ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05 septembrie 2018, pe rolul Tribunalului București – secția a III-a civilă sub nr. x/2018, reclamanta UCMR-ADA- Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia:

- la plata sumei de 42.947,10 RON inclusiv TVA egală cu valoarea triplului remunerațiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale:

1.1. în unitatea de cazare B., din localitatea Poiana Brașov, județul Brașov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

1.2. în unitatea de cazare B., din localitatea Poiana Brașov, județul Brașov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

1.3. în restaurantul situat în B., din localitatea Poiana Brașov, județul Brașov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

1.4. în piscina situată în B., din localitatea Poiana Brașov, județul Brașov, în perioada ianuarie 2017 - august 2018;

- în subsidiar capătului 1 al cererii a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 14.315,70 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiile, perioadele și modalitățile menționate la capetele 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 17.034,48 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 09.08.2018 pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 10.08.2018 și până la data plății efective a sumei de 14.315,70 RON.

În ședința din data de 6 noiembrie 2019, reclamanta a depus precizare privind câtimea pretențiilor, în sensul că valoarea remunerației restante datorată de pârâtă în urma refacerii calculelor față de documentele depuse de către aceasta și achitarea sumei de 14.315,70 RON este în cuantum de 6.010 RON plus TVA, respectiv suma de 22.559,95 RON penalități de întârziere calculate până la data de 30.08.2019 și, de asemenea, penalități de 0,5 % pe zi de întârziere datorate începând cu data de 31.08.2019 și până la plata efectivă a remunerației restante în sumă de 6010 RON.

Prin sentința civilă nr. 2442 din 06 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București – secția a III-a civilă, s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 6.010 RON contravaloarea remunerațiilor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în spațiile administrate de pârâtă în perioada ianuarie 2017 – august 2018. A fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 22.559,95 RON, calculate până la data de 30 august 2019 și în continuare penalități de 0,5% pe zi întârziere, până la achitarea debitului principal restant sus-menționat. S-a respins acțiunea cât privește plata TVA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și s-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată onorariu de avocat pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A. S.A. la data de 16 aprilie 2020.

Prin decizia nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2442 din 06.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București – secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA – Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, fiind obligată apelanta la 2.975 RON cheltuieli de judecată către intimată.

Prin încheierea din data de 10 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018 a admis sesizarea din oficiu cu privire la îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 148A/03.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, în cauza privind cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 2442 din 06.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București – secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 148A/03.02.2021, în sensul că, în loc de "Definitivă" va fi "Cu recurs în 30 de zile de la comunicare".

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta A. S.A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 6 iulie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.

Prin cererea de recurs, pârâta, reiterând motivele de apel, a susținut următoarele:

Cu privire la precizarea acțiunii și modificarea cuantumului prin majorarea sumei principale (remunerații aferente lunilor ianuarie 2017- august 2018) cu suma de 6010 RON, recurenta a solicitat să se constate că aceasta a fost depusă tardiv, la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. A explicitat că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată subsidiar petitului 1 la lit. a) plata sumei de 14.315,70 RON - valoare remunerații pentru perioada ianuarie 2017- august 2018 (sumă ce a fost achitată prin OP la data de 06.03.2019), pentru ca, mai apoi, să solicite majorarea cuantumului cu 6010 RON în data de 04.09.2019 reprezentând remunerații pentru aceeași perioadă. Această modificare nu poate fi reținută de instanța de judecată din două motive: precizarea este tardivă, fiind depusă la al patrulea termen de judecată a cauzei și majorarea cu suma de 6010 RON nu este justificată, nici explicată în cadrul precizării înaintate de reclamantă, atașat acesteia fiind doar tabele privind calculul penalităților.

A mai criticat că sumele cerute nu sunt certe, întrucât în cadrul autorizației neexclusive seria x nr. x din data de 30.03.2017 înregistrată la UCMR-ADA sub nr. x în data de 28.04.2017 punct 10 se menționează prin barare că nu se înregistrează restanțe la plata remunerațiilor la data semnării autorizației indicate mai sus. Concluzionează recurenta că perioada 01.2017-30.03.2017 nu era restantă la plată, înțelegând din aceasta că era achitată.

