ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1310/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 31.03.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., obligarea acestora la plata unei despăgubiri de 50.000 RON fiecare, pentru comportamentul abuziv și violent manifestat cu prilejul sancționării sale contravenționale.

Prin sentința civilă nr. 397/PI/26.03.2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul F.. A luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții D., C., B. și E., ca nefondată. A luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 226/19.09.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 397/PI/26.03.2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C., D. și E..

Împotriva deciziei civile nr. 226/19.09.2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs, reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Recurentul a învederat că a depus la dosar taxa de timbru în cuantum de 20 RON aferentă apelului, situație față de care instanța de apel a invocat în mod greșit excepția de netimbrare.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, întrucât recursul nu a fost încadrat în drept, Înalta Curte reține că aspectele învederate de către recurentul-reclamant cu privire la modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra îndeplinirii condiției procedurale a timbrajului se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri poate fi cerută când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs din perspectiva căruia se va realiza analiza de legalitate.

Prin recursul formulat, recurentul-reclamant învederează că, în mod greșit, instanța de apel a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de acesta împotriva hotărârii de primă instanță, în condițiile în care la dosar a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, stabilită conform art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu privire la obligația procesuală a timbrării, Înalta Curte reține că potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru."

Dispozițiile art. 470 alin. (2) din C. proc. civ. statuează că "La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru."

De asemenea, dispozițiile art. 470 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că "Cerințele de la alin. (1) lit. b) și e) și cea de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin. (1) lit. c) și d), sub sancțiunea decăderii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 196 alin. (2), iar lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel."

În litigiul pendinte, cu prilejul exercitării apelului împotriva sentinței civile nr. 397/PI/26.03.2024 a Tribunalului Timiș, secția I civilă, apelantului-reclamant i s-a pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Obligația procesuală a fost adusă la cunoștința acestuia prin adresa emisă la data de 04.06.2024 și comunicată la data de 12.06.2024, conform dovezii de comunicare aflată la dosar apel.

Prin aceeași adresă, s-a pus în vedere apelantului-reclamant că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare a taxei de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării, precum și cerere de ajutor public judiciar, în termen de 5 zile de la comunicare.

Recurentul nu a uzat de mijloacele procesuale privind taxa judiciară de timbru, respectiv nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei de timbru, nici cerere de ajutor public judiciar.

La data de 17.06.2024, acesta a depus la dosarul instanței de apel, în copie, chitanța nr. x/29.07.2022 emisă de Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, având consemnată, cu titlu de taxă judiciară de timbru, suma de 20 RON.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, Înalta Curte constată că documentul pe care recurentul l-a depus pentru a dovedi că a achitat taxa judiciară de timbru în apel nu este apt să dovedească îndeplinirea obligației procesuale.

Astfel, Înalta Curte constată că apelul reclamantului a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30.05.2024, iar chitanța de plată a taxei de timbru a fost emisă la data de 29.07.2022, cu doi ani înainte de exercitarea căii de atac.

Totodată, deși este emisă pe numele reclamantului și are consemnată suma de 20 RON cu titlu de taxă timbru, chitanța în discuție este depusă în copie și nu are menționat numărul dosarului, pentru care s-a plătit taxa de timbru.

În această situație, Înalta Curte apreciază, în acord cu statuările instanței de apel, că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate, astfel încât în mod corect a fost aplicată sancțiunea anulării căii de atac pentru netimbrare.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 226 din 19 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 226 din 19 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.