ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2228/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA, A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. (fostă C. S.R.L.):

- la plata către UCMR-ADA a sumei de 7.766,16 RON inclusiv TVA, reprezentând remunerații restante datorate de pârâtă cu titlu de drepturi de autor de opere muzicale pentru retransmiterea de servicii și programe prin cablu în perioada mai 2017 - mai 2018;

- la plata către UCMR-ADA a sumei de 1.464,93 RON reprezentând penalități datorate pentru întârzierea plății remunerațiilor aferente perioadei mai 2017 - mai 2018, penalități calculate până la data de 2 iulie 2018;

- la plata către UCMR-ADA de penalități de 0,1% începând cu data de 3 iulie 2018 și până la plata efectivă a sumei de 7.766,16 RON, reprezentând remunerații restante datorate potrivit primului capăt al cererii;

- la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert etc).

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă

Prin sentința civilă nr. 601 din data de 3 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 7.718,30 RON - remunerații aferente perioadei mai 2017 - mai 2018 + penalități de 5.863,62 RON calculate până la data de 18 decembrie 2019 și la plata în continuare a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere până la plata datoriei principale; totodată a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.120 RON - cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 1091A din data de 7 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. (fostă C. S.R.L.) împotriva sentinței civile nr. 601 din data de 3 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, A., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Cerea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1091A din data de 7 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19 mai 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a reluat susținerile formulate prin cererea de apel, apreciind că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 107 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, pentru situația în care nu se va dispune casarea, a solicitat respingerea cererilor formulate de către partea adversă.

Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanța, în mod nelegal, nu și-a verificat competența și a dispus judecarea cauzei și admiterea cererii fără să țină cont de prevederile Cap. II C. proc. civ., privind normele ce reglementează competența.

A invocat faptul că, potrivit art. 107 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul și, având în vedere că pârâta este o societate comercială care își are sediul social în Moldova Nouă, competența aparține Tribunalului Caraș Severin.

De asemenea, a apreciat că nu poate fi invocat de către intimata-reclamantă art. 109 C. proc. civ. și nici competența teritorială alternativă, prevăzută de art. 113 C. proc. civ., sau dispozițiile art. 121 din același act normativ.

Recurenta-pârâtă a subliniat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., competența stabilindu-se în raport de sediul pârâtei și, ca atare, se impune admiterea excepției și declinarea competenței către Tribunalul Caraș Severin.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea pretențiilor, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere caracterul estimativ al pretențiilor, precum și excepția privind neefectuarea procedurii de conciliere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă UCMR-ADA, A. nu a formulat întâmpinare.

I.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și că aceasta a reluat susținerile formulate prin cererea de apel; s-a arătat că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă susținerile recurentei-pârâte pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului, reglementată de art. 489 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, iar recurenta-pârâtă a depus punct de vedere prin care a arătat că înțelege să își mențină cererea de recurs și a susținut că se impune casarea hotărârii recurate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât în cauză s-au pronunțat instanțe necompetente teritorial să judece procesul.

Intimata-reclamantă UCMR-ADA, A. nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din data de 20 octombrie 2022, s-a fixat termen la data de 15 noiembrie 2022, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.

II.4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, deși, prin punctul de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, criticile formulate prin cererea de recurs au fost subsumate de către parte motivului de casare prevăzut de pct. 3 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care le-a înlăturat și a ajuns la soluția adoptată.

Astfel, prin cererea de apel, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță nu era competentă teritorial să soluționeze pricina, formulând și critici ce au vizat inadmisibilitatea acțiunii și neefectuarea unei proceduri prealabile, chestiuni ce au făcut obiectul analizei instanței de apel, care a arătat motivat de ce acestea nu pot fi primite, iar, prin cererea de recurs, a reluat aceleași susțineri și argumente ce privesc judecata realizată de tribunal.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1091A din data de 7 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2022.