ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2020, sub număr de dosar x/2020 reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul in jud. Buzău a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Animalelor ANSVSA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârata la plata sumei de 70000 RON în temeiul legii nr. 236/2019.

2.1. Prin sentința nr. 2246 din 06 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - ANSVSA, având ca obiect pretenții.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a apreciat în esență că sumele solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu reprezintă taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și nici accesorii ale acestora, astfel că în stabilirea competenței teritoriale trebuie avută în vedere calitatea pârâtei și caracterul actului administrativ contestat.

2.2. La data de 19 mai 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 99 din 09 iunie 2021 a admis excepția de necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - ANSVSA, în favoarea Tribunalului București.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul București și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri Curtea de Apel Ploiești a reținut în esență că:

În cauza dedusă judecății sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101 din 2016, privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, respectiv art. 53 alin. (11) din L 101/2016, în conformitate cu care, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Curtea a apreciat că această normă procedurală este aplicabilă independent de legea sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de concesiune și față de caracterul special al Lege nr. 101 din 2016, ce se referă expres la contractele de concesiune, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, iar nu dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554 din 2004, care prevede că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt incidente în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." și

,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, reclamanta investește instanța cu o cerere prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 70000 RON în temeiul legii nr. 236/2019.

Față de legea în temeiul căreia s-a formulat acțiunea se reține că potrivit Art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/20019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Față de aceste prevederi legale se reține că în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 42/2004: "Serviciile sanitar-veterinare de stat se organizează după o concepție unitară, în sistem piramidal al fluxului de comandă, pe principiul teritorial, ca sector distinct și autonom, având următoarea structura:a) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, denumita în continuare Autoritatea, este autoritatea centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, care coordonează tehnic și administrativ întreagă activitate a serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizează și controlează efectuarea activităților publice sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor;"

Așadar, în speță suma solicitată nu reprezintă taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora pentru a se avea în vedere criteriul valoric în stabilirea competenței teritoriale, ci, pentru stabilirea competenței teritoriale trebuie avute în vedere calitatea pârâtei, caracterul cererii de chemare în judecată și sediul social al reclamantei.

Cum în cauză se urmărește recuperarea unor sume de bani solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 236/2019, reclamanta apreciind că pârâta refuză soluționarea cererii sale în mod nejustificat, în cauză în stabilirea competenței se va avea în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora, instanța de la domiciliul reclamantei este competentă să soluționeze cererea. În raport de calitatea pârâtei, aceasta fiind o autoritate publică centrală, în temeiul aceluiași text de lege invocat anterior, cauza urmează a fi soluționată de Curtea de Apel care are în circumscripție județul Buzău, unde reclamanta își are sediul.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – ANSVSA în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.