ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1419/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2025 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, formulată de petenții A., B. și C., în contradictoriu cu intimații D., E., F., G., H., I. și J., au solicitat strămutarea dosarului civil nr. x/2023 al Judecătoriei Brașov având ca obiect nulitatea absolută act juridic și rectificare CF și admiterea cererii de suspendare a judecății până la soluționarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din data de 29.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2025, s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ce face obiectul dosarului civil nr. x/2023 al Judecătoriei Brașov și s-a dispus restituirea cauțiunii în suma de 1000 RON, achitată de petentul C. și s-a stabilit termenul din data de 19.05.2025 pentru soluționarea cererii de strămutare. Ulterior, prin încheierea din data de 2.06.2025, cererea de strămutare a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din data de 29.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2025 au declarat recurs recurenții - petenți A., în nume propriu și în calitate de tutore al petentului minor B., B. și C. prin mandatar K..

Prin recursul declarat recurenții-petenți au susținut că încheierea recurată este ilegală și abuzivă, fără a arăta în mod concret care sunt motivele de drept și de fapt pentru formularea acestei căi de atac prin raportare la dispozițiile de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în materia recursului.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Deliberând cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției inadmisibilității recursului, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., "(2)Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac.."

Având în vedere că încheierea de ședință care face obiectul prezentului recurs, din data de 29 aprilie prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare a dosarului nr. x/2023, iar potrivit art. 143 alin. (2) o astfel de soluție nu este supusă niciunei căi de atac, nicio altă aplicare a acestui text de lege nu este posibilă.

Controlul judiciar al hotărârii judecătorești este condiționat, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. de exercitarea căii de atac în condițiile legii.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții - petenți A., în nume propriu și în calitate de tutore al petentului minor B., B. și C. împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.