ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2022

HOTĂRÂRE

29.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.11.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor-ANSVSA obligarea acesteia la achitarea sumei de 70.000 RON conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 03.03.2021 prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 2841/2021 din data de 27 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Instanța a constatat că raportul de drept administrativ dedus judecății vizează exercitarea unei competențe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și care nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere că reclamantul are sediul în comuna Putineiu, județul Teleorman, instanța a reținut că acesta este situat în circumscripția Tribunalului Teleorman, respectiv a Curții de Apel București, fapt pentru care a competența a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1348 din 06.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că obiectul cauzei este obligarea autorității pârâte la plata sumei de 70.000 de RON rezultată dintr-un contract de concesiune, iar instanța competentă material și teritorial se determină, conform dreptului comun, și anume art. 94, alin. (1), lit. k) coroborat cu art. 107 din C. proc. civ.

Astfel, instanța competentă material să soluționeze acțiunea este judecătoria deoarece obiectul cererii este o pretenție civilă evaluabilă sub suma de 200.000 de RON, iar din punct de vedere teritorial, competența se raportează la sediul ANSVSA.

În acest sens, s-a reținut că în speță există doi pârâți, ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, cu sedii în localități diferite. Reclamanta a depus acțiunea la o instanță din localitatea Bucuresti, exprimându-și opțiunea pentru ca instanța competentă din această localitate să soluționeze cauza.

În acest context, ținând de faptul că autoritatea pârâtă are sediul în București, instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin încheierea din 15.02.2022, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a prorogat discutarea acesteia după introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, astfel încât toate părțile să fie legal citate și să poată pune concluzii.

La data de 15.03.2022, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1.

Prin sentința civilă nr. 4361/2022 din 17.05.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, secția a-II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și declinată soluționarea cauzei, în favoarea Curții de Apel București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență. A fost suspendată cauza și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, raportat la temeiul de drept invocat în susținerea cererii de chemare în judecată, precum și la susținerile reclamantei, litigiul aparține contenciosului administrativ, reclamanta contestând un refuz de soluționare a cererii adresate pârâtei ANSVSA, refuz de soluționare asimilat unui act administrativ conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în speță sunt incidente în ceea ce privește stabilirea competenței de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauză se urmărește recuperarea unor sume de bani solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 236/2019, reclamanta apreciind că pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor refuză soluționarea cererii sale în mod nejustificat, în stabilirea competenței se vor avea în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora, instanța de la sediul reclamantei este competentă să soluționeze cererea. În raport de calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, în temeiul aceluiași text de lege invocat anterior, cauza urmează a fi soluționată de Curtea de Apel care are în circumscripție județul Teleorman, unde reclamanta își are sediul.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtelor la achitarea sumei de 70.000 RON conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Potrivit acestui text de lege, beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a acestei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Așadar cererea de chemare în judecată are caracterul unei acțiuni în pretenții pentru care competența materială se determină potrivit dreptului comun respectiv art. 94, alin. (1), lit. k) din C. proc. civ.

Conform acestui text de lege, judecătoriile judecă în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau nu.

Având în vedere că valoarea pretențiilor nu depășește suma de 200.000 RON rezultă că judecătoria este instanța competentă material să soluționeze cauza.

Din punct de vedere teritorial, competența se raportează la sediul primei pârâte respectiv ANSVSA, chiar dacă ulterior sesizării instanței reclamanta a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu o altă pârâtă având sediul în altă localitate.

Temeiul acestui raționament se află în dreptul de dispoziție al reclamantei prevăzut de art. 116 C. proc. civ. conform căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă de competente.

De asemenea, potrivit art. 112 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București, secția a II-a civilă.