ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 20.06.2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat încuviințarea ieșirii din țară a minorei C., pentru perioada verii 2025 (iulie- august), însoțită de mama sa, A.; suplinirea consimțământului pârâtului pentru emiterea pașaportului minorei și suplinirea consimțământului pârâtului pentru înscrierea minorei la o unitate de învățământ din Germania, începând cu anul școlar 2025-2026. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997, raportat la art. 107 C. proc. civ. Legea nr. 248/2005.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1841/2025 din data de 08.07.2025, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Găești a reținut faptul că în temeiul art. 114 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Urziceni întrucât din susținerile reprezentantului convențional al reclamantei coroborate cu mențiunile din cererea de chemare în judecată și cu mențiunile din cartea de identitate a reclamantei, rezultă că, la data formulării cererii de chemare în judecată, minora C. locuia împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia în județul Ialomița, ce se află în circumscripția Judecătoriei Urziceni.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr. 1099 din data de 25 iulie 2025 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea soluției sale, Judecătoria Urziceni a reținut faptul că din verificările efectuate a rezultat că pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 20.06.2025, a fost înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect exercitarea autorității părintești solicitată de reclamantă A..

Totodată, raportat la actele dosarului, a rezultat că în momentul introducerii cererii de ordonanță președințială, respectiv la data de 20.06.2025, locuința minorei, se afla la adresa din comuna Vișina, jud. Dâmbovița aspect care atrage competența primei instanțe investite în cauză.

II. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, Judecătoria Găești și Judecătoria Urziceni, și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul minorei în condițiile în care ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, încuviințarea ieșirii din țară a minorei C. și suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea pașaportului minorei și suplinirea consimțământului pârâtului pentru înscrierea minorei la o unitate de învățământ din Germania.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și următoarele C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În acest sens, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același act normativ care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că:

"cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", scopul reglementării acestei norme de competență fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Noțiunea de domiciliu sau de reședință a persoanei ocrotite, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 114 C. proc. civ. se interpretează prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Astfel, necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul minorului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condițiile în care minorul trăiește, inclusiv ascultarea minorului.

Or, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice/minorului, noțiunea de domiciliu/reședință, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., trebuie interpretată în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul de fapt al acestuia.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a indicat, în mod expres, faptul că domiciliul "actual" al minorei este situat în Com. Vișina, Jud. Dâmbovița, diferit de cel am reclamantei.

De asemenea, potrivit adresei nr. x din 07 iulie 2025 comunicată de Primăria Sinești, Județul Ialomița - Serviciul Autoritate Tutelară, în vederea efectuării raportului de anchetă socială, au fost efectuate verificări la adresa de domiciliu a reclamantei A. și la locuința pârâtului B., în urma cărora a rezultat că minora C. a rămas în grija bunicii materne, din comuna Vișina, județul Dâmbovița, reclamanta fiind plecată din țară.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, la data sesizării instanței cu cererea de ordonanță presedințială - 20.06.2025, minora locuia, în mod statornic, la domiciliul bunicii materne, ce se află în circumscripția Judecătoriei Găești.

Pe cale de consecință, nu prezintă relevanță faptul că ulterior introducerii acțiunii, la termenul de judecată din data de 08 iulie 2025, la interpelarea instanței, reprezentantul convențional al reclamantei a indicat domiciliul minorei ca fiind situat la mamă, în localitatea Sinești, Jud. Ialomița în contextul în care din înscrisurile mai sus menționate rezultă că, la momentul investirii instanței, minora locuia, în fapt, în jud. Dâmbovița.

De altfel, prin concluziile scrise transmise Judecătoriei Găești la data de 08 iulie 2025, precum și prin cele orale formulate la data de 25.07.2025 în fața Judecătoriei Urziceni, reclamanta, prin reprezentant convențional a arătat faptul că minora locuia în circumscripția primei judecătorii investite.

Față de considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.