ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2125/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 9.07.2024, revizuenta A. a solicitat suspendarea efectelor deciziei civile nr. 134/6.02.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2012, până la termenul de judecată din 16.10.2024, acordat în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă, având ca obiect revizuire.

În motivarea cererii, a arătat că prin cererea de revizuire, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 332 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, a solicitat anularea deciziei civile nr. 134 din data de 6.02.2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2012, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 441 din data de 25.02.2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă prin decizia civilă nr. 319 din data de 16.02.2012 a Curții de Apel Constanța, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2010.

În dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța, având ca obiect revizuire, a fost stabilit termen de judecată la 16.10.2024.

De asemenea, a mai susținut că reclamantul B. a solicitat, în ambele dosare, obligarea A. la repararea pagubei/prejudiciului care a pretins că i-ar fi fost cauzat. Astfel, în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Constanța, în calitate de reclamant a solicitat, pe lângă anularea autorizației de construire nr. x din 10.11.2009, și obligarea pârâtei A. la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Constanța, în rejudecare, urmare a precizării la cererea de chemare în judecată, a solicitat demolarea construcției proprietatea A., ca formă de reparare în natură a prejudiciului cauzat. Din motivarea deciziei civile nr. 134 din 6.02.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța, rezultă că demolarea construcției s-a dispus ca măsură de reparare în natură a prejudiciului/pagubei.

În continuare, a mai arătat că prin sentința civilă nr. 441 din 25.02.2011. Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamantului care a format obiectul dosarului nr. x/2010, curtea de apel schimbând, în parte, soluția menținând soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea A. la repararea pagubei. Dispozitivul hotărârii judecătorești prin care a fost respins capătul de cerere privind obligarea la repararea pagubei se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 134 din data de 06.02.2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2012, s-a dispus obligarea A. la repararea în natură a pagubei prin demolarea construcției, soluție care contrazice soluția anterioară prin care a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil solicitarea reclamantului B. de obligare la repararea pagubei.

Împotriva deciziei civile nr. 134/6.02.2024 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a declarat în termenul legal recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 121 din data de 26.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, iar intimatul a solicitat legalizarea acesteia pentru a fi pusă în executare.

În drept, s-au invocat prevederile art. 325 C. proc. civ.

Prin notele depuse la 29.07.2024, intimatul B. a invocat excepția netimbrării cererii de suspendare, cu motivarea că pe dovada plății taxei judiciare de timbru prin aplicația Ghișeul.ro la rubrica "plătitor" nu apare revizuenta, ci un anume C. și că nu există o procură din partea A., prin care aceasta să îl mandateze să achite taxa în numele și pe seama ei.

Prin încheierea din 30 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 134/6.02.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2012, formulată de revizuenta A., și în temeiul art. 325 C. proc. civ., a suspendat executarea deciziei civile nr. 134/06.02.2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2012, până la soluționarea cererii de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2024

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția de netimbrare, a apreciat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că la dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de suspendare, unde este menționat atât numărul de dosar corect, cât și contribuabilul, care este A., mențiuni suficiente pentru a considera legal achitată taxa judiciară de timbru, în raport de prevederile Legii nr. 146/1997 incidente cauzei.

A mai reținut că revizuenta a precizat la termenul de judecată din 30.07.2024 că a înțeles să formuleze o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile. art. 325 C. proc. civ. 1865 până la soluționarea cererii de revizuire, și nu o cerere de suspendare provizorie, cum greșit a indicat. Pe fondul cererii, a reținut că intimatul este creditorul obligației de demolare a construcției, care a obținut o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens după un timp îndelungat de la investirea instanțelor, astfel că urgența nu se prefigurează în cauză. De asemenea, există posibilitatea dezdăunării sale cu privire la paguba eventual produsă prin întârzierea demolării construcției.

