Decizia nr. 2301/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1098/2021 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată 1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată, la 06.06.2019, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 80.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul de imagine produs prin afirmațiile calomnioase și defăimătoare aduse onoarei, demnității și reputației reclamantului; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată; obligarea pârâtului să publice pe cheltuiala să într-un ziar de larg tiraj național hotărârea ce se va pronunța.

Sentința pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1098 din 01.07.2021 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 80.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral produs; a obligat pârâtul să publice pe cheltuiala sa într-un ziar de larg tiraj național hotărârea pronunțată.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 1386A din 07.10.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 1098/01.07.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că l-a obligat pe pârâtul B. să plătească reclamantului A. suma de 10.000 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral și a menținut, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia civilă nr. 2059 din 9 noiembrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 1386A din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă

Cererea de revizuire formulată în cauză. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 12.07.2024 sub nr. x/2024, revizuentul B. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2059 din 9 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019. În expunerea argumentelor în susținerea cererii de revizuire, revizuentul a învederat următoarele: Ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, au apărut înscrisuri noi confirmă afirmațiile revizuentului cu privire la intimat și care au fost considerate apte a încălca dreptul la deminitate al acestuia. Astfel, în articolul "A. acuzat că a distrus industria petrochimică după ce a dublat prețul gazului. Dezvăluirile lui C.", publicat pe realitatea.net menționează cum în perioada în care era prim ministru, a dublat prețul gazului, analizând modalitatea în care acesta a înțeles să îți exercite funcția de prim ministru, aspect redat cu ocazia dezbaterilor electorale. De asemenea, în articolele denumite " Cu cine a făcut A. primul milion" postat pe site-ul captura.ro, articolul " Dezvăluiri vombă într-un megadosar de corupție care ar duce la A.", publicat pe realitatea.net, " O altă afacere de tip Roția Montana intermediată de A.. Cum face A. sute de mii de euro de afaceri cu recurse din subsolul României " publicat pe site-ul defapt.ro, articolul " Din cabinetul lui D., A. îi spijină pe turcii care au acaparat cuprul României" publicat pe newsweek.ro, " Un liberal îl acuză că este cel mai mare lobbyst al Chinei. Cum justifică A., noul consilier al premierului, apropierea de Beijing" redau și explică informațiile deținute la momentul la care au avut loc dezbaterile electorale, toate afirmațiile fiind în legătură cu activitatea profesională a intimatului. De asemenea, instanțele de fond nu au interpretat corect dispozițiile legale cu privire la răspunderea civilă delictuală și pe cele referitoare la dreptul la liberă exprimare, dreptul la onoare, demnitate, reputație. În mod greșit, Înalta Curte a reținut că prin criticile formulat în recurs, a fost solicitată reaprecierea probelor, iar instanțele de fond au constatat în mod eronat că nu au fost prezentate dovezi în sprijinul afirmațiilor, și au constatat că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale. Contrar reținerilor instanțelor de fond, afirmațiile au fost formulate în contextul unei dezbateri electorale de interes general care viza, printre altele, modalitatea în care intimatul a înțeles să îți exercite funcția de prim ministru, afirmațiile vizând activitatea profesională iar nu viața privată a intimatului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire având ca obiect decizia nr. 2059 din 9 noiembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cererea de revizuire, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (1) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (...)". Alin. 2 al aceluiași articol statuează că "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul." Concepută drept o cale extraordinară de atac având ca scop, în principiu, îndreptarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărârea executorie sau definitivă, textul legal evocat, ce dă sediul materiei revizuirii, stabilește, în regulă generală, că sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și, prin excepție, că pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, pentru motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11. Cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului pendinte, este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul atunci când după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Prin urmare, având în vedere temeiul juridic invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5) prezenta cerere de revizuire este supusă regulii generale de admisibilitate, respectiv, aceea ca prin hotărârea supusă revizuirii instanța de judecată să se fi pronunțat asupra fondului ori să fi evocat fondul. Atunci când în discuție este hotărârea instanței de recurs, condiția evocării fondului presupune fie o statuare în drept diferită de cea dată în cauză prin hotărârile instanțelor de fond, fie-atunci când prin excepție legea o permite-stabilirea altei situații de fapt decât cea reținută în etapele procesuale anterioare (cu referire la conținutul art. 497 C. proc. civ. interpretat prin Decizia nr. 79/2022 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de fapt), în ambele situații urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Hotărârea instanței de recurs care evocă fondul este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond asupra raporturilor juridice litigioase pe care o fac instanțele de control judiciar, atunci când statuează în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o primele instanțe, atunci când, în urma casării cu reținere, reapreciază probele deja administrate de instanțele inferioare și rețin o altă situație de fapt, pe baza căreia pronunță o soluție diferită de cele anterior date în aceeași cauză. Nu se înscrie în aceste ipoteze și nu constituie o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul decizia instanței de recurs prin care se respinge recursul ca nefondat întrucât atunci când pronunță o atare soluție, instanța de judecată nu evocă fondul, ci se rezumă la analiza motivelor de casare care, prin ipoteză, reclamă aspecte de încălcare a legii, recursul fiind o cale extraordinară de atac ce urmărește remedierea erorilor de drept săvârșite de instanțele de fond. În cauză, hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în recurs, însă aceasta nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât instanța supremă nu a stabilit o altă stare juridică decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, nu a aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite și nici nu a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, ci a confirmat interpretarea și aplicarea legii dată de instanța de apel raportului juridic litigios. Prin urmare, ipoteza reglementată de textul de lege anterior amintit nu este respectată sub acest aspect, decizia atacată neîntrunind condiția legală generală de admisibilitate în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât, deși este dată în recurs, în cuprinsul ei nu a fost evocat fondul. Față de cele arătate, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 2059 din 9 noiembrie 2023 a Înaltei Curți (hotărâre pronunțată de o instanță de recurs care nu evocă fondul), apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.