ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1631/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la restituirea, prin echivalent, a prestațiilor efectuate în baza contractului nr. x din 17 noiembrie 2016, respectiv a sumei de 124.813,5 RON, inclusiv TVA, și, în continuare 2% din suma lunară de 1.120,43 euro, în RON la cursul BNR din ziua plății.

La data de 7 mai 2024, pârâta B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, pârâta a solicitat despăgubiri constând în daune directe, în valoare de 11.511 RON și 69.081,74 euro, daune indirecte în valoare de 55.0763,64 euro, daune morale în valoare de 22.450 euro și alte daune.

La data de 30 septembrie 2024, în baza dispozițiilor art. 204 din C. proc. civ., reclamanta a formulat o cerere completatoare a acțiunii invocând motive noi de drept și de fapt.

Pârâta a formulat întâmpinare, la data de 18 noiembrie 2024, prin care și-a menținut apărările din întâmpinarea inițială și și-a precizat pretențiile proprii. În acest sens, a arătat că prejudiciul suferit se ridică la valoarea de 295.037,74 euro și 8.219 RON, reprezentând contravaloarea daunelor directe, succesului nerealizat, dobânzii legale, daunelor de tergiversare, prejudiciilor intenționate și a altor daune prezente și viitoare, pe care le-a defalcat într-o anexă.

La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2024, instanța a calificat pretențiile de la pct. 3 și din partea finală a întâmpinării la cererea introductivă, precizate și din cuprinsul întâmpinării la cererea modificatoare, privind solicitarea de despăgubiri în valoare totală de 295.037,74 euro și 8.219 RON, drept cerere reconvențională, reținând că pârâta - reclamantă reconvențional este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenții și ca părți pe reclamanta B. și pe pârâta A., cu repartizare manuală la același complet, cu același termen de judecată, ulterior discutării dosarului inițial. Astfel, a fost format prezentul dosar, cu nr. x/2024

Prin sentința civilă nr. 23 din 8 ianuarie 2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii (cererii reconvenționale disjunse din dosarul nr. x/2024) formulate de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că se solicită repararea unui prejudiciu în cuantum de 295.037,74 euro și 8.219 RON, care depășește pragul valoric de 200.000 RON prevăzut de dispozițiile art. 94 din C. proc. civ.. Prin urmare, competența de soluționare a cererii, care are ca obiect o pretenție proprie, independentă de dezlegarea acțiunii inițiale, aparține tribunalului. Față de sediul pârâtei, Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze cererea.

În consecință, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 514 din 28 aprilie 2025, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei, și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 123 din C. proc. civ. potrivit cu care, "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120" și ale prevederilor art. 210 din același act normativ, care stipulează că "cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală".

Cererea reconvențională este o cerere incidentală, care se soluționează de către instanța competentă să judece cererea principală. Prin urmare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin acțiunea principală, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata unor sume de bani în considerarea raportului juridic contractual care a existat între părți.

La rândul său, pârâta a solicitat obligarea reclamantei să suporte prejudiciul suferit, pe care l-a apreciat ca fiind în cuantum de 295.037,74 euro și 8.219 RON. Această cerere reconvențională a fost disjunsă și face obiect al prezentului litigiu.

Instanțele aflate în conflict au statuat, în mod diferit, asupra competenței privind această din urmă solicitare realizată prin intermediul cererii reconvenționale, apreciind fie că este vorba de o cerere cu o valoare ce depășește 200.000 RON, ce revine spre soluționare tribunalului, fie că natura incidentală a cererii reconvenționale impune judecarea acesteia de către instanța învestită cu acțiunea principală.

Problema care a generat conflictul negativ de competență este aceea dacă solicitarea formulată pe cale reconvențională, constând în acordarea de despăgubiri în sumă de 295.037,74 euro și 8.219 RON, este sau nu de competența judecătoriei, având în vedere cuantumul unei astfel de pretenții.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 123 din C. proc. civ., "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat. (3) Când instanța este exclusiv competentă pentru una din părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile."

Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 30 alin. (6) din același act normativ, care definesc cererile incidentale, rezultă că legiuitorul a reglementat un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă să soluționeze o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială ori teritorială.

Cererea reconvențională reprezintă o varietate a cererii de chemare în judecată prin care pârâtul dintr-un proces pendinte formulează pretenții proprii împotriva reclamantului. Sub aspect procesual, cererea reconvențională este una incidentală, ea nu exprimă apărarea pe care o face pârâtul față de pretențiile reclamantului, ci constituie mijlocul procesual prin intermediul căruia pârâtul indică pretenții proprii față de reclamant. Pârâtul devine astfel și el reclamant, iar demersul său procedural întrunește caracteristicile unei adevărate cereri de chemare în judecată.

Caracterul incidental al cererii reconvenționale nu înlătură valoarea și efectele sale juridice similare unei acțiuni introductive de instanță, însă presupune o competență specifică, și anume aceea pe care o are acțiunea principală, fiind incidente, așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., anterior menționate.

Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare legală de competență, în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale, în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale, au caracter imperativ și se aplică prin derogare de la normele generale de competență materială sau teritorială exclusivă.

Prorogarea legală de competență produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală și cea reconvențională se soluționează concomitent ori se procedează la disjungerea celei incidentale și formarea unui nou dosar.

Prin urmare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, învestită cu soluționarea cererii principale, a devenit competentă să analizeze și cererea incidentală, disjunsă, chiar dacă valoarea acesteia ar fi atras, în mod normal, competența de soluționare în favoarea tribunalului.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii pendinte în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.