ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1414/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 17 din 7 ianuarie 2019, Judecătoria Alexandria a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman și B..

Prin decizia civilă nr. 563 din 20 iunie 2020, Tribunalul Teleorman a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 17 din 7 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Alexandria în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman și B..

Prin decizia civilă 113 din 6 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 563 din 20 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman și B., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 556 din 10 septembrie 2020, Tribunalul Teleorman, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 17 din 7 ianuarie 2019, pronunțate de Judecătoria Alexandria în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman și B..

Prin decizia civilă nr. 839 R din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 556 din 10 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, cale de atac ce face obiectul prezentului dosar, înregistrat pe rolul instanței supreme la 10 martie 2022.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Raportul a fost comunicat părților la 28-29 martie 2022.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 16 iunie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei.

În litigiul pendinte, reclamantul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca nefondat - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Drept urmare, cum recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport cu dispozițiile legale enunțate, decizia civilă nr. 839 R din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este supusă recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 839 R din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.