ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 477/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov în data de 31.12.2019, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru fapta proprie, în temeiul art. 1357 C. civ., respectiv obligarea acestuia la restituirea sumei de 8.616.856,81 RON; obligarea pârâtului la plata dobânzilor și a penalităților calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării efective a debitului; menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 72/P/2019 din data de 27 iunie 2019 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, asupra unui tractor, înregistrat la Primăria orașului Bragadiru, jud. Ilfov, cu nr. x, proprietatea pârâtului A., precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința civilă nr. 2599 din 15 octombrie 2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția lipsei de interes a cererii privind menținerea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 72/P/2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, invocată din oficiu. A admis în parte cererea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în contradictoriu cu pârâtul A.. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 8.616.856,81 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a dobânzilor și a penalităților, calculate conform Codului de procedură fiscală, aferente sumei totale de 8.616.856,81 RON, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării efective a debitului. A respins cererea privind menținerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 72/P/2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, ca fiind lipsită de interes și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 1325 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III- civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 2599/15.10.2020 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.560.148,3 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a debitului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Prin cererea de recurs, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., recurenta solicită admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării intimatului la plata către aceasta a sumei de 4.646.434,02 RON, cu titlu de prejudiciu, la care se adaugă accesorii fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a debitului. Arată recurenta că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2012, solicitând obligarea suspecților din respectivul dosar, printre care și intimatul din prezenta cauză, la plata sprijinului financiar acordat necuvenit, în cuantum de 8.616.856,81 RON, sumă la care se adaugă accesoriile fiscale. Mai susține recurenta că, prin decizia penală nr. 124/18.09.2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2019, urmare a acordului de recunoaștere al vinovăției încheiat între intimatul din prezenta cauză și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. În acest context a formulat prezenta acțiune, solicitând obligarea pârâtului A. la plata prejudiciului anterior menționat, de 8.616.856,81 RON, sumă la care se adaugă accesoriile fiscale. Precizează că, în cursul procedurii judiciare, din totalul sumei pretinse, și cu care s-a constituit parte civilă în dosarul penal, a fost stinsă doar creanța în valoare de 4.183.044,07 RON, prin plată voluntară și deducere/compensare din plățile viitoare, astfel că suma rămasă de recuperat cu titlu de prejudicu este de 4.646.434,02 RON. Susține recurenta că, în prezentul dosar, Curtea de Apel București a înțeles să oblige pârâtul doar la plata sumei de 4.560.148,3 RON, astfel cum aceasta a fost stabilită prin dispozitivul hotărârii penale nr. 123/20.01.2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, cu încălcarea dispozițiilor art. 28 din C. proc. pen., care statuează în sensul că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, doar cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța de apel avea obligația de a se pronunța asupra întinderii prejudiciului, fără a fi ținută de aspectele constatate de instanța penală deoarece hotărârea instanței penale nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește latura civilă a speței. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 1349 C. civ., autorul faptei delictuale este ținut să acopere integral paguba produsă părții vătămate, în scopul repunerii acesteia în situația anterioară. Concluzionând, recurenta solicită admiterea recursului, cu consecința casării în parte a deciziei Curții de Apel București, recurate, cu consecința obligării pârâtului A. la plata către aceasta a sumei de 4.646.437,02 RON, cu titlu de prejudiciu, la care se adaugă accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecarei plăți și până la data achitării integrale a debitului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la 17 octombrie 2024, intimatul A. invocă excepția nulității recursului iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat. În esență, se susține că, în mod corect, curtea de apel a avut în vedere hotărârea penală nr. 123/20.