Or, acest demers depășește limitele controlului judiciar posibil în recurs, care se limitează la verificarea legalității hotărârii atacate, nu și la temeinicia acesteia, conform motivelor de casare prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Totodată, nemulțumirea părții cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate fundamenta, în sine, un motiv de recurs, întrucât nu echivalează cu o critică de nelegalitate susceptibilă de încadrare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Pentru a putea fi supus controlului instanței de recurs, acest aspect trebuia susținut prin invocarea unor critici determinate, raportate la normele de drept procesual incidente, însoțite de un raționament juridic capabil să releve modul concret în care acestea au fost încălcate. Așadar, obiectul recursului constituindu-l decizia civilă nr. 608 din 6 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de respingere a apelului, ca nefondat, așa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului. Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant, ca parte căzută în pretenții, să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.000 RON către intimații-pârâți C. și D., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentul justificativ depus la dosarul de recurs.