ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1344/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 12 decembrie 2024, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestația privind tergiversarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 6 București.

Prin încheierea din 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul x/2024, a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata contestației privind tergiversarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de contestatorul A..

Împotriva încheierii din 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul x/2024, contestatorul A. a formulat recurs, neîntemeiat în drept, prin care a susținut că încheierea atacată este dovada că Statul Român este nelegitim și răufăcător, iar așa-zisele puteri constituționale sunt dispozitive de execuție ale aparatului de stat puse în slujba intereselor străine. A învederat că participarea dispozitivului judecătoresc la încălcarea dreptului public internațional este dovedită de refuzul de înfăptuire a justiției în cazul plângerilor victimei, cu încălcarea grosolană a normelor de drept substanțiale și procedurale, precum suspendarea judecății în situația în care statul are obligația de ocrotire a persoanelor fără capacitate de exercițiu.

Prin rezoluția din 4 martie 2025 a fost fixat termen de judecată la data de 12 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În speță, în cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul A. își exprimă nemulțumirea față de sistemul de justiție, învederând refuzul de înfăptuire a justiției în cazul plângerilor victimei, cu încălcarea grosolană a normelor de drept substanțiale și procedurale, precum suspendarea judecății în situația în care statul are obligația de ocrotire a persoanelor fără capacitate de exercițiu.

Înalta Curte reține astfel că, prin cererea de recurs, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, nefiind expuse argumentele pentru care nu este legală măsura de suspendare a judecării recursului, dispusă de curtea de apel.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la invocarea unor împrejurări precum cele anterior evidențiate întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale aplicabile.

Reținând că recurentul nu invocă încălcarea unei norme de procedură de către instanța care a pronunțat încheierea atacată și nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând, totodată, că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.