Conform Metodologiei din data de 30.09.2011 privind remunerațiile titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop C. se definește ca fiind utilizator de opere muzicale orice persoana juridica care deține sau folosește cu orice titlu spații închise sau deschise în care sunt instalate sau deținute aparate. Arată recurenta că societatea nu deține astfel de aparate (televizoare, receptoare audio, casetofoane, combine muzicale, etc.) în cadrul locației piscină și restaurant, acestea fiind aduse ocazional, în cadrul unor evenimente în locațiile cu pricina, evenimente sporadice.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatei reclamante Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor - UCMR-ADA, care nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, care nu au depus puncta de vedere la raport.

Prin încheierea din 22 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la 7 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs, pârâta A. S.A. a solicitat casarea deciziei atacate invocând trei motive de recurs, care, în esență, reiterează apelul aceleiași părți, fără a se întemeia în drept.

Printr-un prim motiv de recurs, care este susceptibil a fi încadrat în ipoteza de casare prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a arătat că precizarea acțiunii în sensul modificării cuantumului prin majorarea sumei principale (remunerații aferente lunilor ianuarie 2017- august 2018) cu suma de 6.010 RON a fost depusă tardiv, la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult, susține că majorarea pretențiilor cu suma de 6.010 RON nu este justificată, nici explicată în cadrul precizării înaintate de reclamantă, atașat acesteia fiind doar tabele privind calculul penalităților.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel București a reținut nefondată această critică, formulată și în apel, întrucât a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. A arătat instanța de apel că reclamanta a mărit cuantumul remunerațiilor, însă a menținut perioada pentru care se solicită, cererea fiind una precizatoare, și nu modificatoare, întrucât nu s-a schimbat obiectul acțiunii.

Înalta Curte, în efectuarea controlului de legalitate a deciziei prin prisma acestui motiv de recurs, reține că art. 204 alin. (2) C. proc. civ. prevede patru cazuri în care cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată și nu se va acorda un nou termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute de reclamant în fața instanței, și anume: 1. îndreptarea greșelilor materiale din cuprinsul cererii; 2. mărirea sau micșorarea cuantumului obiectului cererii; 3. solicitarea contravalorii obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. înlocuirea unei cereri în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

Din dispozițiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că precizarea cererii de chemare în judecată în condițiile stabilite de acest text de lege poate fi făcută oricând în cursul judecății în primă instanță, până la închiderea dezbaterilor.

Din analiza probelor administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta, prin precizarea de la dosar fond, a solicitat pretenții aferente aceleiași perioade deduse judecății prin cererea de chemare în judecată, și anume ianuarie 2017- august 2018, perioadă care se regăsește atât în cererea de chemare în judecată, cât și în precizarea ulterioară. Cât privește capătul de cerere subsidiar, reclamanta l-a precizat, în sensul că: a diminuat pretențiile aferente valorii remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale având în vedere suma achitată de pârâtă după formularea acțiunii, de la 14.315,70 RON plus TVA la suma de 6.010 RON plus TVA; a majorat cuantumul penalităților de 0,5% pe zi de întârziere de la 17.034,48 RON (calculate până la data de 19.08.2018) la 22.559,95 RON (calculate până la data de 30.08.2019), menținând capătul de cerere cu privire la plata penalităților de 0,5%/zi de întârziere începând cu 31.08.2018 și până la plata efectivă a remunerațiilor restanțe în sumă de 6.010 RON.

