ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 31.01.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin-Vale, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 RON, lunar, constând în daune morale, începând cu data depunerii plângerii sale la Postul de Poliție Ogrezeni, și anume 23.06.2021, și până la trimiterea în judecată a făptuitorilor din plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin-Vale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 297 C. pen., art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 259 alin. (1) și (2) C. pen.

La 14.02.2023, reclamantul a depus precizări, prin care a solicitat instanței să procedeze la încadrarea faptei conform legii, în temeiul rolului activ.

Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 816/20.06.2023, Tribunalul București, secția a V-a civilă a declinat competența în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.

Prin sentința civilă nr. 2277/31.10.2023, Judecătoria Bolintin Vale a declinat competența în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința civilă nr. 137/25.06.2024, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1132/A/05.11.2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 137/25.06.2024 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția civilă. A anulat sentința apelată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva deciziei civile nr. 1132/A/05.11.2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., reclamantul A., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că judecata s-a realizat fără citarea pârâtului în condițiile art. 153 și urm. din C. proc. civ., iar hotărârea este lovită de nulitate, potrivit art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., fiind produsă o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României.

De asemenea, recurentul a învederat că a fost încălcat principiul contradictorialității și a expus aspecte teoretice privind situațiile în care se produce o astfel de încălcare, respectiv lipsa încheierii de dezbateri sau pronunțarea pe alte aspecte decât cele care au fost puse în discuția părților.

Recurentul a mai arătat că intimatul avea obligația de a răspunde la cererea de chemare în judecată prin întâmpinare, iar instanțele anterioare au pronunțat hotărâri contradictorii, toate în favoarea intimatului, motivările fiind sumare și confuze, iar instanțele având o atitudine vădit părtinitoare.

A mai arătat recurentul că este parte vătămată în dosarul penal nr. x/2023, fost 406/2021, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și că dorește finalizarea acestui dosar, care în prezent nu se mai regăsește fizic.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., motiv de recurs incident atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Subsumat motivului de recurs, recurentul-reclamant a învederat că pricina a fost soluționată fără citarea pârâtei, în condițiile art. 153 și urm. C. proc. civ. și că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, întrucât lipsa calității procesuale pasive trebuia pusă în discuția părților, iar pârâtul trebuia să formuleze întâmpinare.

Referitor la procedura de citare pentru termenul de judecată la care a fost pronunțată hotărârea recurată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 153 din C. proc. civ., "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal, sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

În cauză, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din 28.10.2024, intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale a fost citat conform legii, la sediul instituției, dovada înmânării procedurii de citare având aplicată ștampila instituției și semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței .

Procedura de citare fiind legal îndeplinită cu intimatul-pârât, iar apelantul-reclamant fiind prezent personal la termenul din 28.10.2024, instanța de apel a pus în discuție, din oficiu, calitatea procesuală pasivă a Parchetului față de specificul activității procurorilor și ținând cont de raportul dintre procuror și entitatea în care este încadrat. Pentru a da posibilitate apelantului-reclamant să depună concluzii scrise, instanța de apel a amânat pronunțarea la data de 05.112024, dată la care pricina a fost soluționată prin decizia recurată în prezenta cale extraordinară de atac.

Prin urmare, critica potrivit căreia intimatul-pârât nu ar fi fost legal citat cu prilejul soluționării apelului este contrazisă de actele dosarului, astfel încât nu poate fi primită.

Împrejurarea că partea a înțeles să nu participe la proces este una prevăzută de lege, în conformitate cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, singura cerință în această situație fiind aceea ca partea să aibă cunoștință de proces, respectiv să fie legal citată.

Cum în cauză procedura de citare cu intimatul-pârât a fost legal îndeplinită la termenul de judecată, critica recurentului în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ. nu poate fi primită și va fi respinsă, ca nefondată.

În ce privește pretinsa încălcare a principiului contradictorialității prin nepunerea în discuția părților a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât, Înalta Curte constată că nici această critică nu este fondată.

Potrivit art. 14 C. proc. civ., "(1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. (3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. (4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu. (5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

În conformitate cu alin. (5) din textul legal menționat, instanța de apel, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, a pus în discuție, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât, recurentul-reclamant prezentându-se personal la judecată și fiind de acord cu amânarea cauzei pentru a depune concluzii scrise.

Împrejurarea că una din părți, în cauză, intimatul-pârât, a înțeles să nu se prezinte la proces, nu este de natură să aducă atingere principiului contradictorialității, câtă vreme, prin semnarea, de către funcționarul public însărcinat cu primirea actelor de procedură și aplicarea ștampilei instituției, comunicarea citației s-a efectuat în condiții de legalitate, iar partea a dovedit că are cunoștință de termenul de judecată.

În acest context, invocarea din oficiu a excepției lipsei calității procesuale pasive s-a realizat în condiții de legalitate, fiind pusă în discuția părții prezente, recurentul-reclamant, iar pronunțarea a fost amânată pentru a se depune concluzii scrise, termen de care ar fi putut profita și partea care a lipsit de la judecată, dar de care aceasta a înțeles să nu se prevaleze de acest drept procedural.

De altfel, intimatul-pârât a procedat de o asemenea manieră, lipsind de la judecată, în toate etapele procesuale anterioare, iar modalitatea în care a înțeles să gestioneze litigiul nu este una care să atragă nelegalitatea hotărârilor pronunțate, întrucât, de fiecare dată, procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită.

Recurentul-reclamant se arată nemulțumit de faptul că intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la proces și nu și-a exprimat poziția procesuală raportat la obiectul dezbaterilor din apel (excepția lipsei calității sale procesuale pasive), însă aceste aspecte nu justifică motivul de recurs invocat, câtă vreme desfășurarea judecății s-a realizat, așa cum s-a arătat, în condiții de legalitate, întrucât fiecare dintre părți, în virtutea principiului disponibilității are libertatea de a alege modalitatea în care exercită dreptul său la apărare, nefiind obligată să se prezinte personal în fața instanței de judecată sau își facă apărări.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară", întrucât prin absența intimatului-pârât de la termenul de judecată nu s-a produs nicio vătămare, nici intimatului-pârât, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive fiind în favoarea acestuia, nici recurentului-reclamant, care a fost prezent la termenul de judecată și a avut posibilitatea de a formula de note scrise, urmare a amânării pronunțării, putând să își exercite în mod concret dreptul de a-și expune opinia și de a oferi propriile explicații instanței de judecată cu privire la problema de drept invocată din oficiu.

În ce privește nedepunerea întâmpinării, Înalta Curte reține că, potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. civ., "Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată", iar sancțiunea nedepunerii acesteia este prevăzută de art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că "Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, faptul că intimatul-pârât nu a înțeles să formuleze întâmpinare nu se circumscrie vreunui motiv de nelegalitate care să poată fi analizat ca atare de către instanța de recurs, iar sancțiunea nedepunerii actului procedural se adresează părții ce avea o astfel de obligație legală și nu a îndeplinit-o, iar nu hotărârii judecătorești care a finalizat litigiul în discuție.

Deși prin concluziile orale recurentul-reclamant a afirmat că intimatul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar în termenul legal, acesta nu a criticat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât, ci exclusiv modalitatea în care s-a pus în discuție această excepție, respectiv printr-o pretinsă încălcare a principiului contradictorialității și prin neformularea de apărări prin intermediul întâmpinării de către partea adversă.

Prin urmare, analiza instanței de recurs se limitează la aspectele de nelegalitate deduse judecății prin memoriul de recurs în forma anterior menționată și care, pentru considerentele anterior expuse, au fost apreciate ca nefondate.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1132/A din 05 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1132/A din 05 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.