Pe de altă parte, întoarcerea executării nu apare ca fiind posibilă, fiind vorba de o obligație de demolare a unei construcții, măsură care este definitivă, astfel că vătămarea debitorului, revizuenta din prezenta cauză, ar fi gravă și iremediabilă.

Împotriva încheierii din 30 iulie 2024 a declarat recurs intimatul B., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a invocat aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 403 din C. proc. civ. și a art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 202/2002, din perspectiva în care imobilul în litigiu se află în zona de protecție iar potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 41/2010 aceasta este desființată de drept.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 301 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Conform dispozițiilor art. 301 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

În considerarea art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac (…), în termenul legal, atrage decăderea, cu excepția cazului în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Conform dispozițiilor art. 325 din C. proc. civ. "Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător."

Art. 403 alin. (3) și alin. (4) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) și (2) instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane RON pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

Din conținutul alin. (3) al art. 403 din C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a recurs la dispozițiile de drept comun în ceea ce privește termenul pentru exercitarea căii de atac împotriva soluției pronunțate cu privire la cererea de suspendare a executării unei hotărâri, până la soluționarea cererii de revizuire, statuând în sensul că "încheierea poate fi atacată, în mod separat, cu recurs", fără a distinge așadar în privința unui termen special pentru formularea acestei căi de atac.

Or, normele de drept comun care reglementează termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului se regăsesc în cuprinsul art. 301 din C. proc. civ., anterior citate.

În speță, încheierea ce face obiectul prezentului recurs, din 30 iulie 2024, a fost comunicată recurentului B. la 08 august 2024, astfel cum rezultă din dovezile de primire și procesul-verbal de predare - dosar curții de apel, care a procedat la afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului față de împrejurarea că nicio persoană dintre cele menționate, nu a fost găsită la adresă.

Potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal întocmit de agentul procedural însărcinat cu înmânarea actelor de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de acesta.

Mențiunea referitoare la afișarea dovezii de comunicare, întrucât nicio persoană căreia putea să i se înmâneze actul procedural nu a fost găsită, este rezultatul constatării personale a agentului și, ca atare, face dovada până la înscrierea în fals.

Câtă vreme nu a fost urmată procedura falsului, nu se poate pretinde contrariul celor consemnate de agentul procedural în legătură cu data de comunicare a hotărârii.

În consecință, fiind vorba de un act procedural valabil întocmit, cu respectarea art. 100 pct. 7 cu referire la art. 92 C. proc. civ., data înscrisă pe acesta 08 august 2024 marchează momentul comunicării hotărârii și al începerii curgerii termenului de 15 zile pentru exercitarea recursului.

Raportat la data comunicării încheierii atacate și la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul), urmează a se reține că, pentru recurent, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 24 august 2024, respectiv într-o zi nelucrătoare (sâmbăta), astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. acesta s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare, respectiv luni, 26 august 2024.

Recurentul a declarat, însă, recurs la 27 august 2024, dată care rezultă din ștampila de înregistrare a recursului la Curtea de Apel Constanța, aplicată pe cererea de recurs .

Se reține, deci, că data declarării recursului se situează peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Așadar, recurentul a declarat recursul la 27 august 2024, (luându-se în considerare data certă aplicată de curtea de apel pe cererea de recurs cu ocazia înregistrării acesteia pe rolul instanței, care coincide cu data poștei electronice prin care recurentul a comunicat cererea de recurs la adresa de email a instanței - fila x), cu depășirea termenului legal, imperativ, de decădere, reglementat de art. 301 alin. (1) C. proc. civ., fără să invoce circumstanțe excepționale si insurmontabile, de natură să îl împiedice să exercite calea de atac, conform legii.

Constatând încălcarea normelor legale imperative care reglementează termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru exercitarea căii de atac a recursului, dar si împrejurarea că nu există motive de ordine publică, care să poată fi invocate, din oficiu, de instanța de recurs, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de intimatul B. împotriva încheierii de ședință din 30 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de intimatul B. împotriva încheierii de ședință din 30 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2024.