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care instanța a stabilit cu titlu definitiv faptul că prejudiciul rămas de recuperat este de 4.560.148,3 RON, și că nu poate fi ignorată autoritatea de lucru judecat în efectul său pozitiv, de care se bucură, inclusiv sub aspectul laturii civile, hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care s-a tranșat atât asupra existenței și întinderii prejudiciului, cât și asupra legăturii de cauzalitate dintre faptele concurente ale inculpaților și prejudicul cauzat reclamantei. Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 23 octombrie 2024, care a depus note scrise, prin care solicită respingerea apărărilor invocate de intimat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești, 31 decembrie 2019, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 26 februarie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a respins excepția nulității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, și a rămas în pronunțare asupra fondului recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Litigiul poartă asupra soluționării acțiunii în răspundere civilă delictuală prin care reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pretinde repararea prejudiciului produs prin acordarea pe nedrept de fonduri europene către societatea beneficiară B. S.R.L., și cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal, finalizat în privința intimatului A. cu o soluție de condamnare pentru complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în formă continuată; complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală și complicitate la infracțiunea de tentativă la stabilirea cu rea-credință, de către contribuabil, a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, în urma încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției, situație în care latura civilă a dosarului penal a rămas nesoluționată. Prima instanță a fondului a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 8.616.856,81 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs, precum și la plata dobânzilor și a penalităților, calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării efective a debitului, respingând ca lipsită de interes cererea de menținere a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța nr. 72/P/2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova. Împotriva hotărârii primei instanțe a fondului a declarat apel doar pârâtul A., astfel că soluția dată capătului de cerere respins, având ca obiect menținere sechestru asigurător, a dobândit putere de lucru judecat, prin neapelare de către reclamantă. Instanța de apel, prin decizia nr. 1325A din 26 octombrie 2023, ce face obiectul prezentei căi de atac, a admis apelul declarat de pârâtul A. și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a diminuat cuantumul despăgubirilor la 4.560.148,3 RON. A apreciat curtea de apel că, în cauză, nu poate fi ignorată autoritatea de lucru judecat, sub efectul său pozitiv, de care se bucură, inclusiv sub aspectul laturii civile, hotărârea definitivă a instanței penale, pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care s-a tranșat nu numai vinovăția inculpaților din respectivul dosar, dar și întinderea prejudicului cauzat reclamantei. Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. se critică, în esență, cuantumul despăgubirilor și modalitatea în care instanța de apel a făcut aplicarea art. 28 din C. proc. pen.. Consideră recurenta că autoritatea de lucru judecat nu operează în privința laturii civile a cauzei penale, și că instanța civilă nu putea prelua ca atare cuantumul prejudiciului reținut în dosarul penal, ci trebuia să procedeze ea însăși la verificarea acestuia. Prioritar, Înalta Curte subliniază limitele analizei în recurs, aceasta implicând doar verificarea legalității deciziei nr. 1325A din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie din perspectiva incidenței autorității de lucru judecat a dispozițiilor civile din dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului Mehedinți, cu consecințe asupra întinderii prejudiciului produs reclamantei. Se remarcă, astfel, că recursul a fost exercitat exclusiv de către reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, astfel că toate chestiunile legate de admisibilitatea acțiunii, precum și de temenicia