ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 20/2025

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului formulat de recurenta A. în contradictoriu cu intimatul B., pentru lipsa părților.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 2 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 septembrie 2024 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen și procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a susținut că în speță este pusă în discuție exercitarea puterii cu vătămarea gravă a persoanelor fără capacitate de exercițiu din România și săvârșirea infracțiunilor de genocid, trafic de persoane și lipsa de apărare a acestora de către puterea judecătorească prin denegare de dreptate.

Astfel, se precizează că instanța a inventat motive suprarealiste de suspendare a judecății în procedura de instituire a tutelei speciale, în contestația la tergiversarea procesului și în soluționarea competentă a denunțurilor penale pentru infracțiuni grave: uzurparea suveranității naționale, genocid, trafic de persoane și denegare de dreptate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ., C. pen., C. proc. pen., Constituția României.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

Pe parcursul judecății, intimata-reclamantă A. reprezentată de fiul său B. a invocat excepția de nulitate a citației, iar recurentul-contestator a invocat excepția de nelegalitate internațională a statului român și a puterii judecătorești.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește excepția nulității citației, precum și excepția de nelegalitate internațională a statului român și a puterii judecătorești, Înalta Curte reține următoarele:

La data de 7 octombrie 2024, intimata A., reprezentată de fiul său B. a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția nulității citației, iar recurentul B. a invocat excepția de nelegalitate internațională a statului român și a puterii judecătorești.

În susținerea acestor excepții, părțile, într-o manieră neconvențională, aduc acuze grave statului român, pe motiv că acesta încalcă dreptul internațional și săvârșește crime împotriva umanității, că se face vinovat de trafic de persoane cu dizabilități mintale și că nu respectă dreptul justiție (denegare de dreptate).

S-a mai susținut că întârzierea înființării instanței de tutelă și de familie ar fi permis aceste abuzuri timp de 13 ani.

Totodată, s-au invocat dispozițiile art. 118 alin. (1) din Constituția României, care se referă la rolul armatei în garantarea democrației.

Analizând excepțiile invocate de părți, Înalta Curte reține, sub un prim aspect, că excepțiile procesuale, ca natură juridică, sunt apărări procedurale, adică apărări ce privesc încălcarea unor norme de organizare judecătorească, de competență sau de procedură.

Dispozițiile art. 245-248 C. proc. civ. reglementează excepțiile procesuale, art. 245 C. proc. civ. definind excepția procesuală ca fiind mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului de judecată sau constituirea instanței, competența instanței ori procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune, urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

În situația în care nu sunt respectate condițiile prevăzute de legiuitor cu privire la actele de procedură civilă, devine aplicabilă sancțiunea nulității, aceasta lipsind total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale de fond sau de formă.

Având în vedere aceste aspecte teoretice, Înalta Curte urmează a constata că excepțiile invocate de părți sunt neîntemeiate, urmând a le respinge pentru considerentele ce succed.

În ceea ce privește excepția nulității citației invocată de intimată, Înalta Curte reține că citația este un act de procedură prin care se realizează citarea părților în fața instanței, act care se emite în formă scrisă și care este compus din două părți: citația propriu-zisă și dovada de înmânare (procesul-verbal) a citației.

Acest act de procedură trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, astfel cum prevăd dispozițiile art. 157 alin. (3) C. proc. civ., mențiuni referitoare la indicarea instanței și a sediului acesteia, a numărului dosarului, a anului, zilei și orei de înfățișare, a numelui de familie și prenumelui sau a denumirii celui citat și a locului unde acesta se citează, ștampila instanței și semnătura grefierului.

Or, în speța pendinte, deși a invocat excepția nulității citației, intimata nu a indicat elementele ce lipsesc din cuprinsul acesteia care să atragă sancțiunea nulității care să lipsească de efecte acest act de procedură.

Intimata s-a limitat doar la a depune la dosar o cerere prin care a susținut că invocă excepția de nulitate a citației, argumentele aduse în dezvoltarea acesteia reprezentând în realitate nemulțumiri și acuze grave la adresa statului român și nicidecum neregularități privitoare la actul procedural reprezentat de citație.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate internațională a statului român și a puterii judecătorești, excepție invocată de recurent, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este o veritabilă excepție prin care să se critice încălcarea unor norme de organizare judecătorească, de competență sau de procedură în cauză.

Mai mult, nici din modul de argumentare al acestei excepții nu se pot decela susțineri apte să determine instanța ca, în baza rolului său activ reglementat de dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., să procedeze la o recalificare corectă a excepției, în sensul de a aprecia că voința reală a recurentului a fost aceea de a invoca o anumită excepție de fond sau o anumită excepție de procedură.

Totodată, Înalta Curte observă că recurentul a expus aceleași nemulțumiri și acuzații grave la adresa statului român ca și cele expuse de intimată în susținerea excepției nulității citației. Acestea reprezintă însă considerații personale ale părților, neprocedurale, care nu au legătură cu pricina dedusă judecății și care drept urmare, nu vor fi analizate de către instanță.

În consecință, Înalta Curte va respinge excepțiile invocate de părți ca neîntemeiate.

Procedând în continuare la analizarea excepției nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea formulată, recurentul arată că înțelege să declare recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, susținând că motivul de suspendare este unul "suprarealist, inventat de instanță".

A mai susținut recurentul că în speță "este pusă în discuție exercitarea puterii cu vătămarea gravă a persoanelor fără capacitate de exercițiu din România și săvârșirea infracțiunilor de genocid, trafic de persoane și lipsa de apărare a acestora de către puterea judecătorească prin denegare de dreptate".

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât toate aceste aserțiuni, prezentate drept motive de recurs, exced cadrului procesual al acestei căi extraordinare de atac, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalității încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Or, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de aceste dispoziții legale, recurentul trebuie să se refere la un viciu de legalitate al încheierii recurate, să indice greșelile anume imputate instanței care a suspendat pricina și să indice încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susținerile recurentului nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conformă exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității încheierii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Numai așa instanța de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a încheierii atacate, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat încheierea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, urmând a admite această excepție și a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de părți, ca neîntemeiate.

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator B. împotriva încheierii din 2 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2025.