ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26.01.2021 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 957 din 5 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea de recurs a solicitat admiterea căii de atac promovate, modificarea, în parte, a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de chemata în garanție, Direcția pentru Agricultură Județeană Teleorman și menținerea încheierii din 18.02.2019 și a sentinței civile nr. 136/03.04.2019 pronunțate de Tribunalul Teleorman, ca fiind temeinice și legale. Totodată, a solicitat menținerea soluției cu privire la respingerea, ca tardiv, a apelului formulat de apelantul-chemat în garanție Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin decizia nr. 520 din 09 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 957 din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. A fost casată în parte decizia civilă nr. 957/05.08.2020 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul A. S.R.L., încadrând criticile formulate în motivele prevăzute de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 318 C. proc. civ.

Contestatorul arată că la termenul de judecată din 9 martie 2021, intimata Direcția pentru Agricultură Județeană Ilfov a formulat în fața instanței de recurs o cerere de amânare, prin intermediul căreia a solicitat un nou termen de judecată motivat de faptul că reprezentantul intimatei se află în concediu medical, facând dovada cu certificatul medical în acest sens. Contestatoarea apreciază abuzivă decizia instanței de respingere a cererii de amânare, deși părțile litigante prezente nu s-au opus acordării unui termen de judecată în acest sens.

Totodată, contestatorul arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la decizia nr. 1280/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2006 prin care se stabilește puterea de lucru judecat în prezenta cauză.

O altă critică pe care o face contestatoarea se referă la faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze raportul de expertiză prin care se arată că A. S.R.L. este creditor al statului, iar suspendarea procesului la cererea instanței în temeiul art. 75 din legea 85/2014 este abuzivă și lipsită de temei.

Contestatoarea susține în esență că instanța de recurs a omis sa se pronunțe asupra motivelor de recurs invocate de către aceasta: lipsa interesului apelantei Direcția Agricultură Județeană Teleorman în promovarea apelului, motivul invocat privind neaplicarea legii insolvenței, motivul privind căderea contestatoarei în pretenții, a temeiniciei admiterii cererii de chemare în garanție a debitoarei contestatoarei, căderea în pretenții a intimatei Direcția Agricultură Județeană Teleorman și temeinicia admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii, motivul privind citarea corectă a fermierilor la termenul de judecată și casarea abuzivă a încheierii de la termenul de judecată din 18.02.2019.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal, excepția tardivității formulării contestației în anulare și excepția inadmisibilității căii de atac și, în subsidiar respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității și a lipsei de interes, a reținut următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desființa, în cazurile expres și limitativ prevăzute de textele legale care o reglementează, decizii pronunțate de instanțele de recurs.

Termenul de exercitare este prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., care stipulează că împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speță, decizia nr. 520 din 09 martie 2021 fiind irevocabilă, nu a fost comunicată părților, însă se constată că prezenta contestație în anulare a fost declarată la data de 08 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge excepția tardivității.

Asupra excepției lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care instanța are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra acesteia.

Astfel, interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce căile de atac sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de acestea și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar și în cadrul contestației în anulare.

Se constată din expunerea rezumată a cauzei că în urma admiterii motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de către instanță din oficiu, a fost casată în parte decizia civilă nr. 957/05.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel București și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de recurs a analizat motivele de nelegalitate invocate de către A. S.R.L., decizia fiind redactată în funcție de motivele de recurs invocate, instanța nefiind obligată să răspundă fiecărei critici în parte.

Prin urmare, în cauză, contestatoarea A. S.R.L. se situează pe poziția părții care a câștigat în această etapă procesuală, de vreme ce recursul său a fost admis, iar decizia casată în parte și trimisă spre rejudecare.

De asemenea, împrejurarea că la termenul de judecată din 9 martie 2021 intimata Direcția pentru Agricultură Județeană Ilfov a formulat în fața instanței de recurs o cerere de amânare, prin intermediul căreia a solicitat un nou termen de judecată motivat de faptul că reprezentantul intimatei se află în concediu medical, instanța respingând cererea de amânare, nu este de natură să justifice interesul contestatoarei în atacarea hotărârii în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Or, calitatea de parte în proces nu este suficientă pentru declararea căii de atac, este necesar ca cel care declară calea de atac să justifice și interesul de a ataca hotărârea.

Astfel, interesul promovării prezentei contestații în anulare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este determinat, legitim, personal, născut și actual, iar contestatoarea nu poate justifica un interes în exercitarea căii de atac.

De altfel, interesul în exercitarea oricăreia dintre formele procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile trebuie să fie și juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur teoretic nu justifică exercițiul acțiunii civile.

În consecință, interesul promovării prezentei contestații în anulare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, deoarece nu mai există niciun folos practic pentru contestatoare de a critica aspecte pe care instanța de recurs le-a analizat, a admis recursul și a trimis spre rejudecare.

În considerarea acestor argumente, contestatoarea A. S.R.L. nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar contestația în anulare urmează să fie respinsă ca lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsită de interes, contestația în anulare declarată de contestatorul A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 520 din 09 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității ca nefondată.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 520 din 9 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.