acesteia au rămas definitiv stabilite prin nerecurarea de către partea care le-a contestat, respectiv intimatul din prezenta cauză. Astfel, în privința admisibilității căii de atac, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a reținut, pe de-o parte, că acțiunea este pe deplin admisibilă, întrucât între instituția reclamantă și persoana chemată în judecată nu există un raport juridic fiscal, prejudicierea bugetului de stat, respectiv a bugetului general al Uniunii Europene cu suma ce reprezintă sprijinul financiar acordat necuvenit constituind fapta ilicită în sensul prevăzut de art. 1.349 din C. civ. iar, pe de altă parte, că o eventuală posibilitate a reclamantei de a recupera prejudiciul pe cale administrativ-fiscală, prin emiterea unor titluri de creanță și, subsecvent, a unor titluri executorii, nu a fost reținută ca fine de neprimire nici în contextul analizării laturii civile în dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului Mehedinți, soluționat prin sentința penală nr. 127/15.11.2021, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 123/20.01.2023 a Curții de Apel Craiova. Totodată, cât privește temeinicia acțiunii, privită din perspectiva îndeplinirii cumulative a condițiilor de atragere a răspunderii civile delictuale în privința intimatului A., și aceasta a fost constatată cu titlu definitiv prin decizia recurată, existența faptei ilicite, a vinovăției intimatului, existența unui prejudicu și a legăturii de cauzalitate dintre acestea nefiind criticate de către intimat prin exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii din apel, prin care s-a statuat în sensul că prejudiciul rămas de recuperat de către reclamantă îi este imputabil și acestuia, în solidar cu autorii faptelor penale, condamnați în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Mehedinți. Procedând la verificarea criticilor din recurs, susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din | C. proc. civ., iar nu în pct. 6 și 8 din același act normativ, întrucât ceea ce se tinde a se demonstra este greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 28 din C. proc. pen., Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora. Astfel, critica recurentei vizează necalcularea cuantumului despăgubirilor de către instanța de apel, care s-ar fi limitat la a reține autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale pronunțate în dosarul nr. x/2019, fără a analiza fondul cauzei și cu ignorarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen. Se observă, așadar, că, prioritar analizării îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, instanțele fondului au avut de stabilit dacă cele statuate prin hotărârile penale pronunțate în dosarul în care reclamanta din prezenta cauză s-a constituit parte civilă, și în care atât autorii infracțiunilor, cât și complicele acestora - intimatul din prezenta cauză - au fost condamnați, se impun sau nu cu autoritate de lucru judecat în prezentul dosar. Este necontestat în cauză că, prin sentința penală nr. 124 din 18 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2019, s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova cu inculpatul A., acesta din urmă fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005; pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tentativă la stabilirea cu rea-credință, de către contribuabil, a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 10 (zece) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare iar, în baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen. În temeiul art. 486 alin. (2) C. proc. pen., instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă, hotărârea tribunalului fiind confirmată inclusiv cu privire la latura civilă prin decizia penală nr. 1674 din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respins apelul declarat pe latură civilă de reclamanta din prezenta cauză, ceea ce a determinat declanșarea litigiului civil de față, având ca obiect solicitarea reclamantei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură de obligare a pârâtului A. la repararea prejudiciului rezultat din producerea infracțiunii. În considerentele hotărârii penale menționate s-a reținut că, în realizarea proiectului "Înființare plantație viță de vie în suprafață de 147,14 ha în Centrul Viticol Golul Drincei, localitatea Vlădaia, Județul Mehedinți", numitul C. împreună cu inculpatul A. au creat un circuit de operațiuni fictive derulate între S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., circuit ce avea drept scop întocmirea de documente justificative cu caracter doar aparent real, și care în urma depunerii lor la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, au