Decizia nr. 1388/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cerere de strămutare împotriva încheierii nr. 6/2025 a Curții de Apel Craiova

Cererea de strămutare La data de 14.02.2025, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub nr. x/2025, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă. Petentul a invocat motive de bănuială legitimă și a solicitat strămutarea dosarului la Tribunalul Gorj sau la Tribunalul Mehedinți. În drept, cererea de strămutare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 140 alin. (2), art. 142 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea Curții de Apel Craiova Prin încheierea nr. 6 din 11 martie 2025, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea formulată petentul A. privind strămutarea judecării apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii nr. 6 din 11 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a formulat recurs petentul A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27.03.2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs). Recurentul a susținut că în mod nelegal Curtea de Apel Craiova a respins cererea sa de strămutare, admiterea acesteia fiind necesară pentru a se afla adevărul referitor la cazul fiului său, B., care a fost luat din domiciliul din Slatina și a fost dus la Bacău într-un centru de plasament în vederea adopției, fără știrea sa și fără a i se mai permite să aibă legături personale cu acesta. Recurentul a solicitat admiterea cererii sale de strămutare fiind în interesul superior al copilului să poată fi crescut și educat de părinții naturali. Recurentul-petent nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză La data de 08 mai 2025, prin poșta electronică, intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. La data de 29 mai 2025, prin poștă, recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de strămutare, susținând că intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt a fost cea care a semnat acordul cu privire la aducerea copilului în Bacău într-un centrul de plasament fără acordul lui, al recurentului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 iunie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului declarat în cauză la data de 01 iulie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cale de atac formulată în cauză, în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Legalitatea căilor de atac presupune, așadar, faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, reformarea sau retractarea acesteia neputând fi obținută prin alte mijloace procedurale. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând în mod expres că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă". Rezultă că încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de strămutare nu poate fi supusă nici apelului și nici recursului și, astfel, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unei atare hotărâri. Înalta Curte constată că, în cauză, încheierea nr. 6 din 11 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă ce face obiectul prezentului recurs este dată în soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., anterior citate, calea de atac a recursului declarată de petent este inadmisibilă, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă fiind una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs. Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. În consecință, față de considerentele expuse și de prevederile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 6 din data de 11 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă prin care a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalul Olt.