ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 316/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Alexandria, fiind declinată ulterior competența în favoarea Tribunalului Teleorman, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială Alexandria de a lăsa în liniștită proprietate imobilul situat în municipiul Alexandria, str. x, jud. Teleorman, compus din clădirea ce constituie sediul Circumscripției Sanitar - Veterinare, având suprafață desfășurată a clădirii de 120 mp și teren aferent în suprafață de 300 mp, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x Alexandria, precum și rectificarea Cărții Funciare nr. x Alexandria, în ceea ce privește acest imobil, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei și notarea dreptului de proprietate al reclamantei.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 216 din 13 iulie 2022, Tribunalul Teleorman a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia nr. 734A din 25 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Agenția Domeniilor Statului cu împotriva sentinței civile nr. 216 din 13 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria și rejudecând: A schimbat în tot sentința civilă apelată. A admis în parte acțiunea. A obligat pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Alexandria, str. x, jud. Teleorman, compus din clădirea C2 - ce constituie sediul Circumscripției Sanitar-Veterinare, descrisă în raportul de expertiză judiciară întocmit de expert A., ce face parte integrantă din decizie și terenul în suprafață de 300 mp din totalul de 1341 mp înscris în CF nr. x Alexandria. A respins, ca neîntemeiată, cererea de rectificare a Cărții Funciare nr. x Alexandria.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 734A din 25 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria prin primar a declarat recurs. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, reținând, în mod eronat, faptul că reclamanta ar avea un titlu. Pornind de la definiția dată de practica judiciară și de literatura de specialitate acțiunii în revendicare, în speță era necesar a se stabili apartenența dreptului de proprietate și aplicarea regulilor de drept consacrate în materia acțiunii în revendicare care implică compararea titlurilor de proprietate prezentate de către părți. Prin hotărârea criticată, instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a regulilor de drept consacrate în materia acțiunii în revendicare, stabilind greșit că reclamanta ar avea un titlu valabil de proprietate asupra imobilului construcție cabinet veterinar în suprafață de 146 mp (deși revendică 120 mp) și teren aferent în suprafață de 300 mp, situat în municipiul Alexandria, județul Teleorman, strada x nr. 99A. Recurenta-pârâtă a precizat că reclamanta are un drept special de administrare, dar nu pentru imobilul situat în str. x, iar nu un drept de proprietate, cum în mod greșit s-a reținut în dispozitivul hotărârii judecătorești criticate. Mai mult, titlurile de proprietate emană de la același autor - Statul Român, care a emis atât Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 661/2004 și Legea nr. 214/2010, de care se prevalează reclamanta, cât și HGR nr. 1358/2001 prin care se atestă domeniul public al județului Teleorman, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Teleorman, în Anexa pentru Municipiul Alexandria, la poziția 177 fiind dispensarul veterinar (înainte de anul 1989 clădirea revendicată era proprietate de stat). Având în vedere proveniența titlurilor de la același autor - Statul - și comparând titlurile, instanța de apel trebuia să dea câștig, cel puțin în privința terenului aferent construcției revendicate, părții care și-a intabulat dreptul de proprietate, adică Municipiului Alexandria care, așa cum a dovedit, și-a intabulat dreptul de proprietate la data de 28.03.2019, potrivit principiului qui prior tempore, potior jure (cine e mai întâi în timp e mai tare în drept), indiferent de data titlului său. Prin transcriere, actul devine opozabil celor care au dobândit ulterior. Mai mult, instanța de apel nu a avut în vedere faptul că bunurile unităților administrative teritoriale, care prin natura lor sau prin declarația legii sunt de uz sau de interes public, formează obiectul proprietății publice (art. 554 C. civ.), încălcând astfel un drept de proprietate publică. Potrivit art. 860 alin. (3) C. civ., "Bunurile care formează obiectul exclusiv proprietății publice a statului sau a unităților administrative teritoriale potrivit unei legi organice nu pot trece din domeniul public al statului în domeniul public al UAT și invers decât ca urmare a modificării legii organice". Concluzionând, față de argumentele prezentate și probatoriul administrat, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând, să fie menținută ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, în concordanță cu prevederile H.G. nr. 1358/2001.