făcut posibilă obținerea sprijinului financiar din Fondul European de Garantare Agricolă, de către beneficiarul S.C. B. S.R.L., contribuind, astfel, la producerea unui prejudiciu bugetului reclamantei în valoare de 8.616.856,81 RON. În ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța a constatat că, în cauză, s-a stabilit că, prin infracțiunile săvârșite de inculpatul A., s-a reușit obținerea de către beneficiarul S.C. B. S.R.L., reprezentată de C., pe nedrept, a sumei nerambursabile de 8.616.856,81 RON - sprijin financiar acordat necuvenit, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării integrale a debitului principal, conform O.U.G. nr. 66/2012. Suma reprezentând prejudiciu produs reclamantei a fost stabilită în mod definitiv prin sentința penală nr. 127 din 15 noiembrie 2021 a Tribunalului Mehedinți, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 123 din 20 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală în dosarul nr. x/2019, dosar format în urma aceleiași sesizări penale, și care a fost finalizat prin rechizitoriul cu nr. x de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova (din care a fost disjunsă cauza cu nr. 72/P/2019, cu privire la care, în 27.06.2019, a fost încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției cu inculpatul A.). Prin această decizie s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, respectiv a inculpatei S.C. B. S.R.L. la pedeapsa de 300 zile - amenda, cuantumul unei zile - amenda fiind de 1000 RON, rezultând amenda totală în cuantum de 300.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată. Asupra laturii civile din dosarul nr. x/2019, instanța penală a reținut că, urmare a cererilor de decontare și care au fost justificate prin documente conținând date caracter fals/inexact, S.C. B. S.R.L., prin reprezentantul său C., și cu sprijinul numitului A., a încasat suma totală de 8.616.856,81 RON (suma de 5.577.150,88 RON aferentă cererii de sprijin nr. x/26.08.2010 și suma de 3.039.705,93 RON aferentă cererii de sprijin nr. x/26.08.2010) din fondurile FEGA (sumă decontată de Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură), total din care s-a recuperat prin deducere suma de 362.336,81 RON iar, ulterior, în cursul procesului, s-a și recuperat o parte din prejudiciu, în valoare de 3.694.371,70 RON. Drept urmare, a reținut instanța penală că prejudiciul rămas de recuperat de către reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este în cuantum de doar 4.560.148,30 RON, sumă la care se adaugă accesoriile calculate conform art. 73 1 din Legea nr. 500/2002, astfel că a dispus obligarea celor doi inculpați, S.C. B. S.R.L. și C. la plata acesteia. Prin critica formulată, recurenta-reclamantă a afirmat, în esență, că sentința instanței penale, nr. 127 din 15 noiembrie 2021 a Tribunalului Mehedinți, prin care s-a determinat cuantumul prejudiciului rămas de recuperat de către partea civilă - reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză decât cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Se constată că textul de lege anterior menționat limitează recunoașterea autorității de lucru judecat a celor statuate de instanța penală, doar sub aspectele ce vizează latură penală a cauzei, și anume: dacă există o faptă ilicită și dacă persoană care a săvârșit-o poate răspunde pentru prejudiciul produs. Însă, situația premisă la care se referă art. 28 din C. proc. pen. este aceea în care acțiunea civilă nu a fost soluționată de instanța penală, aceasta fiind singura ipoteză în care s-ar putea vorbi despre admisibilitatea sesizării unei instanțe civile cu o cerere în atragerea răspunderii civile delictuale a autorului unei fapte ilicite/infracțiuni și în care s-ar putea pune problema autorității de lucru judecat în raport cu hotărârea pronunțată în penal. Acesta este și contextul în care a și fost formulată prezenta acțiune, în dosarul penal în care s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova cu intimatul din prezentul dosar, A., unde a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei. Într-o atare situație, privită limitat, s-ar putea susține, într-adevăr, că, astfel cum reiese din coroborarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din C. proc. pen. cu cele ale art. 486 alin. (2) din același act normativ, în cazul în care instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, iar această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile. Însă, ceea ce omite a avea în vedere recurenta, aspect care, de altfel, a fost observat corect de către instanța de apel, prin hotărârea recurată, este faptul că intimatul din prezenta cauză a fost doar unul dintre inculpații din dosarul penal