ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2025

Ședința publică din data de 11 februarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a Civilă la data de 12.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta UCMR-ADA- Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei:

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 327/15.12.2010 în Monitorul Oficial Partea I nr. 861/22.12.2010 și Convenția de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998.

Prin sentința civilă nr. 423 din 17 martie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea reclamantei UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 82.446 RON remunerație datorată cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru retransmiterea de servicii și programe prin cablu în perioada aprilie 2014 - martie 2017, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 63.523 RON penalități de întârziere, calculate începând cu data de 20.05.2014 până la data de 14.02.2018 precum și în continuare la penalități de 0,1%/zi întârziere până la achitarea integrală a debitului, a obligat pârâta să depună la sediul UCMR-ADA, pentru perioada aprilie 2014 - martie 2017 câte un raport lunar stampilat și semnat în original, cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise lunar, numărul de abonați și veniturile brute obținute din activitate de retransmitere prin cablu, a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 6.095 RON cheltuieli de judecată și a respins acțiunea cât privește plata TVA.

Prin decizia civilă nr. 647A din 05 iunie 2024 Curtea de Apel București, secția a IV-A civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă. A admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta și la plata TVA-ului aferent remunerației datorate. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A dispus restituirea către apelanta reclamantă UCMR-ADA a sumei de 1000 RON-onorariu expert-achitat suplimentar în contul BLET prin OP nr. x/29.02.2024.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 647A pronunțată la data de 05 iunie 2024 de Curtea de Apel București, secția a IV-A civilă, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 august 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din data de 27 august 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit la 28 noiembrie 2024, s-a reținut că recursul este formulat și motivat în termen legal, îndeplinește condițiile de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON iar în ceea ce privește cerința impusă de a art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta-pârâtă a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., completul de filtru urmând a aprecia dacă, în speță, criticile formulate de către recurentă pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în măsura în care va trece peste excepția nulității recursului, va dispune asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

În condițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 11 februarie 2025, în complet de filtru, fără citarea părților.

În esență, prevalându-se de motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că decizia instanței de apel este nelegală deoarece expertul contabil nu a ținut cont de proba cu înscrisurile transmise de recurentă și nici nu a cerut alte date suplimentare. A mai arătat recurenta că nu a primit din partea expertului contabil o copie a expertizei sau o alta notă de informare cu privire la aceasta.

În susținerea recursului său, recurenta a precizat că la data de 17.08.2023 a comunicat pe cale electronică expertului contabil desemnat de instanță datele contabile cerute care evidențiau faptul ca intimata UCMR-ADA a luat ca bază de calcul, în scopul stabilirii remunerației, toata cifra de afaceri a firmei în aceasta sumă incluzându-se și veniturile din alte activități desfășurate precum prestarea serviciului de internet, lucrări de producție TV și închiriere de spații comerciale. Mai arată recurenta că în balanțele depuse la dosarul cauzei se specifică clar ce sume provin din activitatea de difuzare a programelor TV pentru care trebuie aplicată taxa către UCMR-ADA iar diferența până la întreaga cifra de afaceri provine din celelalte activități desfășurate.

Pentru aceste motive solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeași curte de apel, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta, în susținerea motivelor de recurs, a depus înscrisuri respectiv balanțe contabile și email-ul transmis în data de 17.08.2023.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat la data de 03 octombrie 2024 către intimatul-reclamant UCMR-ADA conform procesului-verbal aflat la dosarul de recurs, însă acesta nu a înțeles să depună întâmpinare.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepția nulității a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, cerință ce este prevăzută sub sancțiunea nulității, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din același cod.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reține că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Analizând susținerile formulate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă menționează, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă, nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidența acestui motiv de recurs care se referă la aspecte ce țin de nemotivarea deciziei atacate sau existența unor motive contradictorii/străine de natura cauzei.

Procedând la verificarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că susținerile exprimate prin cererea de recurs nu reliefează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate în contextul în care acestea nu vizează hotărârea pronunțată de instanța de apel ci recurenta se rezumă să critice modalitatea de efectuare, în apel, a raportului de expertiză prin aceea că expertul nu a avut în vedere la întocmirea acestuia și înscrisurile transmise în data de 17.08.2023 de către recurenta-pârâtă pe cale electronică. Totodată, s-a susținut că expertul contabil nu a transmis recurentei o copie a expertizei sau o notă de informare.

Față de aceste susțineri, se constată că nu poate fi realizat controlul judiciar, din moment ce recurenta-pârâtă nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, în contextul în care este criticată doar modalitatea de întocmire a raportului de expertiză în apel, ce reprezintă critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, iar condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă.

Așadar, stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar potrivit dispozițiilor legale, instanței de recurs nu îi este permisă o cenzură de temeinicie a hotărârii atacate, nici modificarea situației de fapt și nici reaprecierea probatoriului cauzei.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că recurenta, invocând prin motivele de recurs o serie de nemulțumiri privind efectuarea raportului de expertiză, a nesocotit dispozițiile art. 337 C. proc. civ., întrucât, după depunerea acestuia nu a formulat obiecțiuni în fața instanței de apel prin care să invoce aceste pretinse neregularități, obiecțiuni care nu puteau fi susținute decât în fața instanței care a administrat proba, iar nu în fața instanței de recurs. Potrivit încheierii de ședință din data de 28 februarie 2024 instanța de apel a acordat un termen pentru ca părțile să poată lua la cunoștință de raportul de expertiză întocmit în cauză, fiind citată recurenta cu o copie a acestui raport și cu mențiunea de a depune eventualele obiecțiuni.

Față de aceste considerente, se constată că recurenta-pârâtă nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalității deciziei recurate, motiv pentru care va constata nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 647A din 5 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 647A din 5 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.