ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2371/2023

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Sectia a III-a civilă sub nr. x/2016 la data de 28 noiembrie 2016, reclamanta UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la plata remunerației în cuantum de 20.448 RON, reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către pârâtă pe postul B., în trimestrele I 2015 - III 2016; plata către UCMR-ADA a sumei de 4.747,20 ron, reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate până la data de 03.11.2016 pentru întârzierea plații remunerațiilor restante în cuantum de 20.448 RON, aferente trimestrelor I 2015 - III 2016; plata către UCMR-ADA a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, pentru perioada cuprinsă între data de 04.11.2016 și data plății efective, aferente remunerațiilor restante în sumă de 20.448 RON, datorate pentru trimestrele I 2015 - III 2016; plata cheltuielilor de judecată privind prezenta cauză. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996 a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare (în special art. 13 lit. g), art. 151, art. 1231 alin. (1) lit. d) și alin. (2), art. 1312 alin. (2); Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de radiodifuziune publicată în M.OF. Partea I nr. 93/06.02.2007 prin Decizia ORDA nr. 432/07.12.2006; art. 969 și urm. din vechiul C. civ.. art. 30, alin. (1), art. 148 și urm. C. proc. civ. Convenția de la Berna ratificată de România prin Legea nr. 77/1998.

Sentința pronunțată de Tribunalul București. Prin sentința nr. 1251/22.09.2017, Tribunalul București - sectia a III-a civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.448,00 RON, cu TVA inclus, reprezentând remunerație minimă pentru radiodifuzarea pe postul de radio a operelor muzicale B. în perioada trimestrele I 2015 - III 2016, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente acestei sume, în cuantum de 4747,20 RON, calculate până la data de 03.11.2016, precum și în continuare începând cu data de 04.11.2016 și până la plata efectivă a remunerației; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta A. S.R.L.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București. Prin decizia nr. 583/A/16.05.2018 Curtea de Apel București - sectia a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 16.800 RON și la plata penalităților de întârziere în procent de 0,1% pe zi de întârziere, de la scadență până la plata efectivă a debitului principal. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs A. S.R.L. și UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Decizia pronunțată de instanța de recurs. Prin decizia civilă nr. 402 din 09 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor împotriva deciziei nr. 583A din data de 16 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel; a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii. Al doilea ciclu procesual. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 14 aprilie 2021, sub nr. x/2016*.

Decizia pronunțată de instanța de apel în rejudecare. Prin decizia civilă nr. 998A din 23 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 998A din 23 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Motivele de recurs. Prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În temeiul art. 453 din C. proc. civ., recurenta pârâtă a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Recurenta a susținut că singurul aspect rămas în discuție este cel al taxei pe valoare adăugată pentru remunerațiile minime pentru radiodifuzarea pe postul de radio B. a operelor muzicale în trimestrele I 2015 - III 2016. Față de acest aspect, recurenta a arătat că instanța de apel a reținut, în mod greșit, că în speță sunt aplicabile statuările cauzei CJUE C-501/19. Astfel, în opinia sa, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în data de 21.01.2021 în cauza C-501/19 nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât obiectul sesizării se referă la comunicarea publică a operelor muzicale, iar nu la radiodifuzarea acestora. Or, recurenta a procedat la radiodifuzarea operelor, iar nu la comunicarea lor. S-a mai susținut de către recurentă că, așa cum rezultă și din prevederile art. 13 din Legea nr. 8/1996, comunicarea publică a unei opere și radiodifuzarea acesteia nu sunt și nu pot fi tratate în mod identic. Prin urmare, considerentele cauzei CJUE 501/19 nu se pot aplica prin analogie și în cazul radiodifuzării unei opere, întrucât Curtea s-a pronunțat prin analiza serviciului prestat de către titularul dreptului de autor în favoarea unui organizator de spectacole, consumator final, atunci când acesta este autorizat, printr-o licență neexclusivă, să comunice public opera titularului dreptului de autor. În cauza de față, UCMR-ADA și-a întemeiat pretențiile privind obligarea pârâtei la plata remunerației pentru radiodifuzarea operelor muzicale și a penalităților de întârziere aferente pe prevederile Autorizației Licență Neexclusivă de Utilizare a Operelor Muzicale pentru Emisiuni nr. 10 din data de 07.07.2011. Motivele de recurs au fost comunicate intimatei la data de 15 septembrie 2022, conform dovezii de primire de la dosarul recurs.