inițial, nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta săvârșind faptele pentru care a fost condamnat și care au condus la producerea prejudicului în patrimoniul recurentei, în complicitate cu autorii S.C. B. S.R.L. și C., după cum se reține în ambele hotărâri penale pronunțate în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019 de Tribunalul Mehedinți. Așadar, dacă în situația existenței unui singur inculpat, și față de care latura civilă a cauzei penale a fost lăsată nesoluționată de instanța penală, lucrurile sunt clare și se prezintă astfel cum în teorie expune recurenta, instanța civilă fiind ținută să cuantifice prejudiciul astfel produs (dat fiind că acesta nu a fost verificat de instanța penală), nu la fel stau lucrurile în cazul în care există mai multe persoane vinovate de producerea prejudicului iar în raport cu unele dintre acestea latura civilă a cauzei penale a fost soluționată iar față de altele nu. În această din urmă ipoteză, în care există trei inculpați cercetați și condamnați de instanța penală, și care, împreună, au făcut posibilă obținerea sprijinului financiar din Fondul European de Garantare Agricolă, de către beneficiarul S.C. B. S.R.L., și au contribuit la producerea unui prejudiciu unic bugetului reclamantei, iar doar cu privire la doi dintre aceștia acțiunea civilă a fost soluționată în penal, ne aflăm în prezenta speță. Astfel, în dosarul penal nr. x/2012, reclamanta din cauza de față s-a constituit parte civilă pentru suma de 8.616.856,81 RON iar, întrucât unul dintre inculpați, intimatul din prezenta cauză, a recunoscut faptele, astfel cum au fost prezentate prin rechizitoriu și a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța penală, în dosarul penal nr. x/2019, a luat act de acesta și l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii, lăsând nesoluționată acțiunea civilă. Întrucât ceilalți doi inculpați, C. și S.C. B. S.R.L., nu au recunoscut faptele pentru care au fost cercetați, judecata penală a continuat în privința acestora, în dosarul disjuns nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Mehedinți, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 127/15.11.2021, definitivă prin decizia penală nr. 123/20.01.2023 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa închisorii și a inculpatei S.C. B. S.R.L. la plata unei amenzi penale. Tot în acest dosar, sub aspectul laturii civile, instanța penală a analizat pretențiile părții civile din perspectiva condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1381 și următoarele C. civ. prin raportare la art. 19 C. proc. pen., obligându-i, în solidar, pe aceștia la plata sumei de 4.560.148,30 RON, reprezentând diferenta dintre prejudiciul principal si suma achitată în cursul procesului, respectiv dedusă în privința persoanei juridice, la care se adaugă dobânzile și penalitățile prevăzute de legislația în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului, precum si la plata dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Astfel, instanța penală a soluționat acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal prin verificarea întrunirii acelorași elemente specifice răspunderii civile delictuale de drept comun, anume existența faptei ilicite, în speță a unei infracțiuni, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și a vinovăției persoanelor care urmează a repara prejudiciul rezultat prin săvârșirea infracțiunii. Așadar, prejudiciul produs recurentei, pretins a fi reparat inclusiv de către intimatul A., în solidar cu inculpații C. și S.C. B. S.R.L., prin prezenta acțiune dedusă judecății, a fost definitiv stabilit de instanța penală în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Mehedinți, în care recurenta a figurat în calitate de parte civilă. Cum prejudiciul pretins a fi reparat în prezentul dosar este același a cărui valorificare s-a urmărit prin formularea cererii de constituire parte civilă în dosarul penal nr. x/2012, cuantumul său nu poate fi repus în discuție, fiind deja verificat de o instanță, care a avut în vedere toate înscrisurile de care s-a prevalat recurenta din prezenta cauză în ambele dosare, atât cel penal, cât și cel civil. Curtea de Apel București a reținut corect că reclamanta urmărește valorificarea unui prejudiciu unic, cauzat prin faptele ilicite concurente ale intimatului A. și ale inculpaților din dosarul penal nr. x/2019, conexiunea dintre activitățile infractionale reținute în sarcina inculpaților din cele două cauze penale fiind, de altfel, evidențiată chiar prin decizia penală nr. 123/20.01.2023 a Curții de Apel Craiova. Contrar susținerilor recurentei, instanța civilă nu avea a recalcula întinderea prejudiciului din dosarul penal, întrucât