Având în vedere că, în cauză, reclamanta a micșorat cuantumului pretențiilor cu privire la contravaloarea remunerațiilor și a mărit cuantumul pretențiilor aferente penalităților în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor datorate, nu ne aflăm în prezența unei modificări a cererii de chemare în judecată, ci a unei modificări a câtimii pretențiilor. Or această precizare, potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (2) C. proc. civ. mai sus citat, poate fi făcută oricând în cursul judecății în primă instanță, până la închiderea dezbaterilor, astfel că această critică de nelegalitate este nefondată.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia pretinsa majorare cu suma de 6.010 RON a pretențiilor nu a fost justificată și nici explicată în cadrul precizării respective, Înalta Curte arată că instanța de recurs, în exercitarea controlului său exclusiv de legalitate, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este obligată să se grefeze pe situația de fapt stabilită de instanțele devolutive ale fondului, în cazul neadministrării de probe noi în recurs, precum este cazul în speță.

Or, întrucât aceste argumente sunt unele privitoare la netemeinicia pretenției respective, reaprecierea probelor în recurs, prin prisma acestui tip de aserțiuni, nu poate fi realizată, deoarece ea nu echivalează cu generarea unui control de legalitate al deciziei pronunțate, ci cu reevaluarea situației de fapt și eventual, stabilirea uneia noi.

Având în vedere aceste aspecte, criticile subsumate acestui motiv de recurs sunt nefondate, decizia nefiind afectată de niciun viciu de nelegalitate.

Printr-un al doilea motiv de recurs, încadrabil în ipoteza de recurs prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat că sumele cerute nu sunt certe, întrucât în cadrul autorizației neexclusive seria x nr. x din data de 30.03.2017 înregistrată la UCMR-ADA sub nr. x în data de 28.04.2017 punct 10 se menționează prin barare că nu se înregistrează restanțe la plata remunerațiilor la data semnării autorizației indicate mai sus. Conchide că, întrucât perioada 01.2017-30.03.2017 nu era restantă la plată, aceasta era achitată.

Curtea de Apel București a reținut caracterul nefondat al acestei critici, întrucât autorizația s-a încheiat la data de 30.03.2017 pentru perioada 01.01.2017-31.12.2018, acoperind deci și perioada anterioară datei de 30.03.2017, la punctul 4 din cuprinsul acesteia fiind menționat expres că, pentru prima luna, plata se face la data încheierii convenției.

Aceeași critică este reiterată într-o manieră identică în cererea de recurs, fără a se aduce vreun argument concret care să susțină nelegalitatea dezlegării oferite de instanța de apel, astfel încât critica nu poate genera un real control judiciar în recurs.

Pe de altă parte, așa cum arată Tribunalul București – secția a III-a civilă, reclamanta, organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale, calculează remunerațiile datorate de pârâtă pentru comunicarea operelor muzicale în spațiul public potrivit Deciziei ORDA nr. 3/1997, astfel cum a fost modificată prin Decizia ORDA nr. 198/2012, care reglementează Metodologia privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publica a operelor muzicale în scop C., precum și Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.

Critica privind lipsa caracterului cert al acestei creanțe este nefondată, întrucât, pe de o parte, caracterul cert al creanței rezultă din înseși prevederile legale sus-menționate, iar, pe de altă parte, faptul că suma respectivă datorată nu este determinată, ci determinabilă nu conduce la lipsa certitudinii unei astfel de creanțe, aceasta putând fi cuantificată potrivit dispozițiilor legale.

Cât privește cel de-al treilea motiv de recurs, în cuprinsul căruia recurenta arată că nu deține aparate de tip televizor, receptor audio, casetofon, combină muzicală în cadrul locației piscină și restaurant, fiind aduse ocazional în locațiile respective, aceste critici sunt unele de netemeinicie, neputând fi încadrate în niciuna din ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs criticile ce vizează modul de interpretare de instanța de apel a existenței sau inexistenței unei situații de fapt. Această apreciere nu poate reprezenta decât prerogativa exclusivă a instanțelor de fond, întrucât implică analiza probelor.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

Față de soluția adoptată și de solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul, în cuantum de 2.975 RON, reprezentând onorariu avocațial, potrivit extrasului de cont de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 148A din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pârâta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON către reclamanta UCMR - ADA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.