Procedura în filtru. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 iulie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin rezoluția de primire de la 19 august 2022 s-a dispus întocmirea de către magistratul-asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare. Prin raportul întocmit la 15 septembrie 2021 s-a reținut că urmează a se pronunța completul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 23 mai 2023 a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 998A din 23 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, fiind fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a reproșat instanței de apel că în mod greșit a reținut că în cauză este aplicabilă decizia pronunțată de CJUE în cauza C-501/19, întrucât obiectul sesizării se referă la comunicarea publică a operelor muzicale, iar nu la radiodifuzarea acestora, or recurenta a procedat la radiodifuzarea operelor, iar nu la comunicarea lor. S-a mai susținut de către recurentă că, așa cum rezultă și din prevederile art. 13 din Legea nr. 8/1996, comunicarea publică a unei opere și radiodifuzarea acesteia nu sunt și nu pot fi tratate în mod identic, precizând că UCMR-ADA și-a întemeiat pretențiile privind obligarea pârâtei la plata remunerației pentru radiodifuzarea operelor muzicale și a penalităților de întârziere aferente pe prevederile Autorizației Licență Neexclusivă de Utilizare a Operelor Muzicale pentru Emisiuni nr. 10 din data de 07.07.2011. Motivul de recurs este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 402/09.03.2021, pronunțată în judecarea recursului în primul ciclul procesual, casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, pentru ca instanța de apel să procedeze la aplicarea la speță a celor statuate de CJUE în Cauza C-501/19. Motivarea deciziei menționate conține dezlegarea în drept asupra motivului de recurs invocat de recurenta pârâtă în prezenta fază procesuală. Astfel, în decizia de casare s-a reținut că "mecanismul utilizării drepturilor patrimoniale de autor prin radiodifuzare este identic mecanismului utilizării acelorași drepturi prin comunicare publică directă (tipul de utilizare care a generat trimiterea preliminară), din perspectiva calificării ca fiind o prestare de servicii cu titlu oneros a titularilor de drept autor asupra operelor muzicale în beneficiul radiodifuzorilor (utilizator/consumator final), întrucât și radiodifuzorul este autorizat printr-o licență neexclusivă să radiodifuzeze aceste opera, în schimbul plății unor remunerații, percepute sau colectate de organismul de gestiune colectivă desemnat, care acționează în nume propriu, dar în contul acestor titulari de drepturi de autor. Atât dreptul patrimonial de a autoriza sau a interzice comunicarea publică, precum și cel de a autoriza sau interzice radiodifuzarea sunt supuse gestiunii colective obligatorii, potrivit prevederilor art. 123 1 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 8/1996, utilizatorii având obligația legală de a solicita, înainte de utlilizarea dreptului patrimonial specific, eliberarea unei autorizații licență neexclusivă de la organismul de gestiune colectivă desemnat drept colector al remunerațiilor respective, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile și cu respectarea Metodologiilor adoptate în aplicarea legii, conform procedurii prevăzute de actul normativ de referință. În consecință, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de CJUE în Cauza C-501/19 este aplicabilă cauzei de față, înlăturând argumentul instanței de apel privind aplicabilitatea prin analogie a Deciziei nr. 48/2017 a Înaltei Curți de Casație - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept." Astfel, criticile recurentei-pârâte A. S.R.L. potrivit cărora instanța de apel ar fi reținut greșit aplicabilitatea, în prezenta speță, a principiilor expuse de CJUE în cauza C-501/19, sunt nefondate, această chestiune fiind dezlegată definitiv în primul ciclu procesual. Pe cale de consecință, în mod corect a reținut instanța de apel că și radiodifuzarea de opere muzicale în temeiul unei licențe neexclusive, în schimbul plății unor remunerații colectate de organismul de gestiune colectivă în contul titularilor de drepturi de autor, reprezintă o prestare de servicii cu titlu oneros în beneficiul radiodifuzorilor, generatoare a obligației de plată a taxei pe valoare adăugată. Pentru toate aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 998A din 23 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Cât privește cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, aceasta urmează a fi admisă, recurenta-pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluția care urmează a se pronunța asupra recursului declarat de aceasta. În consecință, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, constând în onorariul de avocat achitat de aceasta conform ordinului de plată depus la dosar.