instanța penală a efectuat deja o evaluare a înscrisurilor depuse la dosar de către partea civilă, analizând coroborat probatoriul, în urma căruia a apreciat că este dovedită legătura de cauzalitate între infracțiunile comise de inculpații din dosarul nr. x/2019, împreună cu complicele A., precum și că prejudiciul produs reclamantei este de 8.616.856,81 RON, dar din care trebuie scăzută suma de achitată în cursul procesului (3.694.371,70 RON) și deducerile personale de la S.C. B. S.R.L. (362.336,81 RON), rămânând un rest de prejudiciu de recuperat de 4.560.148,3 RON. Așadar, nu se poate reține că instanța de apel nu a efectuat o cercetare judecătorească, recunoscând greșit autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale prin care s-a soluționat latură civilă a cauzei, din moment ce sunt îndeplinite cerințele art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la prejudiciul pretins a fi reparat în prezentul dosar existând anterior un alt litigiu în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la întinderea acestuia. Odată ce acțiunea în răspundere civilă delictuală asociată acțiunii penale a fost soluționată la instanța penală, ea nu poate fi negată și reevaluată în fața instanței civile. Este adevărat că reclamanta avea dreptul de a învesti instanța civilă chiar cu pretențiile pentru care s-a constituit anterior parte civilă, respectiv cu acte și fapte materiale ce au constituit obiectul infracțiunilor de corupție pentru care pârâtul din prezenta cauză a fost condamnat, întrucât în privința acestuia din urmă nu deținea un titlu executoriu prin care acesta să fi fost obligat la plata prejudiciului, însă admisibilitatea acțiunii nu exclude reținerea puterii de lucru judecat, în privința aspectelor relative la latura civilă a cauzei, soluționate definitiv de o instanță, fie aceasta penală sau civilă. În acest context, Înalta Curte reține că sunt nefondate interpretările pe care recurenta le-a dat textului art. 28 din C. proc. pen., prin raportare la contextul și particularitatea prezentei spețe, în care în contradictoriu cu doi dintre inculpați a fost soluționată acțiunea civilă, iar cu privire la cel de-al treilea aceasta a fost lăsată nesoluționată. De vreme ce reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a sesizat organele judiciare penale și s-a constituit parte civilă cu suma pretinsă ca reprezentând prejudiciu rezultat de săvârșirea infracțiunii, iar o instanță penală a verificat subzistența, compunerea și întinderea prejudiciului, prin raportare la probatoriul administrat în procesul penal și la susținerile părților privind achitarea parțială ori deducerea unei părți din acesta, reinterpretarea probatoriului de către instanța civilă nu mai era posibilă, în condițiile în care prejudiciul pretins a fi reparat, în solidar, de către cei trei inculpați este unul singur. Pe cale de consecință, aspectele ce țin de latura civilă a cauzei, respectiv cuantumul prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptelor concurente ale mai multor persoane pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat reclamantei, care a figurat ca parte în procesul penal finalizat prin hotărârea ce conține și rezolvarea laturii civile. Aceasta din urmă nu este îndreptățită să repună în discuție, în fața instanței civile, întinderea prejudiciului, doar justificat din perspectiva faptului că, de această dată, se urmărește tragerea la răspundere civilă și a altui coparticipant la săvârșirea infracțiunii, și în legătură cu care latura civilă din dosarul penal a fost lăsată nesoluționată. Atâta vreme cât prejudiciul produs în patrimoniul recurentei este unic, în privința celor trei inculpați nepretinzându-se atragerea răspunderii pentru un prejudiciu distinct, cauzat individual, ci dimpotrivă, aceștia au conlucrat în vederea unui singur scop, acela de obținere a sprijinului financiar din Fondul European de Garantare Agricolă, de către beneficiarul S.C. B. S.R.L., autoritatea de lucru judecat cu privire daunele materiale acordate în procesul penal se impun și în cadrul prezentului litigiu. În considerarea celor anterior arătate, Înalta Curte reține ca fiind legală soluția instanței de apel care a stabilit că întinderea prejudiciului este cea care rezultă din hotărârea penală definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Mehedinți, în care au fost analizate pretențiile civile ale reclamantei din prezentul dosar, motiv pentru care recursul formulat va fi apreciat ca nefondat și respins în consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, reținând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva deciziei civile nr. 1325 A din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,