ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 927/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata către UCMR-ADA a sumei estimate provizoriu la 21.674,58 RON inclusiv TVA, reprezentând remunerații restante datorate de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în perioada trimestrul II 2017 - trimestrul I 2019 pe postul de radio B., la plata de penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente remunerațiilor neachitate și pentru perioada 1.01.2018-6.02.2018, calculate de la fiecare scadență și până la plata efectivă a acestor remunerații, la plata penalităților reprezentând dobânda legală penalizatoare, aferente remunerațiilor datorate pentru perioada 7.02.2018 - trimestrul I 2019, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București.

Prin sentința civilă nr. 420/09.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă.

A obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 14.438,45 RON reprezentand remunerații - drepturi patrimoniale de autor corespunzătoare radiodifuzării operelor muzicale prin intermediul postului de B., in trimestrele II 2017 - I 2019.

A obligat pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente remunerațiilor datorate pentru trimestrele II, II, IV 2017 și pentru perioada 1.01.2018-6.02.2018, calculate de la fiecare dată scadentă și până la plata efectivă a acestor remunerații.

A obligat pârâta la plata penalităților de întârziere reprezentând dobânda legală penalizatoare, aferentă remunerațiilor datorate pentru perioada 7.02.2018-trimestrul I 2019, calculate de la fiecare dată scadentă și până la data plății efective a acestor remunerații.

A respins cererea reclamantei de acordare a TVA și a obligat pârâta la plata sumei de 120 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1765A din 8 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul formulat de către pârâtă împotriva sentinței civile nr. 420/09.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

II.1. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 1765A din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L.

Prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond, spre rejudecare, fie judecarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat, în esență, că a achitat sumele datorate reclamantei, pe perioada supusă judecății, iar ordinele de plată se găsesc la dosar. Recurenta pârâtă a arătat a achitat la termen toate sumele datorate că nu înțelege de unde rezultă sumele de plată imputate de către instanțe. Recurenta pârâtă a mai susținut că debitul reținut de către instanța de apel nu există, iar în apel a depus și ordinul de plată care lipsea, dar instanța nu a ținut cont de acesta.

Recurenta pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici concrete de nelegalitate care să vizeze raționamentul instanței de apel, care a constatat că tribunalul a avut în vedere imputația făcută de către creditor asupra sumelor de bani plătite de către pârâtă, deducând din debitul de 18.213,93 RON sumele achitate pentru perioada în litigiu. De asemenea, instanța de apel a arătat expres că nu a primit susținerea apelantei-pârâte "conform căreia întreaga sumă de 7.327 RON trebuia dedusă din datoria aferentă perioadei în litigiu, anume trimestrul II 2017 - trimestrul I 2019, având în vedere că aceasta nu a făcut imputația plății în cuprinsul fiecărui ordin de plată, iar intimata-reclamantă, în calitate de creditor, a făcut imputația pentru a stinge datorii exigibile și cu o dată de scadență anterioară segmentului de timp avut în vedere prin cererea de chemare în judecată, iar această operațiune nu a fost criticată, de altfel, de către apelantă".

Criticând cele reținute de către instanța de apel în sensul că ar fi achitat întreaga sumă de bani pretinsă de reclamantă, conform dovezilor de plată aflate la dosar, recurenta-pârâtă a adus în discuție aspecte ce țin de situația de fapt stabilită de instanță pe baza probelor administrate în cauză.

O astfel de motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile ce vizează aspecte care țin de situația de fapt și de aprecierea probelor cauzei neputând forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În acest sens, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilește că recursul urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, această cale de atac fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Astfel, recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel învestită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l. Or, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. În cadrul procesual reglementat de art. 488 din C. proc. civ., instanța de recurs nu poate să procedeze la verificarea situației de fapt stabilite prin hotărârea atacată sau să reevalueze în acest scop probele.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1765A din 8 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.