ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1574/2025

HOTĂRÂRE

23.09.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1574/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.07.2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat Tribunalului București, secția a IV-a civilă, emiterea certificatului executoriu european în privința următoarelor hotărâri judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2018: sentința civilă nr. 2685 din data de 04.12.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1889 A din 22.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunțată de Î.C.C.J., secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din 29.07.2025, Tribunalul București a disjuns petitul referitor la cererea de eliberare certificat, potrivit art. 53 din Regulamentul 1215/2012 al Parlamentului european și al Consiliului, pentru decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunțată de Î.C.C.J., secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Astfel, a dispus formarea unui nou dosar pentru capătul de cerere disjuns, având ca obiect certificarea titlurilor executorii europene, înregistrat în prezentul dosar sub nr. x/2025

Prin sentința civilă nr. 966 din 29 iulie 2025 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalul București, invocată din oficiu, în ceea ce privește cererea de eliberare certificat, potrivit art. 53 din Regulamentul 1215/2012 al Parlamentului european și al Consiliului, pentru decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunțată de Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea instanței supreme.

Învestită prin declinare, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea cererii de eliberare certificat executoriu european la data de 23.09.2025, în camera de consiliu, fără citarea părților, data la care a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acestei cauze.

Examinând cererea cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat Tribunalului București, secția a IV-a civilă emiterea certificatului executoriu european în privința următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 2685 din data de 04.12.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, decizia civilă nr. 1889 A din 22.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunțată de Î.C.C.J., secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 2685 din 04.12.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. și Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI București, s-a dispus încetarea înregistrării numelui de domeniu www.x.ro și transferul acestui nume de domeniu către reclamantă și a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 10.005,59 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1889A din 22.12.2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 2685/04.12.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat, și a obligat apelantul-pârât să achite intimatei reclamante suma de 6.973,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1889A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și cu intimatul-pârât Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI București, fiind obligat recurentul-pârât B. la plata sumei de 7.891,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Potrivit art. 53 din Regulamentul U.E. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, competența de emitere a certificatului solicitat de petenți revine instanței de origine.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. f) din Regulament, instanța de origine este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită.

Referitor la competența de soluționare a cererii privind emiterea unui certificat european în condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, art. 3 alin. (1) din cadrul art. I

din O.U.G. nr. 119/2006 prevede, în vederea aplicării regulamentului, că, "În cazul hotărârilor judecătorești, inclusiv al tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din același regulament aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită."

Aplicând metoda de interpretare teleologică a dispozițiilor art. I

- art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2006, cu referire la sintagma "instanța care a pronunțat hotărârea", Înalta Curte constată că aceasta vizează prima instanță de judecată, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea în cauză, hotărâre care face obiectul căilor de atac prevăzute de lege și care astfel, poate fi doar reformată, nu însă și eliminată din punct de vedere juridic. Așadar, sintagma "hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită" vizează hotărârea primei instanțe de judecată, evident în forma eventual modificată în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în privința sa.

Practic, ceea ce se execută este hotărârea primei instanțe de fond, astfel cum a fost eventual reformată în căile de atac, fiind de observat și că procedura prevăzută prin Regulamentul U.E. 1215/2012 este similară cea a învestirii cu formulă executorie ce a fost reglementată prin vechiul C. proc. civ., și care stabilea în sarcina primei instanțe această competență, chiar dacă hotărârea sa a fost reformată în căile de atac.

În aceste condiții, sintagma "instanța care a pronunțat hotărârea" din conținutul dispozițiilor art. 3 alin. (1) din cadrul art. I

din O.U.G. nr. 119/2006 se referă la prima instanță de judecată care a pronunțat hotărârea.

Pe cale de consecință, văzând că petenta a solicitat eliberarea certificatului de titlu executoriu european în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 2685 din 04.12.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, menținută în căile de atac, prin respingerea apelului și a recursului, acestei instanțe îi revine competența de soluționare și a prezentei cauze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea având ca obiect certificarea titlului executoriu european este Tribunalul București, motiv pentru care, în temeiul art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. în favoarea acestei instanțe.