ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2707/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la 17.07.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 13.11.2018, s-a dispus introducerea în cauză a asigurătorului C..

Prin sentința civilă nr. 409/26.03.2019, Judecătoria Bolintin Vale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 104/03.06.2019, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă și-a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia.

Prin sentința civilă nr. 79F/02.09.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a stabilit competența materială de soluționare a procesului în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 15.11.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâtul C. și intervenienta forțat B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe pârât la plata sumei de 220.000 RON, din care 219.100 RON, cu titlu de daune morale și 900 RON, reprezentând daune materiale, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală, începând cu momentul producerii riscului asigurat, 14.09.2017.

Prin cererea adițională depusă la 13.05.2019, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a societății D., care, prin încheierea din 20.05.2019, a fost conceptată în cauză în calitate de pârâtă.

Prin încheierea din 04.11.2019 a Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 119/06.10.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale și a obligat același pârât și la plata sumei de 6.105 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâții C. și D. au declarat apel principal, iar reclamantul A. apel incident.

Prin încheierea nr. 555A/05.04.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor specializate, a V-a sau a VI-a civilă din cadrul aceleiași curți de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției a V-a Civile.

Prin decizia civilă nr. 135/21.09.2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul principal, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâtul C. la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro, reprezentând daune morale și a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a respins, ca inadmisibil, apelul incident și a obligat intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 2.525,9 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei pentru o nouă judecată.

În susținere, a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat restrictiv normele de drept material aplicabile, împrejurare care a determinat diminuarea în mod semnificativ a despăgubirilor acordate, de la suma de 50.000 euro la 10.000 euro.

În drept, criticile autorului căii de atac au fost circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 21.06.2023, intimata B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și netimbrării recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În susținerea primei excepții, intimata a arătat, în esență, că motivele de recurs invocate nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci apărări pe fondul cauzei, care nu pot face obiectul analizei în recurs, în cadrul căruia se verifică conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, iar nu temeinicia acesteia. Totodată, a afirmat că prin memoriul de recurs nu s-au indicat normele de drept material pretins a fi interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel. Referitor la excepția netimbrării, analiza întâmpinării relevă că nu au fost dezvoltate argumente în susținerea acesteia.

La 22.06.2023, intimații D. și C. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului. În argumentare, au arătat că susținerile recurentului prezentate în justificarea incidenței cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reprezintă critici de netemeinicie care nu pot fi analizate în recurs și că, cererea de recurs nu cuprinde argumente din care să rezulte încălcarea normelor de drept material de către instanța de apel. De aceea, au apreciat că, în speță, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate că pot formula puncte de vedere la raport. Niciuna dintre părți nu și-a expus punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Din actele dosarului de recurs rezultă că, prin rezoluția din 16.05.2023 a fost stabilită taxa judiciară de timbru în cuantum total de 2.526 RON, astfel că, prin adresa comunicată recurentului la 23.05.2023, i s-a pus în vedere acestuia achitarea taxei judiciare de timbru.

Cum recurentul a achitat, la 23.05.2023, suma de 2.526 RON, Înalta Curte constată că acesta și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, astfel că excepția netimbrării recursului nu este incidentă, urmând a fi respinsă.

Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimați, prin întâmpinare, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca motivele dezvoltate să vizeze hotărârea recurată, iar dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând ipoteza hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în motivarea căruia autorul căii de atac dezvoltă critici împotriva dispoziției instanței de apel de diminuare a despăgubirilor morale acordate, din perspectiva faptului că suferința înregistrată în urma evenimentului rutier impunea acordarea unui cuantum superior al daunelor morale.

Motivul de nelegalitate este invocat în mod formal, întrucât, pe de o parte, recurentul nu indică normele de drept material încălcate de către instanța de apel, iar pe de altă parte, susținerile sale nu pot fi circumscrise cazurilor de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, prin criticile învederate se aduc în discuție aspecte ce țin de situația de fapt și valorificarea probatoriului, chestiuni excluse din cadrul examenului de legalitate în recurs, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În realitate, prin criticile învederate, autorul căii de atac tinde la reevaluarea prejudiciului moral în raport cu elementele factuale și probatorii ale cauzei, fără a avea în vedere că legea recunoaște numai dublul grad devolutiv de jurisdicție, nu și un al treilea.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la cuantumul despăgubirii încuviințate nu este suficientă pentru exercitarea controlului de legalitate, ci este necesar ca recurentul, prin argumentele expuse în cuprinsul memoriului de recurs, să justifice încălcarea normelor legale de către instanța de apel, recursul nefiind o cale de atac de reformare.

De aceea, reținând că sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul în care susținerile părții recurente nu pot fi subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., situație incidentă în cauză pentru argumentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1), raportate la cele ale art. 489 alin. (2), art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) și art. 179 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1315/21.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.