ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2025 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2025, petenta A. a solicitat eliberarea certificatului european prevăzut la art. 53 și Anexa nr. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, cu privire la sentința penală nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2022, precum și cu privire la decizia penală nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în același dosar.

Prin încheierea din 14 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea petentei cu privire la emiterea unui certificat privind sentința menționată, iar în ceea ce privește decizia nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 a Curții de Apel București, secția I penală, a disjuns cererea, dispunând formarea dosarului nr. x/2025

Prin încheierea din camera de consiliu din 14 martie 2025, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite certificatul prevăzut în anexa I din Regulamentul (CE) nr. 1215/12-dec-2012 aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită, potrivit art. 3 alin. (1) din cadrul subcapitolului I

4

din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, potrivit căruia, în cazul hotărârilor judecătorești, inclusiv al tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau anexa II din același regulament aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită.

Prin încheierea din camera de consiliu din 31 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul prevederilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, curtea a făcut referire la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, respectiv la cele ale art. 3 alin. (1) din cadrul art. I

4

din O.U.G. nr. 119/2006, reținând că acestea prevăd următoarele:

"În cazul hotărârilor judecătorești, inclusiv al tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din același regulament aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită."

În ce privește sintagma "instanța care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită", curtea a apreciat că aceasta se referă, în toate cazurile, la prima instanță care a pronunțat hotărârea, indiferent că aceasta a fost reformată în căile de atac, întrucât, această instanță este cea care a pronunțat hotărârea în sensul prevederilor legale analizate, hotărâre care face obiectul căilor de atac prevăzute de lege și care astfel, poate fi doar reformată, nu însă și eliminată din punct de vedere juridic. A arătat că un argument în acest sens a arătat că este și faptul că ceea ce se dorește a se executa este hotărârea care cuprinde acele mențiuni a căror executare se intenționează.

Curtea a constatat că, în speță, petenta a învederat, prin cererea formulată, că solicită emiterea certificatului european în vederea punerii în executare a sentinței civile în Irlanda și Olanda.

Totodată, a reținut că hotărârile vizate au fost pronunțate în procesul penal în cadrul căruia a fost soluționată și latura civilă a cauzei, titlul executoriu cu privire la acest aspect fiind reprezentat de sentința Judecătoriei Sectorului 2 București care nu a fost reformată în calea de atac.

Ca atare, a considerat că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei executare se solicită este Judecătoria Sectorului 2 București, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din cadrul art. I

4

din O.U.G. nr. 119/2006.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 2 București îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la 19 februarie 2025, petenta A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 București eliberarea certificatului european prevăzut la art. 53 și anexa I din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, cu privire la sentința penală nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2022, precum și cu privire la decizia penală nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în același dosar.

Prin încheierea din 14 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea petentei cu privire la emiterea unui certificat privind sentința menționată, iar în ceea ce privește decizia nr. 151/A din 31 ianuarie 2025 de Curtea de Apel București, secția I penală cererea a fost disjunsă, dispunându-se formarea dosarului nr. x/2025

Referitor la această din urmă cerere, la termenul de judecată din 14 martie 2025, Judecătoria Sectorului 2 București a invocat excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din cadrul subcapitolului I

4

din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, competența de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din același regulament aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită.

Învestită fiind prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a declarat necompetentă din punct de vedere material să soluționeze cauza, sintagma "instanța care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei recunoaștere se solicită" din cuprinsul dispozițiilor legale anterior menționate fiind interpretată în sensul că aceasta se referă la prima instanță care a pronunțat hotărârea, indiferent dacă aceasta a fost reformată în căile de atac.

Referitor la competența de soluționare a cererii privind emiterea unui certificat european în condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, art. 3 alin. (1) din cadrul art. I

4

din O.U.G. nr. 119/2006 prevede, în vederea aplicării regulamentului, că, "În cazul hotărârilor judecătorești, inclusiv al tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din același regulament aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere se invocă sau a cărei executare se solicită."

Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 950 din 22 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A., inculpatul B., condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fiind obligat la plata către aceasta, în calitate de parte civilă, a sumelor de 11.100 euro și 50.067 RON, cu titlu de daune materiale.

Prin decizia nr. 151A din 31 ianuarie 2025, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel București, secția I penală a menținut dispozițiile primei instanțe cu privire la admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București fiind respins, ca nefondat.

Prin cererea cu care Judecătoria Sectorului 2 București a fost sesizată, petenta a învederat că solicită eliberarea certificatelor europene prevăzute de art. 53 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești în Irlanda și Olanda.

Cu alte cuvinte, scopul obținerii certificatelor solicitate vizează, exclusiv, punerea în executare a laturii civile a cauzei penale, în modalitatea în care aceasta a fost soluționată prin sentința penală nr. 950 din 22 decembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, care reprezintă titlul executoriu, hotărârea fiind, în speță, menținută prin decizia nr. 151A din 31 ianuarie 2025, pronunțată Curtea de Apel București, secția I penală.

În aceste condiții, sintagma "instanța care a pronunțat hotărârea" din conținutul dispozițiilor art. 3 alin. (1) din cadrul art. I

4

din O.U.G. nr. 119/2006 se referă la prima instanță de judecată care a pronunțat hotărârea, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.