ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2218/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a, la data de 02.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Statul Roman, reprezentat legal prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și S.C. B. S.R.L., obligarea pârâților la repararea integrală a prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 384.319 RON și obligarea pârâților și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 384.319 RON, calculate de la data scadenței și până în ziua efectuării plății inclusiv, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

Sentința Tribunalului București Prin sentința civilă nr. 1666 din 29 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul Statul Roman, reprezentat legal prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâții A. și S.C. B. S.R.L. și cu chematul în garanție C. și a obligat pârâții la plata, în solidar, a sumei de 384.319 RON și a obligațiilor fiscale accesorii aferente, calculate de la data scadenței debitului principal (în cuantum de 384.319lei) până la data plății efective.

Decizia Curții de Apel București Prin decizia nr. 1514A din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția de netimbrare și a anulat apelul formulat de apelantul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1666/29.11.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca netimbrat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1514A din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâtul A., prin care, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arată că acesta se afla în executarea măsurii arestului preventiv, fapt ce l-a pus în imposibilitate de a obține suma necesară achitării taxei judiciare de timbru și de a transmite la dosar dovada plății acesteia. Consideră recurentul că se afla în ipoteza unui caz temeinic justificat care l-a împiedicat să își îndeplinească obligația procesuală și că legea prevede posibilitatea de a complini această lipsă în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, sens în care solicită repunerea în termenul de apel. Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de acesta.

Apărările formulate în cauză La data de 19 februarie 2024 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea reclamantului Statul Român, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești, 02 martie 2022, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 16 octombrie 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a și rămas în pronunțare pe fondul recursului. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Prin memoriul de recurs, pârâtul critică decizia recurată, susținând că greșit a fost anulat ca netimbrat apelul său, câtă vreme acesta se află încarcerat, fiind dispusă împotriva acestuia măsura arestului preventiv situație care, pe de-o parte, nu îi permite să producă venituri și, pe de altă parte, îl pune în imposibilitatea de a transmite dovada plății către instanță. Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul. Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1666/29.11.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca netimbrat. Astfel, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2023, curtea de apel a invocat, din oficiu, excepția netimbrării căii de atac, întrucât apelantul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat. Cât privește cererea de amânare transmisă pentru respectivul termen de către reprezentantul convențional al pârâtului, prin care se învedera faptul că apelantul A. se află în stare de arest preventiv, instanța a respins-o, reținând că aceasta nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare iar obligația de plată a taxei de timbru trebuia complinită până la respectivul moment. Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru. Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerința de la alin. (2) este prevăzută sub sancțiunea nulității, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. De asemenea, dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Din conținutul dispozițiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanță partea nu îndeplinește obligația de plată a taxei, cererea părții se anulează ca netimbrată. Înalta Curte reține că la data de 17 ianuarie 2023 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă apelul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1666/29.11.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022. Prin adresa comunicată în data de 20 martie 2023, pârâtului i s-a comunicat că îi revine sarcina de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, în cuantum de 3339,5 RON, și de a depune dovada acesteia la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la primirea adresei, precum și sancțiunea ce intervine în caz de neplată. Primind înștiințarea instanței, la 28 martie 2023, pârâtul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma eșalonării și, în subsidiar, sub forma reducerii cuantumului taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27.04.2023 și care a fost comunicată petentului în data de 08 mai 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosar apel. Pârâtul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva acesteia, în condițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În aceste condiții, obligația de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina apelantului-pârât, care avea obligația de a o achita cel târziu până la primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a apelului. La ședința de judecată din 16 noiembrie 2023, în examinarea legalei învestiri a instanței de apel, Curtea de Apel București a verificat, cu prioritate, respectarea dispozițiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului, având în vedere că apelantul-pârât nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, aceea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Într-o atare situație, în mod legal a apreciat instanța de apel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, raportat la art. 197 C. proc. civ. și a procedat la anularea apelului ca netimbrat. Apărarea pârâtului în sensul că acesta se afla în arest preventiv la acea dată, fiind în imposibilitate de a obține veniturile necesare și a depune și dovada plății la dosar, nu poate fi reținută în cauză. Aceasta întrucât nici la momentul la care s-a formulat cererea de amânare pentru termenul de judecată din 16 noiembrie 2023, și nici în recurs, o atare dovadă a stării de arest nu a fost realizată. Mai mult, așa cum reiese din actele dosarului, recurentul a fost reprezentat pe tot parcursul procesului de același reprezentant convențional, care a și formulat cererea de amânare a judecății pentru termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2023, și care avea posibilitatea de a transmite acesta, în numele părții pe care o reprezintă, dovada plății (dacă aceasta ar fi existat). Nici argumentarea recurentului în sensul că dispozițiile art. 186 din C. proc. civ. prevăd posibilitatea îndeplinirii actelor de procedură în termen de 15 zile de la data la care împiedicarea a încetat nu poate fi avută în vedere, pe de-o parte întrucât în cauză nu este în discuție exercitarea tardivă a unui act procesual, ci neîndeplinirea unei obligații puse în vedere de către instanța de apel iar, pe de altă parte, prin chiar exercitarea căii de atac a recursului recurentul a făcut dovada că a luat cunoștință despre actele de la dosar și a avut posibilitatea transmiterii la dosar de acte procesuale/înscrisuri. Cât privește pretinsa lipsă de venituri cauzată de starea de detenție în care s-ar fi aflat partea (care, așa cum s-a arătat, nici nu a fost dovedită), aceasta nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului, legiuitorul prevăzând, prin O.U.G. nr. 51/2008, o cale specifică în care aceste aspecte puteau fi învederate, de care recurentul din prezenta cauză a și uzat. Faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă, ca tardiv formulată, nu îndreptățește partea să formuleze apărări în sensul imposibilității de plată într-o cale extraordinară de atac cum este recursul, împotriva încheierii pronunțate în condițiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 fiind recunoscută doar posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare, cerere pe care pârâtul a ales să nu o formuleze. Drept urmare, cum obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată pârâtului iar acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, în mod corect curtea de apel a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de pârâtul A.. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile din recurs, neputând fi decelată vreo încălcare a dispozițiilor legale de către instanța de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.