ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la 29 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata de daune morale în sumă de 50.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 918 din 27 septembrie 2023, Judecătoria Dorohoi a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Botoșani.

Prin încheierea pronunțată la 15 ianuarie 2024, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei secții, la 23 ianuarie 2024, sub nr. x/2023*.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Botoșani, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 364 din 17 aprilie 2024, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu, cu pârâtul B..

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în apel:

Prin decizia nr. 911 din 22 octombrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 364 din 17 aprilie 2024 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 911 din 22 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 09 ianuarie 2025, sub nr. x/2023*, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 15 ianuarie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul art. 24 coroborat cu art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate, cu consecința obligării intimatului-pârât B. la plata daunelor morale, așa cum au fost solicitate prin acțiunea introductivă, arătând, în motivarea căii de atac, că hotărârea recurată este nelegală, având în vedere documentația depusă la dosar din care rezultă că partea adversă, în mod premeditat, a menționat în raportul de expertiză că chiriașul C. este proprietar pe o porțiune din imobilul construcție și terenul aferent proprietatea recurentului.

Prin concluziile scrise, depuse la 29 aprilie 2025, prin poștă, recurentul-reclamant a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatului-pârât la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 RON, în urma analizei documentației depusă la dosar, susținând că acesta a efectuat o expertiză defectuoasă din cauza căreia a fost nevoit să efectueze demersuri timp de 7 ani pentru a putea să intabuleze imobilul, proprietatea acestuia, situat în Dorohoi, județul Botoșani.

II.2 Apărările formulate în cauză:

II.2.1. Întâmpinarea:

Prin întâmpinarea formulată la 24 mai 2025, prin poștă electronică, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că a fost desemnat să efectueze raportul de expertiză, prin încheierea din 26 mai 2014 a Judecătoriei Dorohoi, față de care recurentul nu a formulat obiecțiuni, ale cărui concluzii și le menține, precizând totodată, că faptele de care este acuzat au fost respinse prin sentința civilă nr. 364 din 17 aprilie 2024 a Tribunalului Botoșani și decizia nr. 911 din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Suceava, pe care le-a atașat întâmpinării.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 28 mai 2025, prin poștă, recurentul-reclamant a solicitat respingerea apărărilor părții adverse și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, reiterând situația de fapt dedusă judecății și faptul că cele menționate în raportul de expertiză întocmit în cauză de către intimatul-pârât nu concordă cu actele de proprietate pe care le deține recurentul.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 29 martie 2023, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 21 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 03 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care instanța a reținut cauza spre soluționare, în principal, pe excepția tardivității recursului și, în subsidiar, pe excepția nulității recursului, ambele excepții fiind invocate din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursul, invocată din oficiu, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 499 din același cod, potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii atacate.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ., "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar conform art. 10 din același cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător (...)".

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În litigiul supus analizei, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului A. la 07 noiembrie 2024, prin depunerea actului de procedură la cutia poștală, conform celor inserate de agentul poștal în procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul nr. x/222/2023* al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

În condițiile în care termenul de 30 zile pentru declararea recursului a început să curgă la 07 noiembrie 2024, rezultă că acesta s-a împlinit la 08 decembrie 2024, într-o zi nelucrătoare, duminica, prelungindu-se la 09 decembrie 2024, în prima zi lucrătoare, luni, în conformitate cu art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la data declarării recursului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a expediat cererea de recurs, prin poștă, la 12 decembrie 2024, astfel cum aceasta este menționată pe ștampila aplicată pe plicul aflat la dosar, cu depășirea termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate.

Având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, consecința fiind aceea a respingerii recursului, ca tardiv.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 185 alin. (1) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 911 din 22 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 911 din 22 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.