Apărările formulate în cauză: Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat aspectele prezentate în cererea de recurs și a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-reclamantă.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (29 iulie 2021), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse: În cauza dedusă judecății, reclamanta Agenția Domeniilor Statului, în considerarea calității sale de instituție publică ce exercită în numele Statului prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor ce constituie sediile circumscripțiilor sanitar-veterinare din țară, a introdus acțiunea ce face obiect al judecății în vederea recunoașterii dreptului de proprietate și intabulării imobilului, având în vedere că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria pretinde că imobilul s-ar afla în proprietatea sa, întrucât l-a inventariat în domeniul public al municipiului, fiind înscris în Cartea Funciară x Alexandria. Prima instanță a respins acțiunea, motivat de faptul existenței unor inadvertențe scriptice referitoare la identificarea imobilului revendicat, soluție ce a fost schimbată în apel. Astfel, dispunând efectuarea unei expertize de identificare și stabilire a poziției și dimensiunilor imobilului, instanța de apel a admis apelul și, rejudecând în fond cauza, a obligat pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, reținând, în esență, faptul că reclamanta a făcut dovada că, în drept, este titulara dreptului de administrare specială a imobilului. A reținut, totodată, că HCL nr. 307/2014, de care se prevalează pârâta, nu constituie titlu de proprietate, inventarierea bunurilor având efect declarativ. Împotriva acestei soluții, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Alexandria a declarat recurs, arătând că instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a regulilor de drept consacrate în materia acțiunii în revendicare, stabilind în mod eronat că reclamanta ar avea un titlu valabil de proprietate asupra imobilului construcție cabinet veterinar și teren aferent, situat în municipiul Alexandria. Apreciază că, având în vedere proveniența titlurilor de la același autor - Statul, instanța de apel trebuia să compare titlurile și să dea prevalență titlului Municipiului Alexandria, cel puțin în privința terenului aferent construcției revendicate, dat fiind că și-a intabulat mai înainte dreptul de proprietate, indiferent de data titlului său. A mai arătat că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că bunurile unităților administrative teritoriale, care prin natura lor sau prin declarația legii sunt de uz sau de interes public, formează obiectul proprietății publice (art. 554 C. civ.), încălcând astfel un drept de proprietate publică. Înalta Curte constată că asemenea susțineri critice ale recurentei-pârâte nu sunt de natură a evidenția o situație de greșită aplicare a legii la situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, în urma rejudecării fondului. Rezumativ, recurenta-pârâtă pretinde că dispensarul sanitar-veterinar este în proprietatea publică a Unității Administrativ Teritoriale Alexandria, potrivit Hotărârii de Consiliu Local nr. 307/23.10.2014 a Municipiului Alexandria, acesta fiind, în aprecierea sa, titlul său de proprietate. Contrar acestor susțineri, astfel cum în mod legal a reținut instanța de apel, Hotărârea Consiliului Local de inventariere a domeniului public al localității nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate în favoarea unității administrativ teritoriale, ci doar efect declarativ, de atestare a regimului juridic. Prin această categorie de acte administrative, Consiliile Locale stabilesc doar regimul juridic diferențiat pentru bunurile lor, fără a produce vreun efect asupra proprietății publice sau private a altor persoane, dobândite în condițiile legii. Din analiza coroborată a dispozițiilor legale incidente în cauză (H.G. nr. 661/2004, H.G. nr. 446/1999, O.U.G. nr. 115/2005 și a Legii nr. 214/2010), reiese că imobilul dispensar veterinar din Alexandria a fost proprietate publică de stat, trecând ulterior din proprietatea publică în proprietatea privată a statului și în administrarea reclamantei. Nu există niciun act normativ ori vreun înscris care să transfere dreptul de proprietate, din proprietatea publică sau privată de stat, în proprietatea Unității Administrativ Teritoriale Alexandria, hotărârile Consiliilor Locale prin care se declară regimul juridic al proprietății publice al unor bunuri, în condițiile Legii nr. 213/1998, nefiind un mod prevăzut de lege de dobândire a proprietății - hotărârea invocată de recurenta-pârâtă reprezintă un simplu inventar și nu un titlu de proprietate, astfel cum anterior s-a arătat. Cum imobilul în litigiu se află în proprietatea privată a Statului în virtutea Legii nr. 214/2010, iar reclamanta este titulara dreptului de administrare specială a imobilului, exercitând în numele Statului prerogativele dreptului de proprietate, în lipsa oricărui titlu de proprietate al pârâtei, instanța de apel nu avea vreun fundament legal care să justifice efectuarea operațiunii ulterioare de comparare a titlurilor (regula consacrată în materia revendicării imobiliare doar în situația în care ambele părți se prevalează de titluri de proprietate), astfel cum a susținut recurenta-pârâtă prin cererea de recurs. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.